REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Aldurazyme, 100 U/ml concentrat pentru soluție perfuzabilă.
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
1 ml conține 100 U (aproximativ 0,58 mg) de laronidază. Fiecare flacon de 5 ml conține 500 U de laronidază.
Unitatea de activitate (U) este definită ca hidroliza unui micromol de substrat (4-MUI) pe minut.
Laronidaza este o formă recombinantă de α-L-iduronidază umană și este produsă prin tehnologia ADN recombinantă în culturi de celule de mamifere din celulele ovarului de hamster chinezesc (CHO).
Excipienți cu efect cunoscut:
Fiecare flacon de 5 ml conține 1,29 mmol sodiu.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție limpede până la ușor opalescentă, incoloră până la galben pal.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Aldurazyme este indicat pentru terapia de substituție enzimatică pe termen lung la pacienții cu diagnostic confirmat de mucopolizaharidoză I (MPS I; deficit de α-L-iduronidază) pentru tratamentul manifestărilor non-neurologice ale bolii (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze și mod de administrare
Tratamentul cu Aldurazyme trebuie supravegheat de un medic cu experiență în gestionarea pacienților cu MPS I sau alte boli metabolice moștenite. Aldurazyme trebuie administrat într-un cadru clinic adecvat, în care echipamentul de resuscitare este disponibil pentru a gestiona situațiile de urgență medicală.
Doza recomandată de Aldurazyme este de 100 U/kg greutate corporală, administrată o dată pe săptămână
Copii și adolescenți
Nu este necesară ajustarea dozei la copii și adolescenți.
Siguranța și eficacitatea Aldurazyme la pacienții cu vârsta peste 65 de ani nu au fost stabilite, prin urmare nu se poate recomanda o doză la acești pacienți.
Insuficiență renală și hepatică
Siguranța și eficacitatea Aldurazyme la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică nu au fost evaluate, de aceea nu poate fi recomandată nicio schemă de dozare la acești pacienți.
Aldurazyme trebuie administrat sub formă de perfuzie intravenoasă.
Dacă este tolerată, viteza inițială de perfuzie de 2 U/kg/h poate fi crescută treptat la fiecare 15 minute până la maximum 43 U/kg/h. Întreaga cantitate de doză trebuie administrată în decurs de 3 până la 4 ore. Vezi secțiunea 4 pentru informații despre premedicație.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate severă (de exemplu, reacție anafilactică) la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 (vezi pct. 4.4 și 4.8).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Reacții legate de perfuzie
Pacienții tratați cu Aldurazyme pot dezvolta reacții asociate perfuziei (IAR), definite ca orice eveniment advers în timpul perfuziei sau până la sfârșitul zilei perfuziei (vezi pct. 4.8). Unele IAR pot fi severe (vezi mai jos).
Pacienții tratați cu Aldurazyme trebuie monitorizați îndeaproape pentru toate cazurile de reacții legate de perfuzie, reacții întârziate și posibile reacții imunologice. Starea anticorpilor trebuie monitorizată și raportată periodic.
Au fost raportate IAR grave la pacienții cu antecedente de afectare severă a căilor respiratorii superioare subiacente și, prin urmare, acești pacienți ar trebui să fie monitorizați îndeaproape și să li se administreze o perfuzie de Aldurazyme numai într-un cadru clinic adecvat în care echipamentul de resuscitare este disponibil pentru gestionarea urgențelor medicale.
Pacienții cu boală acută subiacentă prezintă un risc crescut de IAR în momentul perfuziei cu Aldurazyme. Starea clinică a pacientului trebuie evaluată cu atenție înainte de a primi Aldurazyme.
Pe baza unui studiu clinic de fază 3, se așteaptă ca aproape toți pacienții să dezvolte anticorpi anti-laronidază IgG, de obicei în termen de 3 luni de la începerea tratamentului.
Se recomandă prudență la administrarea Aldurazyme la pacienții care dezvoltă anticorpi sau prezintă simptome ale IAR (vezi pct. 4.3 și 4.8).
În studiile clinice, reacțiile legate de perfuzie au fost de obicei gestionate prin încetinirea vitezei de perfuzare și (pre) medicarea pacientului cu antihistaminice sau antipiretice (paracetamol sau ibuprofen), permițând pacienților să continue tratamentul.
