Dacă trebuie să hrănim 9,8 miliarde de oameni până în 2050, mâncarea oceanică va trebui să joace un rol major. Încetarea foametei și a malnutriției, satisfăcând în același timp cererea pentru mai multă carne și pește pe măsură ce lumea se va îmbogăți, va necesita cu 60% mai multă hrană până la mijlocul secolului.

putea

Cu toate acestea, aproximativ 90% din stocurile de pește din lume sunt deja grav epuizate. Poluarea și creșterea nivelului de dioxid de carbon (CO₂) în atmosferă, care fac oceanele mai calde și mai acide, reprezintă, de asemenea, o amenințare semnificativă pentru viața marină.

Există potențialul de a crește producția de alimente oceanice, dar în aceste condiții, consumul a mai multor specii în vârful lanțului alimentar, cum ar fi tonul și somonul, nu este ușor durabil. După cum a subliniat un recent raport al UE, ar trebui să analizăm în schimb modul în care putem culege mai mulți pești și crustacee mai mici, dar și specii care nu sunt consumate la fel de larg, cum ar fi algele marine și alte alge.

Oceanele au absorbit aproximativ o treime din CO2 emis în atmosferă de la Revoluția industrială. CO₂ absorbit suferă o serie de reacții chimice care formează acid carbonic și scad pH-ul apei. Aceste reacții reduc, de asemenea, concentrația de ioni carbonat, care sunt vitale pentru acele creaturi care cresc schelete exterioare, cum ar fi coralii și moluștele.

Acidul și lipsa de carbonați înseamnă că aceste organisme formează schelete mai slabe și trebuie să folosească mai multă energie pentru a face acest lucru, lăsând mai puțină energie pentru creștere și reproducere. Ca urmare, acestea sunt mai mici. Pe lângă impactul pe care îl are asupra moluștelor, unele dintre speciile în cauză, precum coralii din tropice sau algele de corali din apele din Marea Britanie, joacă, de asemenea, un rol cheie în furnizarea de alimente și facilități de îngrijire a peștilor. Și mai puțină mâncare de pește duce la mai puțini pești de prins.

Schimbările climatice afectează producția de alimente

Impactul acidificării oceanelor variază foarte mult în întreaga lume. Cu toate acestea, afectează și producția de fructe de mare, în special crustacee. De exemplu, apa bogată în CO₂ de-a lungul coastei de vest a Statelor Unite înseamnă că mai multe stridii din incubatoarele locale mor atunci când există încă larve.

Mările mai calde afectează și aprovizionarea cu alimente din cauza schimbărilor climatice. Unele specii se îndreaptă spre poli în căutarea apei mai reci, forțând pescarii în apele mai nordice sau lăsându-i complet fără provizii. Unele flote de pescuit din locurile din nord vor găsi mai mulți pești, dar mulți vor vedea că cantitatea de pește disponibilă pentru pescuit va scădea cu 6% până la 30%, în funcție de regiune. Zonele care sunt deja cele mai dependente de pescuit, cum ar fi Asia de Sud-Est și Africa de Vest, vor avea cel mai mare impact.

O soluție posibilă este să mănânci mai mulți pești și crustacee mai mici decât midiile. Peștii mari trebuie să mănânce pești mai mici pentru a crește. Dacă mâncăm pești mai mici, vom elimina un pas din lanțul alimentar și vom reduce cantitatea de energie pierdută în proces. În plus, ar putea fi mai ușor să păstrezi acești pești mai mici, deoarece algele, cianobacteriile și alte planctoane pe care le consumă ar putea beneficia de fapt de ape mai calde și niveluri mai ridicate de CO₂ în atmosferă. Acest lucru se datorează faptului că obțin energie din fotosinteză și utilizează combustibil de tip podobné CO.

De asemenea, ar putea fi posibil să facem acest pas mai departe și să adăugăm unele dintre aceste organisme direct în dieta noastră, oferindu-ne o nouă sursă bogată de hrană. De exemplu, algele marine sunt un tip de alge care a fost consumat de secole, dar astăzi este recoltat comercial de doar 35 de țări. Cianobacteriile Spirulina sunt deja consumate ca supliment alimentar și mai multe companii încearcă să transforme alte forme de alge într-o sursă de hrană pentru om.

Creșterea acestor organisme în modul corect ar putea chiar ajuta la înfruntarea unora dintre consecințele schimbărilor climatice pentru restul lanțului alimentar. De exemplu, numărul tot mai mare de alge marine reduce cantitatea de CO2 din apa din jur, reduce acidificarea și îmbunătățește mediul pentru stridii și alte moluște. Gestionarea corectă a culturilor de alge menține, de asemenea, nivelul de oxigen și substanțe nutritive dizolvate în apă, ceea ce contribuie la sănătatea generală a oceanului.

A face din alge o parte comună a dietelor mai mari ale oamenilor nu va fi ușor. Trebuie să ne asigurăm că toate produsele alimentare cu alge noi de pe farfuriile noastre au valoarea nutrițională necesară, dar sunt, de asemenea, atractive și sigure de consumat. Dar respectarea dietei noastre tradiționale cu somon și ton nu este durabilă. Extinderea meniului nostru cu fructe de mare ar putea fi o modalitate vitală de a menține oceanul sănătos în timp ce ne furnizăm alimentele de care avem nevoie.