Japonia. Un stat insular în care mai mult de 80 la sută din populație profesează șintoism sau budism și mai puțin de patru la sută profesează creștinism.

kočiš

18 februarie 2003 la 0:00 Eva MIKULOVÁ

Au sărbătorile lor specifice, gusturile și modul lor de viață interesant. Cea mai importantă sărbătoare națională a acestora este ziua de naștere a împăratului japonez din 23 decembrie.

Bucătarul de la Penzión Barca Roman Kočiš a petrecut o lună în țara soarelui răsărit ca membru al Casei Olimpice Slovace. El a cunoscut intim modul lor de viață, bucătăria și particularitățile gastronomice. Datorită artei sale culinare, doar un maestru culinar în vârstă de 33 de ani a călătorit într-o parte a lumii. Cu toate acestea, ne-a interesat în special Japonia exotică. Roman a gătit pentru oricine, dar amintirea prințului japonez și a soției sale i-a rămas cel mai mult în memorie.

„Au vizitat casa noastră olimpică și le-am pregătit un meniu cu 14 feluri de mâncare. Înainte de a ajunge, ne-au avertizat cum să tratăm cuplul regal. Ne-au explicat că în niciun caz nu putem da mâna cu ei. fii atât de indecent. ca și când am săruta un străin pe stradă Un salut acceptabil este un arc Omul mai respectat, cu atât mai adânc Deci ne-am plecat profund Se spune că un muritor obișnuit nu poate vedea un cuplu regal japonez mâncând în timp ce mănâncă și le-a servit chelnerii noștri. Deci, în astfel de cazuri, probabil că ar putea fi văzuți. "

Bucătarii slovaci le-au oferit o secțiune de mâncăruri slovacă. De la šúľany, prin varză la celelalte specialități ale noastre.

"I-a plăcut, pentru că japonezii mănâncă totul. Nu inventează și preiau ca noi. Am gătit din ingrediente pe care le-am adus din Slovacia. Mai ales lucruri afumate. Știu și cârnații de acolo, dar toți sunt pregătiți dulci. Influență americană. O mulțime de mâncăruri au un gust similar cu mâncarea americană. Deci chifle dulci, produse de patiserie. Pâinea este, de asemenea, dulce. Este la fel de sandwich ca pâinea prăjită. Toate mi s-au părut produse de patiserie de Crăciun ", își amintește Roman.

Chiar și bucătăria japoneză originală nu l-a uimit în mod deosebit. După cum spune el însuși, este format în principal din pește, precum și din binecunoscutul sushi crud, cu care noi, terestrii, nu suntem obișnuiți.

„Eram într-un anumit restaurant cu sushi. Sunteți în jurul unei mese în care pe o centură există plăci colorate de sushi în jurul vostru. Alegeți sushi cu o farfurie și mâncați. Apoi treceți prin casa de marcat cu acele farfurii goale și îți blochează prețul după culoare Deci, fiecare culoare are prețul său. "

Au ajuns să cunoască cu adevărat Japonia și obiceiurile oamenilor. În Nagano, locuiau în privat cu un japonez mai în vârstă.

Alte specialități gastronomice sunt cafenelele, barurile, puburile și restaurantele.

"De obicei, veți vedea doar bărbați în ei. Ei fac mult și mult timp. După robot, au obiceiul de a merge la un restaurant și de a se îmbăta acolo. Le place să bea mult. Desigur, sake, vin de orez, care are 15 până la 17% alcool, deci este un vin mai puternic și le plac vinurile franceze, se relaxează când beau, dar spre deosebire de noi, nu amestecă niciodată munca cu distracția, dar nu se poate spune că fiți alcoolici, deoarece japonezii durează mult mai mult decât noi. "

Cu toate acestea, băieții slovaci au încercat să se îmbete o dată de gazdele lor.

„Nu au reușit”, râde Roman. "Deși este adevărat că sake-ul este trădător. Se bea cald și îți poate încurca capul. Este ca tequila sau burčiakul nostru. Nimic la început, dar atunci când te ridici de la masă, îți face semn cu mâna."

În schimb, li s-a dat o țuică puternică de prune de casă pentru a mulțumi proprietarului lor japonez.

"Când a gustat-o, ne-a spus că a aflat în sfârșit unde îi era stomacul. I-am învățat și tehnica de băut, că va inhala mai întâi și apoi va bea. A arătat că nu a băut niciodată așa ceva ascuțit".

Roman are ceva de comparat particularitățile bucătăriilor mondiale. După cum spune el, cele mai mari diferențe sunt în ceea ce privește varietatea și aroma.

"Dacă un bucătar gătește gulaș în Germania, el este cu siguranță puțin diferit de al nostru. Toată lumea are propriul stil și gătește așa cum sunt învățați. De exemplu, am zburat în Japonia cu Lufthansa și am avut la bord un avion gătit de bucătari europeni Am zburat înapoi cu acel "Într-o companie, am avut din nou aceleași feluri de mâncare, dar au fost gătite de japonezi. Și asta a fost diferența. Nu a fost asta. Japonezii nu vor gusta niciodată mâncarea europeană în viață așa cum facem noi Dar sunt sigur că unicitatea gastronomică a bucătăriilor străine m-a influențat. "

Desigur, a încercat deja mai multe rețete străine. Nu acasă, pentru că ne-a recunoscut că lasă aceste locuri de muncă soției și soacrei sale. La serviciu, însă, a gătit și în străinătate.

"De exemplu, la Sydney, am vizitat un restaurant chinezesc și acolo am avut o rață cu sos de măceșe. Am făcut acest fel de mâncare și aici, dar l-am făcut puțin mai tare. Am adăugat și prune la sosul de măceșe."