acidului ibandronic

Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. nr.: 2018/03868-Z1B

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

Licobondrat 150 mg

comprimate filmate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conține acid ibandronic 150 mg (sub formă de acid ibandronic monohidrat de sodiu).

Excipienți cu efect cunoscut:

Fiecare comprimat filmat conține 88,60 mg lactoză monohidrat.

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate albe, alungite, filmate, marcate cu „LC” pe o față.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Tratamentul osteoporozei la femeile aflate în postmenopauză cu risc crescut de fracturi (vezi pct. 5.1). A existat o reducere a riscului de fracturi vertebrale, eficacitatea fracturilor de col femural nu a fost stabilită.

4.2 Doze și mod de administrare

Doza recomandată este de un comprimat filmat de 150 mg o dată pe lună. Comprimatul trebuie, dacă este posibil, să fie luat în aceeași zi în fiecare lună.

Licobondratul 150 mg trebuie luat după un post peste noapte (cel puțin 6 ore) și cu 1 oră înainte de prima mâncare sau băutură din zi (cu excepția apei) (vezi pct. 4.5) sau orice alt medicament oral sau supliment nutritiv (inclusiv calciu).

Dacă se omite o doză, pacienții trebuie instruiți să ia comprimatul uitat de Licobondrate 150 mg imediat ce își amintesc, cu excepția cazului în care este cu 7 zile sau mai puțin decât următoarea doză programată. Pacienții trebuie să revină la administrarea dozei o dată pe lună, în funcție de data stabilită inițial.

Dacă mai sunt 7 zile sau mai puțin până la următoarea doză programată, pacienții trebuie să aștepte până la următoarea doză și apoi să continue o dată pe lună, conform programului inițial.

Pacienții nu trebuie să ia două comprimate în aceeași săptămână.

Pacienții trebuie să ia suplimente de calciu și/sau vitamina D dacă aportul alimentar este inadecvat (vezi pct. 4.4 și pct. 4.5).

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului pentru osteoporoză cu bifosfonați. Necesitatea unui tratament continuu trebuie reevaluată în mod regulat pe baza beneficiilor și riscurilor potențiale ale Licobondrate 150 mg pentru fiecare pacient în mod individual, în special după 5 sau mai mulți ani de utilizare.

Grupuri speciale de pacienți

Pacienți cu insuficiență renală

Datorită experienței clinice limitate, Licobondrat 150 mg nu este recomandat pacienților cu clearance al creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată cu clearance-ul creatininei egal sau mai mare de 30 ml/min.

Pacienți cu insuficiență hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Pacienți vârstnici (> 65 de ani)

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Utilizarea Licobondrate 150 mg nu afectează copiii cu vârsta sub 18 ani și Licobondrate 150 mg nu a fost studiată la această populație (vezi pct. 5.1 și pct. 5.2).

Pentru uz oral.

· Comprimatele trebuie înghițite întregi cu un pahar cu apă (180 până la 240 ml), cu pacientul așezat sau în picioare în poziție verticală. Nu trebuie folosită apă cu o concentrație mare de calciu. Dacă există îngrijorare din cauza posibilelor niveluri ridicate de calciu în apa de la robinet (apă dură), se recomandă utilizarea apei într-o sticlă cu conținut scăzut de minerale.

· Pacienții nu trebuie să se întindă timp de 1 oră după administrarea Licobondrat 150 mg.

Apa este singura băutură cu care poate fi luat Licobondrat 150 mg.

· Pacienții nu trebuie să mestece sau să suge comprimatele, deoarece există un risc posibil de ulcerație orofaringiană.

4.3 Contraindicații

- Hipersensibilitate la acid ibandronic sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

- Anomalii ale funcției esofagiene care încetinesc golirea esofagiană, cum ar fi strictura sau acalazia.

- Incapacitatea de a sta în picioare sau de a sta în poziție verticală timp de cel puțin 60 de minute.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Hipocalcemia prezentă trebuie corectată înainte de începerea tratamentului cu Licobondrate 150 mg. Alte tulburări ale metabolismului osos și mineral trebuie, de asemenea, tratate eficient. Aportul adecvat de calciu și vitamina D este important la toți pacienții.

Iritații gastro-intestinale

Bifosfonații administrați oral pot provoca iritații locale ale membranelor mucoase ale tractului gastrointestinal superior. Datorită acestor potențiale efecte iritante și a potențialului de exacerbare a bolii primare, trebuie administrată precauție la administrarea Licobondrat 150 mg pacienților cu boală gastro-intestinală activă superioară (de exemplu, esofag Barrett cunoscut, disfagie, alte boli esofagiene, gastrită, duodenită sau ulcere).

