Crezi că vei reuși? Ei bine, probabil că nu. Deci, cum este posibil ca un fruct obișnuit de mărimea unui pumn mediu să ne forțeze mușchii mimici să lucreze și împotriva voinței noastre?
Portalul britanic de experți Live Science a găsit răspunsul la această întrebare și a publicat recent informații pe site-ul său, potrivit cărora nici oamenii de știință nu sunt convinși de cauza clară a acestui fenomen, dar presupun că vinovați sunt trei factori: protoni, vitamina C și cu siguranță nu numai într-o mică măsură moștenirea strămoșilor noștri, care, de exemplu, se bucurau de acest fruct tropical în vremurile străvechi.
Creier vs. gust
Gustul pe care îl cunoaștem ca „acru” sau „amar” este direct legat de aciditatea a ceea ce gustăm. În contextul reacțiilor chimice din corpul nostru, acest gust poate fi exprimat și în termeni laici printr-un exemplu în care creierul ne semnalează că există foarte mulți protoni liberi în gura noastră chiar acum. Desigur, protonii nu sunt chiar acizi. Cu toate acestea, cercetările științifice din acest domeniu arată că organismul nostru și-a construit propriile mecanisme care fac evaluarea că ceea ce gustăm, considerăm că este de fapt acid, când de fapt este posibil să nu fie acid.
Consumul de acid ascorbic, cunoscut și sub numele de vitamina C, este foarte important pentru funcționarea sănătoasă a corpului nostru. Deficiența acestei substanțe poate provoca o boală cunoscută sub numele de scorbut, care poate fi chiar fatală.
Potrivit unui studiu științific publicat în 2011 în revista Genetica, multe animale au capacitatea de a-și produce propria vitamină C. Cu toate acestea, în urmă cu aproximativ 61 de milioane de ani, mamiferele au mutat genele, ceea ce a dus, printre altele, la faptul că am pierdut capacitatea de a produce propria noastră vitamina C. Acest lucru a fost confirmat pentru Live Science de profesorul Paul Breslin de la Departamentul de Științe Nutritive de la Universitatea Rutgers din New Jersey (SUA), adăugând că acest fapt s-a datorat probabil faptului că strămoșii noștri a consumat prea multe fructe care conțineau acid ascorbic și, astfel, organismul nu a trebuit să se bazeze pe propria producție a acestei substanțe.
Ne apărăm?
Etichetele precum „acid” sau „acid” au de obicei o conotație negativă în primul rând, dar omul modern tolerează deja aciditatea într-o măsură rezonabilă astăzi. În fructele precum merele și portocalele, aromele dulci și acre creează un echilibru excelent care reflectă dieta strămoșilor noștri și ne conduce la consumul natural și deja necesar de vitamina C.
Așadar, dacă alimentele „acre” sunt gustoase și hrănitoare pentru oameni, de ce lămâile ne fac încă riduri atunci când sunt consumate? Profesorul Breslin crede că această reacție este o expresie a unui fel de respingere subconștientă a gustului acru pe care l-am reținut de la strămoși.
Cu toate acestea, nu putem generaliza acest efect în niciun fel și, cu siguranță, mulți dintre noi suntem în căutarea unui gust acru. În orice caz, este corect să consumați vitamina C în mod regulat și, dacă este posibil, în forma sa naturală.