Vojtech Kolenčík Untitled VOJTECH KOLENČÍK (1955) s-a născut la Nitra, în 1970 1974 a studiat la SŠUP (cu prof. R. Filo) și în 1974 1980 la Academia de Arte Frumoase din Bratislava (prof. A. Brunovský). În prezent lucrează ca profesor la VŠVU din Bratislava. Este specializat în pictură, desen, grafică, ilustrare de carte și design grafic. A expus independent la Praga, Meemmingen, Viena, Berlin, Paris și altele. De asemenea, a participat la zeci de expoziții colective (Eisenstadt, Roma, Jakarta, Regensburg, Washington etc.). 2

Descărcare gratuită

JÁ N Z A M B O R V Š KÁ L E B I E L E J Îngerii sunt adunați pe parașute în Budmerice albă deasupra hârtiilor și în spatele ferestrei. După aceste zile încă cu Matej: cu zăpada roz nou-născută, cu lumina revărsată din pini. Și tot cu Gennady Ajgi, cu care am venit aici într-o zi de toamnă pentru a intra în memoria acestui loc (după ce am păstrat tăcerea în Modra împreună cu Jozef Mihalkovič peste mormântul lui Ľudovít Štúr). Încă mă străduiesc prin zăpadă cu el. Stau peste tablouri cu urme albe de cerbi și păsări. Aproape a zburat peste urmele abia perceptibile ale veveriței din copac în copac. Sub coniferele de deasupra imaginilor capacelor și liniilor scurte. Și din nou alb cu alb: câmpul întâlnește cerul pământ cu cerul. Ca și câmpul german al lui Kazimir Malevich (unde m-a dus Gennady). După aceste zile, Gennady în zăpada spitalului (steril). Zăpadă adâncă, acoperită de zăpadă, pătrunde până la orizont. În iarna Budmerice de deasupra hârtiilor, plină de poeme suprematiste albe, mă destram când cade o avalanșă de pe acoperiș. 13 februarie 2006 A J G I 2 1. 2. 2 0 0 6 1 Áááááááááááááááááááááááááááááááááááááááááááá 2 Urme în zăpadă viața noastră 4

S t ô l a i n é b a s n e P R I R A N N O M S T O L E În întunericul părului tău peste o ceașcă de ceai, strălucea gri. Am găsit o crăpătură pe glazură cu degetul. Și pentru o lungă perioadă de timp, marginea cuțitului, o netezesc lin. Părul cenușiu clar, cât de puternic, aspru, provocator. Iar când atingi ochii, acesta emite un ton ascuțit. Chiar dacă îl scoateți, acesta va suna în instrument pe o singură coardă. Fum sau un germen de vegetație luxuriantă suspectă care sufocă pe altul? Straluceste in desi, primavara. Ce? Unde s-a mutat? Începutul unui râu trist din miturile antice? Crăpătură, sfoară, fum, buruieni, Styx și o bijuterie de argint într-o cutie de abanos. FLUVUL nu este altceva decât să stea pe sâni uscați modelați de curse de vaci și să urmărească apa curgătoare, urmărind un film continuu de timp, turma nemăsurată de cirezi care au trecut acolo, forma de undă tăcută, valul păsării deasupra ei, valurile se formează și urmele se apropie și frunza se retrage în timp ce vântul suflă și se stinge în vârfurile copacilor, în tufișurile de-a lungul pârâului, pe măsură ce povestea indivizilor și a genurilor, a generațiilor uitate, a comunităților, așezărilor, a curbelor curgătoare ale uneltelor și a vaselor se răspândește și tăcere 5

de milenii de culturi dispărute, fulgere de săbii rupte de mult (copii ale războinicilor le amintesc copiile de prickles de pe malurile râului), fluxul de păr al femeilor, coame, cozi de cal, corpuri în dans care au mers iremediabil, răsfățul de astăzi al fluturilor și al libelulelor Tušická Nová Ves vara 2006 ST Ô L Birou, văzut într-un fost garaj dintr-o casă liniștită abandonată, odihnindu-se pe o parte, adus de undeva, pus deoparte deocamdată, pentru a urmări fluxul de reconciliere, pentru a găsi reconcilierea în el, simțind cum viața ta curge Tušická Nová Ves vara 2006 ST Ô L, puternic ca un stejar, (încă) neted ca o frunză, dorință puternică de a rămâne aici, mângâie-l cu o cârpă moale, adu-l ceremonial în cameră, întinde-o pe ea, întins, așezați o farfurioară cu o ceașcă care suna pe ea, lustruiți-o cu coatele, palmele și degetele, fața, pentru a experimenta plăcerile pustnicesti. Cu siguranță ar înflori, va da frunze, va naște. Strămoșii unui bou trăgeau o încărcătură grea, eliberând un vagon scufundat din noroi. 6