Deoarece există foarte puțină experiență cu reluarea tratamentului după o întrerupere îndelungată, trebuie acordată prudență din cauza riscului teoretic crescut de reacție de hipersensibilitate după întreruperea tratamentului.
După inițierea sau reintroducerea Aldurazyme după întreruperea tratamentului, se recomandă ca pacientul să fie premedicat (antihistaminice sau antipiretice) cu aproximativ 60 de minute înainte de începerea perfuziei pentru a minimiza potențialul de reacții legate de perfuzie. Dacă este indicat clinic, trebuie luată în considerare premedicația urmată de perfuzii cu Aldurazyme.
În cazul unei reacții ușoare până la moderate legate de perfuzie, trebuie luat în considerare tratamentul cu antihistaminice și paracetamol/ibuprofen sau reducerea ratei de perfuzie la jumătate din viteza la care s-a produs reacția.
În cazul unei singure reacții severe la perfuzie, perfuzia trebuie oprită până când simptomele se remit și trebuie luat în considerare tratamentul cu antihistaminice și paracetamol/ibuprofen. Infuzia poate fi reluată prin reducerea vitezei de administrare la viteza ½ - at la care s-a produs reacția.
În cazul unei reacții moderate repetate sau în caz de administrare repetată după o reacție severă, trebuie luate în considerare premedicația (antihistaminice și paracetamol/ibuprofen sau corticosteroizi) și reducerea ratei de perfuzie la viteza ½ - losti la care a apărut reacția anterioară.
Ca și în cazul oricărui produs proteic intravenos, sunt posibile reacții severe de hipersensibilitate de tip alergic.
Dacă apar astfel de reacții, se recomandă întreruperea imediată a Aldurazyme și instituirea tratamentului medical adecvat. Procedând astfel, trebuie respectate standardele medicale uzuale pentru tratamentul de urgență.
Acest medicament conține sodiu și se administrează în soluție intravenoasă de clorură de sodiu 0,9% (vezi pct. 6.6). Acest lucru trebuie luat în considerare de pacienții care urmează o dietă controlată cu sodiu.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Nu au fost efectuate studii de interacțiune. Pe baza metabolismului său, interacțiunile laronidazei mediate de citocromul P450 nu sunt de așteptat.
Aldurazyme nu trebuie administrat concomitent cu clorochină sau procaină din cauza riscului potențial de interferență cu absorbția intracelulară a laronidazei.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Nu există date adecvate privind utilizarea Aldurazyme la femeile gravide. Studiile la animale nu furnizează suficiente date cu privire la efectele în timpul sarcinii și/sau dezvoltării embrionare/fetale și/sau/nașterii și/sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaște riscul potențial pentru oameni. Prin urmare, Aldurazyme trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă este clar necesar.
Laronidaza poate fi excretată în lapte. Deoarece nu există date disponibile la sugarii expuși la laronidază prin laptele matern, se recomandă întreruperea alăptării în timpul tratamentului cu Aldurazyme.
Nu sunt disponibile date clinice privind efectele laronidazei asupra fertilității. Datele preclinice nu au evidențiat reacții adverse semnificative (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de securitate
Majoritatea reacțiilor adverse asociate din studiul clinic au fost clasificate ca reacții legate de perfuzie (IAR), care au apărut la 53% dintre pacienții din studiul de fază 3 (tratați până la 4 ani) și la 35% dintre pacienții din studiul 5 (până la 1 an de tratament). Unele IAR au fost serioase. Numărul acestor reacții a scăzut în timp. Cele mai frecvente reacții adverse la medicamente (ADR) au fost: cefalee, greață, dureri abdominale, erupții cutanate, artralgii, dureri de spate, dureri la nivelul membrelor, bufeuri, febră, reacții la locul perfuziei, creșterea tensiunii arteriale, scăderea saturației oxigenului, tahicardie și frisoane. Cianoza, hipoxia, tahipneea, pirexia, vărsăturile, frisoanele și eritemul au fost raportate în experiența de după punerea pe piață cu reacții legate de perfuzie, dintre care unele au fost severe.
Lista reacțiilor adverse este prezentată în tabel
ADR cu Aldurazyme a fost raportat în timpul studiului de fază 3 și prelungirea acestuia la un total de 45 de pacienți cu vârsta de 5 ani și peste pentru a contacta Termeni și condiții Ajutor Feedback Confidențialitate Cookie-uri