metabolismului

Cuprins

  • 1 Niveluri de bilirubină conjugate și neconjugate
  • 2 Nivelul hemoglobinei plasmatice
  • 3 Nivelul seric al haptoglobinei
  • 4 niveluri serice de hemopexină
  • 5 Nivelul seric al metemalbuminei
  • 6 Determinarea hemoglobinei și hemosiderinei în urină
  • 7 Electroforeza hemoglobinei
  • 8 Referințe
    • 8.1 Articole conexe
    • 8.2 Referințe

Niveluri de bilirubină conjugate și neconjugate editează sursa]

Bilirubina este un metabolit al hemului rezultat din degradarea sa în celulele sistemului monocito-macrofagic (MFS). Bilirubina neconjugată (indirectă) este eliberată în plasmă și transportată în complex cu albumina în ficat, unde în prezența enzimei blirubină-UDP-glucuroniltransferază formează bilirubină conjugată (directă). Nivelul bilirubinei directe și indirecte reflectă degradarea hemului și crește în timpul hemolizei, nivelul bilirubinei directe se modifică și în bolile hepatice. Niveluri crescute de bilirubină neconjugată din cauza scăderii activității bilirubinei-UDP-glucuroniltransferazei sunt observate în Sindromul Gilbert.

Nivelul hemoglobinei plasmatice editează sursa]

Principiul testului este capacitatea hemoglobinei de a cataliza oxidarea benzidinei în prezența peroxidului de hidrogen, ceea ce duce la o schimbare a culorii soluției în verde și mai târziu în albastru. Intensitatea culorii este determinată spectrofotometric. Concentrația normală de hemoglobină este mai mică de 5 mg/l. Sângele necoagulat colectat în heparină este utilizat pentru examinare. Este important să preveniți hemoliza în timpul prelevării și prelucrării probelor. Proba este centrifugată la 2.500 rpm. Hemoglobina plasmatică crește odată cu hemoliza intravasculară, în timp ce cu hemoliza extravasculară nu.

Nivelul seric al haptoglobinei editează sursa]

Haptoglobina este o globulină plasmatică care leagă hemoglobina. Pentru determinarea concentrației sale sunt utilizate mai multe metode, de ex. electroforeză, imunodifuzie radială, cromatografie. Serul obținut din sânge nativ este utilizat ca probă. Nivelurile scăzute de haptoglobină sunt prezente în hemoliză și boli hepatice, crescute în boli inflamatorii și maligne. Când capacitatea de legare a haptoglobinei este epuizată în hemoliza îmbunătățită, hemoglobina este excretată în urină sau intravascular se descompune în hem, care se oxidează ulterior și în globină. Hemul oxidat se leagă de hemopexină sau albumină.

Nivelul seric al hemopexinei editează sursa]

Hemopexina este o globulină plasmatică a cărei funcție este de a lega hemul oxidat eliberat de hemoglobină atunci când capacitatea de legare a haptoglobinei este epuizată. Este considerat un indicator mai precis al hemolizei intravasculare decât nivelurile de haptoglobină. Pentru testare se folosește electroforeza sau imunodifuzia radială, iar serul obținut din sângele nativ este folosit ca probă. Nivelurile reduse la zero sunt prezente în timpul hemolizei. Nivelurile scăzute sunt prezente și în afecțiunile hepatice și renale, afecțiunile maligne, infecțiile, diabetul zaharat. Nivelurile crescute sunt prezente în condiții acute (reactant de fază acută).

Nivelul seric al metemalbuminei editează sursa]

Methemalbuminul este un complex de hem și oxidă oxidată, care se formează atunci când capacitatea de legare a haptoglobinei este epuizată. Spre deosebire de hemopexină, aceasta nu este preluată de celulele MFS și circulă în ser până când hemul este transferat în hemopexină. Pentru determinarea acestuia se utilizează metode spectrofotometrice, iar serul de sânge nativ este folosit ca probă. Methemalbumina, ca și hemopexina, este considerată un indicator sensibil al hemolizei intravasculare.

Determinarea hemoglobinei și hemosiderinei în urină editează sursa]

Când capacitatea de legare a haptoglobinei este depășită, o parte din hemoglobină intră în urină. În cazul hemolizei cronice, hemoglobina este preluată de celulele tubulare renale și, atunci când este deteriorată, este eliberată sub formă de hemosiderină. Hemosiderina este o formă de stocare a fierului care se formează prin agregarea moleculelor de feritină cu un exces de fier.

Electroforeza hemoglobinei editează sursa]

Modificările structurii moleculei de hemoglobină duc la o schimbare a mobilității sale în câmpul electrostatic, care este utilizat pentru a distinge hemoglobina anormală. Ca bază se utilizează electroforeza tamponului veronal (pH 8,6) și electroforeza acetatului alcalin în mediu alcalin (pH 8,9). Dacă este necesar, acestea sunt completate de teste suplimentare (metode de analiză ADN)