Strămoșii, un cal bun și credincios, m-ar purta, galopând prin peisaj, vântul din jurul capului nostru. A N T O N I O C A R A F F A (1687, 1693) Potrivit lui Anton Sirmaj din Sirma I, el a vrut să taie o venă suspectă în corp și să o ardă în flăcări. Cu o comisie dubioasă. Cu o femeie ușoară, un reclamant și un martor în acea lucrare. A cumpărat torționari, pretențioși în ei. Râzând, se uită din cadru curbat la nefericiții ale căror membre se rupeau. În timp ce capetele de in își rupeau capul. Lipitorul, totul spulberat, nu a picurat. Când vestea morții trecuse deja, au trimis un mesager acolo pentru a verifica. Singur cu morții, și-a pus un bot în nas cu toată puterea. În primul rând, toată lumea avea mâinile goale. Soarta a permis răzbunarea cadavrului. C R A J I N A P A V L A H O R O V A Calice amar beat pe mormântul tăcut al mamei. Suna clopotul cerului de vară, aurul boabelor, cuvintele urechii poeziei. Poteci vechi acoperite, maluri de râu pădure preistorice. Ies cu el, vânătorul de secrete. Z A M B O R 7

Există o pasăre misterioasă care țipă sau cântă. Există o salcie, o ciobană de valuri și nori la suprafață, aplecată peste un râu liniștit adânc, scriind în pârâu cu degetul, rezolvându-i puzzle-ul. Tušická Nová Ves vara 2004 Ú T E Š N É R E K V I E M Monumente MUDr. M. Z. Mâinile curate nu sunt suficiente, asigurați-vă că nu sunt goale. În fața unei morți crude, fluxul de cuvinte s-a transformat în iaht. Vara și vremea strămoșilor culminează: urechile sunt înclinate, tulpinile sunt dificile. Consolare? Viața sa deplină, bobul inimii sale, munca sa, recunoștința unei mulțimi lungi de cei pe care a găsit medicamente pentru durere. Tušická Nová Ves Bratislava August 2004 Z L A T Ý S P E V Potrivit lui Pavel Horov Extrem de rai, din nou o escadrilă sinistră leagă lângă tine, o clemă fără smerenie. Mândrul nostru frate doar îl așteaptă, când îți va învinge și va răsturna tronul? 8

Ierografie, vechea ta carte. În ce frumusețe îl va deschide seara. O mână înțeleaptă pâlpâie în spatele liniilor. Scrisoarea, ochiul, arde de atâta dragoste. Cântarea corului, tremurături aurii fără pete. Dar cel care sparge clădirile tatălui se întinde și el, umple cupola cu distrugere de foc. Cântând înalte. Sunt uimit, sunt și de multe ori neascultător și cresc, copleșit de puterea ta, eu, un bob de praf, atât de mic. Tušická Nová Ves iulie 2006 Vojtech Kolenčík Untitled 9

JÁ N L I T V A K K a d j u r a h o Grupul de tovarăși stă nemișcat în templu, flăcările fitilelor de pe borcane cu ulei fulgerează, ghee cu miere, preotul în reflexia umerilor de abanos, maimuța scârțâind hoții, pe care a luat-o de la hoți. Un animal care are totul atât de lăudat aici se comportă divin. Niciun pelerin nu-l poate deranja aici. Bea biscuiți cu cafea albă instant. Ca o bijuterie atârnă de urechi o statuetă de păianjen a unui Maharani. În mijlocul unor suspine antice despre cupolă, bate o pasăre de gresie. Bucuria este o corabie în oceanul mizeriei sau invers? Maimuța suge opal, rânjind cu un rid pe frunte. Mă ridic. Mâine totul va apărea aici din nou ca în vise, unde umbrele sunt târâte de oamenii care merg pe pături. Mai trebuie să vin aici și să imortalizez acea veveriță în dungi. 48

