La 15 martie 2020, Guvernul Republicii Slovace a declarat, cu efect de a doua zi, o stare de urgență pentru furnizorii de stat de asistență medicală instituțională, care a fost extinsă la sectorul privat al asistenței medicale instituționale de la 19 martie 2020. Începând cu 28 martie 2020, Guvernul Republicii Slovace a declarat starea de urgență și în domeniul furnizării de asistență medicală în serviciile sociale.

obligația

Declaraţie de urgență iar drepturile și obligațiile care decurg din această situație sunt reglementate de Actul Constituțional nr. 227/2002 Coll. privind securitatea statului în timp de război, starea de război, starea de urgență și starea de urgență. Această lege prevede că, în perioade de urgență, în măsura necesară și pentru timpul necesar, în funcție de gravitatea amenințării, anumite drepturi și libertăți fundamentale, enumerate în mod exhaustiv, pot fi restricționate și obligații impuse în zona afectată sau imediat amenințată.

În conformitate cu legea menționată și în conformitate cu Rezoluțiile Guvernului Republicii Slovace nr. 114, 115 și 169 din 2020 au fost impuse datoria muncii angajații să asigure furnizarea de asistență medicală la furnizorii instituționali de asistență medicală și să asigure furnizarea de asistență medicală în domeniul asistenței medicale în facilitățile rezidențiale de servicii sociale, care sunt facilități pentru vârstnici, facilități de îngrijire, case de servicii sociale, facilități specializate, facilități de protecție socială pentru copii și tutelă socială, care sunt centre pentru copii și familii. A fost și eliberat interzicerea exercitării dreptului la grevă persoanele cu sarcini de muncă impuse.

Perioada în care securitatea statului este imediat pusă în pericol sau perturbată și autoritățile constituționale pot, după îndeplinirea condițiilor stabilite în Actul constituțional sau într-o lege specială pentru soluționarea acestuia, să declare starea de urgență, starea de urgență sau de urgență, în conformitate cu § 2 lit. a) din Legea nr. 387/2002 Coll. privind gestionarea statului în situații de criză în afara perioadei de război și legea marțială este luată în considerare în sensul prezentei legi situație de criză în afara perioadei de război și a stării de război (în continuare „situație de criză”).

În conformitate cu § 22 din Legea nr. 179/2011 Coll. privind mobilizarea economică datoria muncii în vremuri de criză nu poate fi salvat (cu excepția altor persoane fizice):

  • un angajat cu o capacitate de muncă modificată și un cetățean cu handicap sever,
  • o persoană fizică cu vârsta sub 18 ani și mai mare decât vârsta de pensionare stabilită,
  • o femeie însărcinată, o mamă până la sfârșitul celei de-a noua luni după naștere, o femeie care alăptează și o femeie până la sfârșitul celei de-a treia luni după naștere, dacă copilul s-a născut nemișcat, a murit sau femeia nu are grijă de el,
  • o persoană fizică care îngrijește permanent un copil cu vârsta sub 15 ani,
  • o persoană fizică care îngrijește în permanență un copil cu vârsta peste 15 ani care are o stare de sănătate nefavorabilă pe termen lung sau este grav handicapat pentru o lungă perioadă de timp și necesită îngrijire specială,
  • o persoană fizică care are grijă deplină și adecvată de o persoană fizică care este predominant sau complet neajutorată sau cu vârsta peste 70 de ani și nu poate oferi îngrijire acelei persoane plasând-o într-o unitate de servicii sociale sau o persoană fizică care are grijă de o persoană fizică persoana cu handicap sever, dependent de custodie.

Cu toate acestea, o persoană fizică își poate asuma o datorie voluntar cu excepția unui lucrător cu capacitate de muncă redusă, un cetățean cu dizabilități severe, o femeie însărcinată, o mamă până la sfârșitul celei de-a noua luni după naștere, o femeie care alăptează, o femeie până la sfârșitul celei de-a treia luni după naștere, dacă copilul s-a născut încă, a murit sau a avut grijă de persoane sub 18 ani.

Se aplică reglementări speciale pentru îndeplinirea muncii în timpul sarcinilor de muncă și pentru acordarea de salarii sau salarii pentru sarcini de muncă, și anume Legea nr. 311/2001 Coll. Codul muncii, Legea nr. 553/2003 Coll. privind remunerarea anumitor angajați în exercitarea muncii în interes public și Legea nr. 55/2017 Coll. asupra serviciului public, cu excepția dispozițiilor privind durata maximă a timpului de lucru și a dispozițiilor privind concediul.

În cele din urmă, observăm că, chiar și în timpul stării de urgență declarate, celelalte prevederi ale Codului muncii sau ale Legii serviciului public rămân în vigoare.