Teatrul Național Slovac, Bratislava (dramă) 2011/2012 Tracy Letts: august: The Lost in Oklahoma (august: Osage County) Recenzor: Juraj Šebesta Premiera: 23.9.2011
Traducere: Martin Solotruk
Regizat de către: Peter Mikulík
Scenă și costume: Alexandra Grusková
Muzică: Peter Mankovecký
Aceștia acționează: Dušan Jamrich (Beverly Weston), Emília Vášáryová (Violet Westonová), Diana Mórová (Barbara Fordhamová), Richard Stanke (Bill Fordham), Kristína Svarinská, posl. VŠMU/Nikola Dubovanová, posl. contra. (Jean Fordhamová), Ingrid Timková (Ivy Westonová), Monika Hilmerová (Karen Westonová), Zuzana Kocúriková/Zdena Studenková (Mattie Fae Aikenová), František Kovár (Charlie Aiken), Robert Roth (micul Charles Aiken), Veronika Strapková. VŠMU (Johnna Monevata), Jozef Vajda (Steve Heidebrecht), Branislav Bystriansky (Sheriff Deon Gilbeau)
Premiera: 23 și 24 septembrie 2011, Sala Mare a Teatrului SND
Gândirea la început: drama SND este recunoscută pentru că a ajuns la noua piesă progresivă a autorului actual. Din nou, este un dramaturg american care are propria sa logică: dramaturgii americani trebuie să se gândească la public, altfel nu au nicio șansă acasă. Așa este istoria și tradiția teatrului american „middle stream”, care până în anii 1960 a fost considerat în mare măsură o afacere. Gândirea la spectator necesită un sistem de teatru american: teatre de oraș chiar mai mari subvenționate se bazează pe bugetele lor cu o rentabilitate de până la cincizeci la sută a admiterii, pe care încearcă să o obțină prin abonament. O treime provine din bugetul orașului sau din stat, poate zece la sută din fondul federal pentru susținerea artelor (numai dacă este un teatru renumit la scară națională), iar restul sunt donații de la sponsori - companii și persoane fizice. În Europa, subvențiile de stat sunt mai generoase, cu mai multă atenție la diversitatea repertoriului și a laturii artistice. Există mai multe experimentări, iar dramaturgii au mai multă libertate de a crea. Desigur, nu poate fi generalizat, dar putem vorbi despre o anumită tendință. La urma urmei, totul are legătură cu banii: de aceea nu aș fi deloc surprins dacă reprezentarea dramaturgilor americani în teatrele noastre ar fi crescut constant.
Scena Alexandrei Grusková încadrează întregul eveniment cu o structură masivă din lemn maro închis care indică spațiile individuale ale casei, în special fața și spatele și mansarda. Soluția etajului întâi pe două niveluri, separate prin scări, este eficientă și mai ales amplasarea salonului pe prosceniu permite actorilor să aibă o expresie psihologică mai subtilă într-un spațiu altfel mare. Păcat că scenograful a renunțat la reconstrucții ocazionale care ar avea nevoie de o idee mai proaspătă și mai teatrală.
Juraj Šebesta
Juraj Šebesta
Juraj Šebesta a studiat studii de estetică și teatru la Facultatea de Arte a Universității Comenius și la Academia de Arte Performante din Bratislava. A lucrat la Institutul de Teatru, la Facultatea de Teatru a Academiei de Arte Spectacolului sau la Ministerul Culturii din Republica Slovacă. În prezent este directorul Bibliotecii Municipale din Bratislava. Este angajat în literatură și jurnalism de artă și profesie, critică și studii de teatru și a publicat în mai multe reviste străine. A primit premii interne și străine pentru proza sa. Slovacia Radio a prezentat piesa sa Kuleha. Ludus și-a dramatizat romanele Când un câine râde (producție Atenție, un câine bun) și Venussha (Săptămâna grea) (producție ATENȚIE, STRES DUBLU!) Pentru Teatrul de la Bratislava. El traduce piese din engleză pentru teatrele slovace. A compilat selecții din opera dramaturgilor americani Sam Shepard și David Mamet, precum și o serie de piese slovace traduse în limba engleză contemporană dramă slovacă 1 - 5, publicată de Institutul de teatru din Bratislava. Universitatea din Constantin Filosoful din Nitra și-a publicat monografia, dedicată problemei traducerii pieselor Călătoria traducerii de la zi la noapte.