imagistica

Imagistica prin rezonanță magnetică în scleroza multiplă

Pacienții cu suspiciune de scleroză multiplă (SM), precum și SM definită clinic sunt supuși imagisticii prin rezonanță magnetică (RMN). Rolul imagisticii prin rezonanță magnetică s-a schimbat recent, importanța sa este în creștere. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că ceea ce vedem în imaginea de rezonanță magnetică este doar vârful aisbergului, multe procese și modificări nu sunt afișate. Diagnosticul de SM nu poate fi făcut numai pe baza examinării MR. Este un diagnostic clinic, examenul MR are statutul de examen auxiliar, care poate oferi informații foarte importante. La începutul utilizării MR în diagnosticul SM, sarcina a fost de a exclude alte boli care imită clinic MS, cum ar fi tumorile.

MR este o metodă de imagistică relativ complicată, care poate imagina creierul în orice plan și în diferite greutăți.

Ce sunt greutățile în imaginea MR? Intensitatea imaginii MR (ceea ce va fi mai ușor, mai intens) depinde de diverși parametri fizico-chimici. Un parametru este dominant, ceilalți parametri prevalează. Dacă de ex. predomină influența timpului de relaxare T2, secvența care formează o astfel de imagine este denumită secvența T2 și imaginile rezultate ca imagini ponderate T2. În mod similar, dacă predomină timpul de relaxare T1, atunci va fi o secvență T1 și imagini ponderate T1. În cazul imaginilor ponderate PD (densitatea protonului), densitatea protonilor, adică hidrogenul, va fi decisivă.

Ce vedem și evaluăm în imaginea RM la pacienții cu SM? Focalele sunt cel mai bine vizibile în imaginile ponderate T2 și au o intensitate mai mare decât creierul din jur (sunt hiperintensive, au o intensitate mai mare în imaginea MR decât creierul afișat din jur).

Activitatea focarelor este evaluată prin administrarea unui agent de contrast MR care conține gadoliniu. Agentul de contrast este administrat în venă într-o cantitate mică, de obicei 0,1 până la 0,2 ml/kg greutate corporală. În circumstanțe normale, agentul de contrast MR nu traversează bariera hematoencefalică. În diferite procese patologice, precum de ex. leziune activă/placă în SM, bariera hematoencefalică este ruptă și agentul de contrast MR pătrunde în leziune și este afișat în imaginea ponderată T1 ca o leziune cu intensitate mai mare.

În prezent, MR este utilizat în legătură cu SM în trei domenii:
I. în determinarea SM definitivă clinic,
II. în monitorizarea cursului și monitorizarea tratamentului,

III. la evaluarea modificărilor volumului creierului în timp (pierderea volumului creierului - rata pierderii volumului creierului, adică atrofie).