CHR BAK VA REPAR S T A N I S L A V A M e t a v e t y I/M E T A V E T A; O N A 2 În umbre, cu fața veșnică față de cealaltă: schele pentru durere, transportarea în continuare către cer, vărsături și (a) conducerea sobrietății, că: Durerea în suflet nu este un suflet bolnav. Regele Durerii este de neatins și independent. Hna dezbrăcată, când mă apropii din nou, pe măsură ce te mângâi și pieri când mă înfășor în Tine. John: Omul este gravid din punct de vedere istoric; sunt mai mulți de el acasă. Ea în spini, cum flutură, nu se oprește? Lana aia din vremuri imemoriale, plină de gunoaie, reciclată, fecioară forjată? Da? Meta zboară și el: Unde este sfinxul, ce înțelege, vede, știe? Trebuie să suport intoxicația pierdută! Depozitul acela abandonat de scorțișoară miroase după două sute de ani! Înclin capul fierbinte spre pântece. Unde este ea, este regele cerului? Sora, ești în labirint? ”Cei care mănâncă soarele au străbătut umbra de-a lungul țării. 52

I I/K Á H I R A; EXTRACTUL SPATIULUI Noaptea și eu în el, în emoțiile tale (programare) pe plajă curăță reglarea nisipului scaunelor cu rotile organizează capturi de vânători de perle în timp ce mărești, știi nivelul lumii în cuvinte cuvântul al copacului iese din amintirile din lemn de pământ; pădure, colonade ușoare, un amestec de mirosuri străvechi, mușchi împrăștiați în aer (programare) vă semnați flămând, perspicacitate, zeu fornicator și/sau mobilitate Te-am întâlnit la punctul zero, 53

CHR BAK VA REPAR S T A N I S L A V A în biblioteca mea; ah, topoá dulce a unei copte cooptate o p t i m a l i z o v a n o minge optică sărind sub fereastră ah, această moarte, rotundă (Poezii din seria ONLINE IMMORTALITY) Vojtech Kolenčík Untitled 54

în toate direcțiile și în direcții opuse. Oamenii din mașini fac o mișcare monotonă către obiectivele nedemne cunoscute public ale egoismului lor, izolate în cabine, înstrăinate, neatenți și indiferenți unii de alții, grăbindu-se la dorințele lor scăzute, izbindu-se de indiferența altora, în mașinile ale căror mărci sunt ipocritice. A N G A Ž U J E M E S A Z A N A V R A T A N J E L O V Pentru întoarcerea îngerilor buni ai umanității la capetele și sentimentele voastre, sinceritatea celor care vorbesc, nobilimea intențiilor și integritatea morală a faptelor. Pentru întoarcerea oamenilor la umanitate, pentru moștenirea umană a civilizațiilor. Pentru umanism. P O É Z I U C HÁ P E M E A K O P O S O L S T V O Ca mesaj adresat oamenilor din cei care au vorbit șaptezeci de ore fără încetare (citat de Alen Ginsberg) despre regretul vieții lor. Mesaje pierdute care nu vor fi lăsate niciodată în porți, porți pierdute care nu vor lăsa mesaje curate în partea de jos. Lăsați soarele să nu apună asupra mâniei voastre. I V A N L A U Ú Í K P E T R R E P K A I V A N Š T R P K A Bratislava, noiembrie 1963 D u š a n M i t a n a Vojtech Kolenčík Untitled 61

namov în formele sale goale, care desigur nu este descoperirea mea actuală, ci una dintre variantele de lectură activă, postulată de ex. Wolfgang Iser), un motiv este totuși semnificativ în procesul ei de gândire, și anume motivul procesului în sine, în ceea ce privește mișcarea, transformarea, transformarea, reîncarnarea: accelerarea procesului de dispariție/influențarea modului de dispariție/influențarea transformării (p . 28), sau: a supraviețui conflictului/metabolismului // ieșiți într-o altă formă (p. 26). Faptul descris este surprins în mod adecvat în cuplet: nu mă pot opri/pot rămâne doar (p. 29). Chiar și în statică, eroina lirică simte dinamica, particulele curg, acestea ajung să dispară, dar se întorc de jos în alt/în același mod (p. 62). Următoarele versuri vor servi ca pars pentru estetica minimalistă (an) a acestui autor: Obiectele consumului zilnic/trebuie să îndeplinească/criteriile/funcționalității și esteticii (p. 51). Scoasă din context, această poezie poate părea mișto și descriptivă, dar dacă o întâlnești pe toată colecția, aceste versete vor deveni și o poezie cu majuscule B, deoarece procesul și contextul menționat Vojtech Kolenčík Untitled 77

P. F. 2007 le urează tuturor redactorilor tuturor cititorilor și autorilor