Examinare ORL:
Medicul va lua istoricul medical al pacientului, conform căruia va evalua simptomele unei amigdale nazofaringiene mărite. Examinarea ORL constă în așa-numitul rinoscopie posterioară, unde un medic introduce o mică oglindă (încălzită peste flacără, astfel încât să nu se aburească) înainte de examinare și apasă limba cu o spatulă metalică, în timpul acestei examinări se examinează nazofaringele și prezența vegetațiilor adenoide detectat. La unii pacienți, examinarea nu poate fi efectuată din cauza iritabilității sau neliniștii, astfel încât examinarea se efectuează cu degetul, când degetul este introdus în nazofaringe și palpat. Chiar și în timpul examinării rinoscopiei anterioare a nasului și cavităților nazale, este posibil să se vadă reflexia luminii de pe suprafața vegetației adenoide, care se mișcă atunci când se vorbește „ki-ki”. Vegetația adenoidă poate fi diagnosticată și la o radiografie laterală a nazofaringelui și, dacă este necesar, este posibil să se efectueze o examinare a nazofaringelui endoscopic, după anestezia locală a mucoasei nazale...
Alte diagnostice la care se gândește medicul:Respirația dificilă prin nas poate provoca, de asemenea, defecte congenitale nazale (nări înguste, cavități înguste, deformări ale septului nazal), umflarea mucoasei nazale, polipi, tumori, corpuri străine în nas.
Examinări suplimentare:
Pe baza simptomelor de mai sus, medicul va recomanda examinări suplimentare, cum ar fi analize de sânge (sedimentare FW, hemogramă, parametri inflamatori), examen de cultură nazală, examen auditiv (examen audiometric și timpanometric), examen imunoalergologic.
Complicații ale intervenției chirurgicale:
Sângerarea după adenotomie este împărțită în sângerări timpurii, care apar în primele 24 de ore după operație și târziu, care pot apărea în a 4-a-5-a zi după operație. Cea mai frecventă cauză a sângerării este părăsirea restului de țesut al vegetației adenoide, caz în care este necesar să se repete adenotomia și eventual să se facă o tamponare nazofaringiană. O altă complicație după adenotomie poate fi un discurs deschis rinocer și pufos, iar după adenotomie rămâne un spațiu mare în nazofaringe, această complicație este rezolvată prin reabilitarea foniatrică a unui climat moale. Rar, după adenotomie, poate apărea sindromul Grisel-inflamația articulației primelor vertebre cervicale (articulația atlantoepistrofică C1-2), care este cauzată de transmiterea infecției din rană. În acest sindrom, copilul este înclinat într-o parte și tratamentul constă în antibiotice și reabilitare ulterioară.
Contraindicații pentru intervenția chirurgicală:
Adenotomia nu trebuie efectuată la pacienții cu o tulburare de coagulare a sângelui și la pacienții cu o tulburare de dezvoltare a climatului moale.