| Data adaugata: | 17.08.2007 | Marcă: | 1 2 3 4 5 |
| Autorul lucrării: | nathallie | ||
| Limba: | Număr de cuvinte: | 3 958 | |
| Hârtie potrivită pentru: | Universitate | Numărul de A4: | 11.9 |
| Nota medie: | 2,99 | Citire rapidă: | 19m 50s |
| Citire lentă: | 29m 45s |
Foarte util este așa-numitul controlul retrospectiv al proprietăților dorite ale obiectivelor definite. În special, se pune problema dacă:
- Obiectivele sunt relevante? Se raportează la problemă, o afectează într-un fel?
- Golurile sunt redundante, redundante? Sunt cu adevărat necesare?
- Obiectivele sunt verificabile? Realizarea lor poate fi verificată și evaluată?
- Obiectivele sunt cuantificabile?
3 Metode selectate de evaluare a proiectelor publice
3.2 Metode de intrare - ieșire
Acestea sunt metode cost - output. Prin costuri se înțelege suma cheltuielilor monetare și a elementelor monetare necesare pentru a utiliza diferite resurse pentru a obține un anumit produs. Elementele nemonetare pot include restricții rezultate din măsuri de reglementare de stat, daune resimțite de alte entități sau degradarea mediului, i. externalități negative sau „costuri de oportunitate”, care indică beneficii rezultate dintr-o altă utilizare a acelorași resurse. Rezultatele în acest caz sunt un rezumat al satisfacției (beneficiului) unei persoane, a unui grup de indivizi sau a unei comunități care generează un program sau o acțiune publică.
CMA (Cost Minizime Analysis)
Această metodă analizează minimizarea costurilor fără măsurarea rezultatelor. Aparține celor mai simple metode de intrare-ieșire. Esența sa este de a găsi o alternativă cu cele mai mici costuri. Determinarea costurilor se realizează cel mai adesea prin intermediul unităților de valoare prin analiza valorii utilizând metoda ingineriei industriale sau estimarea costurilor parametrice. Poate fi utilizat și în alocarea resurselor programului, în selectarea unei alternative în reorganizarea unui organism al administrației publice.
CBA (Analiza cost-beneficiu)
Această metodă analizează costurile și beneficiile în timp ce măsoară unitățile de valoare. În practică, este un instrument foarte potrivit pentru luarea deciziilor economice manageriale. Este o metodă de bază de analiză economică aplicată în evaluarea eficienței proiectelor și activităților publice. Este posibil să se determine dacă consecințele pozitive ale unui proiect public compensează costurile suportate pentru acel proiect. ACB se caracterizează prin faptul că evaluarea consecințelor proiectului se realizează în unități monetare, astfel încât să poată fi comparată cu costurile. Esența ACB este de a aborda întrebarea „Ce se pierde și cine câștigă?”. ACB poate fi definit ca un set de metode practice de alegere optimă în domeniul economiei publice, respectând criteriul rentabilității sociale nete maxime, în timp ce toate costurile și veniturile considerate sunt exprimate în bani, fie direct, fie indirect. Pasul de bază al oricărei analize ar trebui să fie identificarea unui set de variante posibile, pentru o decizie corectă. Mai mult, trebuie identificate toate costurile și beneficiile semnificative ale posibilelor proiecte.
Problema cheie a metodei CBA este măsurarea valorii costurilor și veniturilor individuale în unități monetare, resp. estimează-le prețul. Dacă nu putem găsi prețul pentru un anumit articol pe piață, putem încerca să găsim evaluarea acestuia prin prețul de piață al unei mărfuri similare - un înlocuitor, desigur, dacă există. Dacă au fost evaluate toate costurile și veniturile unui anumit proiect, vom proceda la selectarea celor care vor fi implementate. Proiectele care au cel mai mare efect din unitatea de costuri vor fi implementate.
Cu toate acestea, în analiza costurilor, trebuie făcută o distincție între costurile directe, care sunt de obicei exprimate în prețuri de piață, și costurile indirecte, care sunt de obicei evaluate ca costuri de oportunitate. Pentru a calcula costurile și veniturile în metoda CBA, este recomandabil să utilizați următoarea succesiune de pași:
- transferați inventarul tuturor costurilor și veniturilor,
- împărțiți articolele date în tangibile (costuri și venituri care pot fi evaluate pe piață) și necorporale (altele care nu pot fi evaluate pe piață),
- dacă este posibil, evaluați costurile și veniturile la prețurile pieței
- dacă nu este posibil să se utilizeze prețurile pieței, transferați evaluarea printr-un înlocuitor resp. stabiliți un preț ascuns,
- costuri sau venituri care urmează să fie evaluate la zero pentru economia în ansamblu,
- costurile forței de muncă, altfel fără implementarea proiectului șomer, nu pentru a aprecia salariul, ci costul sacrificării oportunităților.