Scurt dicționar al limbii slovace

pren. d. tehnică

aproape aproape

2. surpriză, uimire, uimire: nu putea spune nimic din d-u;
nu se bazează pe d-u

● → al optulea d. lume;
expr. d. sălbatic a) mare minune b) mare surpriză

II. accesorii pentru propoziții obiceiul nr. cu un negativ atitudine evaluativă față de spovedanie, nu e de mirare, nu-i de mirare: nu d. că a fost supărat;
a adormit și nu d.

III. Mă întreb acea parte. cu un negativ limitează validitatea expresiei, numai-numai că nu, bine că nu, aproape, aproape: d. nu a plâns;
plimbări d. (asta) nu în fiecare zi

vin spectatorii. și accesorii: d-o favoare;
d. film de succes

div adelník -a mn. -ci m. lucrător de teatru: dramaturgi și d-i

  • Regulile ortografiei slovace

    div adelník ‑a mn. Mci m.; teatru girl ‑y ‑čok ž.; teatral; teatru sa p.

    div adlo ‑a ‑ diel s.; teatral; accesorii de teatru; teatralitate ži ž.; divadielko ‑a ‑lok s.

    div ák ma mn. Mci m.; spectator ‑y ‑čok ž.; spectator vin. și accesorii.

    div án [d‑] ‑a m.; divan; divánik ‑a m.

    Dicționar al limbii slovace (din 1959 - 1968) 1

    1. lucru, revelație, faptă, minune;
    un fenomen neobișnuit, un fenomen rar, un miracol: în 1438, prin oarecare mirare, maghiarul a devenit primar. (Skult.) I se pare că va fi sfârșitul lumii, pentru că se întâmplă minuni și minuni. (Kuk.)

    ● șapte d-ov din lume șapte lucruri celebre, neobișnuite, rare;
    al optulea d. a lumii (uneori fier.) ceva extrem de rar;
    să poată obține rezultate surprinzătoare în anumite moduri;
    faceți d-y pentru a obține rezultate extraordinare;
    minune întrebându-se ceva extraordinar de ciudat, un mare miracol: Și apoi a mers minune sălbatică, trăsură trasă de șase cai. (Hor.)

    2. minune, minune, uimire: urla din d-u;
    Nu a căzut bine din momeală și minune. (Tim.) Și-a pierdut cumpătul (Kuk.) Foarte mult. Odată ajunși la minunile întregului sat, jandarmii au condus strada unui soldat sărac (Švant.) Pentru a surprinde, uimi.

    ● minune de minune, minune de minune expresii de mare uimire, minune;
    minune, lume: Și minune de minuni pe care această fabulă fictivă, această prostie a luat-o atât de profund. (Urbk.) Sălbatic sălbatic, a reușit o frază. (Iez.) Dar miră-te la minunile a ceea ce s-a întâmplat! (Dobš.);
    ce minune, ce minune nu te poți întreba: Ce minune ți-ai dat seama singur? (Taj.)

    3. capătă natura unui adverb în expresiile a) minune, minune (cu un verb negativ) aproape, aproape, numai-numai că: Vechea minune a inimii nu s-a rupt. (Kuk.) Femeia și fiica ei nu erau nebune. (Taj.) Și-a frecat mâinile de bucurie, întrebându-se dacă nu au luat foc. (Cal.) Picioarele îi erau încâlcite și capul se învârtea, nu e de mirare că nu a căzut. (Iil.);
    b) nu e de mirare (mai puțin corect nu e de mirare);
    Nu-i de mirare. (min. timpul nu era de mirare.), diluat. chiar și în întrebarea (este) o minune? Nu e de mirare: ai slăbit și nu e de mirare! (Tim.) Jožka adoarme pe drum. Nu e de mirare după atâta șrapnel. (Ráz.) Nu e de mirare că Strawberry a hrănit acea bucurie fiului prietenului său. (Kuk.) Ordinele erau stricte, nu e de mirare că îi era frică. (Vaj.) Deci, nu era de mirare că au circulat diverse anecdote despre el. (Vans.) Ei bine, atunci mă mir că Matej nu se poate împrieteni cu acest pantof neobișnuit? (Kuk.);
    dilua. mă mir că. (cu un verb pozitiv) este ciudat, surprinzător, s-ar putea să ne întrebăm: Mă mir că a crescut în curvă. (Hec.)

    spectator, -un mijloc. hrom. public, spectatori: Aici, toată audiența s-a izbit de scaune și a urlat în lauda lui. (Stea)

    1. arta teatrală;

    2. hrom. un rezumat al persoanelor care lucrează în artele spectacolului

    1. clădire, o cameră în care se joacă piese de teatru;
    companie de divertisment cultural care organizează spectacole de teatru: du-te la d-a;
    național, de cameră, regional, marionetă, popular, profesionist, amator d.;

    3. aprins. artă teatrală, dramatică: antică d.;

    4. magnific, frumos al. fenomen teribil al. fenomenul la care ne uităm: Când tatăl, uitând de demnitatea omului său, era furios, Hana se uita la teatrul din colț. (Rys.) Mulțimile de pe străzi, din ferestre, din grămezile demolate, de pe acoperișuri și pereți au oferit un nou teatru. (Cal.);

    teatru, -a, -lok, dil. i divadielce, -a stred. zdrob. k 1, 2

    div ák, -a, mn. Nu. -Sunt un om. r. cine se uită la ceva, observator (de ex. în teatru, în cinematograf, la jocuri sportive, la o scenă): imparțial d.;
    jocul a atras spectatori;
    (Comedianții) au atras publicul. (Cal.);

    div áky, -ov man. r. pomn. arc. obicei. numai în expresia către spectatori: a merge, a merge pe d. du-te uită-te, urmărește ceva: tot ce merge conducătorul a ieșit la dispoziția publicului. (Kuk.) Oamenii aleargă către public. (Vaj.) Vecinii și alți cunoscuți au venit și ei la audiență. (Dobš.)