Au fost raportate reacții adverse, cum ar fi esofagită, ulcere și eroziuni esofagiene, care, în unele cazuri, au fost severe și au necesitat spitalizare, la pacienții tratați cu bifosfonați orali; au fost rareori asociate cu sângerări sau au fost urmate de strictură sau perforație a esofagului. Riscul apariției evenimentelor adverse esofagiene grave pare a fi mai mare la pacienții care nu respectă instrucțiunile de dozare și/sau care continuă să ia bifosfonați orali după apariția simptomelor de iritație esofagiană. Pacienții trebuie să acorde o atenție deosebită instrucțiunilor de dozare și să le respecte (vezi pct. 4.2).

Medicii trebuie să fie conștienți de orice semne sau simptome care sugerează o reacție esofagiană și pacienții trebuie sfătuiți să întrerupă Licobondrat 150 mg și să solicite sfatul medicului dacă dezvoltă disfagie, odinofagie, dureri toracice sau arsuri la stomac sau arsuri la stomac.

Deși nu s-a observat un risc crescut în studiile clinice controlate, au fost raportate după punerea pe piață a ulcerelor gastrice și duodenale cu bifosfonați orali, dintre care unele au fost severe și asociate cu complicații.

Deoarece medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și bifosfonații au fost asociate cu iritații gastro-intestinale, trebuie luate măsuri de precauție atunci când le luați concomitent.

Osteonecroza maxilarului a fost raportată foarte rar în experiența după punerea pe piață la pacienții cărora li s-a administrat Licobondrat 150 mg pentru tratamentul osteoporozei (vezi pct. 4.8).

Începerea tratamentului sau un nou ciclu de tratament trebuie întârziat la pacienții cu leziuni de țesut moale cu gura deschisă nevindecată.

La pacienții cu factori de risc multipli, se recomandă examinarea dentară cu examen dentar preventiv și determinarea raportului beneficiu-risc individual înainte de tratamentul cu Licobondrate 150 mg.

Următorii factori de risc trebuie luați în considerare la evaluarea riscului de osteonecroză a maxilarului de către un pacient:

- Eficacitatea unui medicament care inhibă resorbția osoasă (risc mai mare cu compuși cu potență mare), calea de administrare (risc mai mare cu administrare parenterală) și doza cumulativă a tratamentului de resorbție osoasă,

- Cancer, boli concomitente (de exemplu, anemie, coagulopatie, infecție), fumat,

- Tratament concomitent: corticosteroizi, chimioterapie, inhibitori ai angiogenezei, radioterapie cap și gât.

- Igienă orală insuficientă, boală parodontală, proteze dentare necorespunzătoare, antecedente de boli dentare, proceduri dentare invazive, de ex. extracție dentară.

Toți pacienții trebuie sfătuiți să mențină o igienă orală adecvată, să efectueze controale dentare de rutină și să raporteze imediat orice simptome orale în timpul tratamentului cu Licobondrate 150 mg, de ex. slăbirea dinților, durere sau umflare, zone dureroase care nu se vindecă sau descărcare. Procedurile dentare invazive trebuie efectuate cu precauție în timpul tratamentului și trebuie evitate cu puțin timp înainte sau după administrarea Licobondrate 150 mg.

Planul de tratament pentru pacienții care dezvoltă osteonecroză a maxilarului ar trebui dezvoltat în strânsă colaborare cu medicul curant și un dentist sau chirurg dentar specializat în osteonecroză a maxilarului. Întreruperea temporară a tratamentului cu acid ibandronic trebuie luată în considerare până la rezolvarea bolii și atenuarea factorilor care contribuie la risc, dacă este posibil.

Osteonecroza canalului auditiv extern

Osteonecroza canalului auditiv extern a fost raportată cu utilizarea bifosfonaților, în special în legătură cu tratamentul pe termen lung. Factorii de risc posibili pentru osteonecroză a canalului auditiv extern includ utilizarea de steroizi și chimioterapie și/sau factori de risc local, cum ar fi infecția sau trauma. Posibilitatea osteonecrozei canalului auditiv extern ar trebui luată în considerare la pacienții care iau bifosfonați care prezintă simptome ale urechii, inclusiv infecții cronice ale urechii.

Fracturi atipice ale femurului

Au fost raportate fracturi femurale subtrochanterice și diafizare atipice în timpul terapiei cu bifosfonați, în special la pacienții care au primit tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi oblice transversale sau scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, chiar de sub trohanterul mic până chiar deasupra părții supracondiliene. Aceste fracturi apar după un traumatism minim sau un traumatism minim, iar unii pacienți suferă de dureri în zona coapsei sau inghinale, adesea asociate cu caracteristici ale fracturii de stres în timpul examinării imagistice săptămâni până la luni înainte de apariția unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale, deci femurul contralateral ar trebui examinat la pacienții care iau bifosfonați care au suferit o fractură a femurului. De asemenea, a fost raportată o vindecare slabă a acestor fracturi. La pacienții cu suspiciune de fractură femurală atipică, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonați până când pacientul este evaluat pe baza unei evaluări individuale a raportului beneficiu-risc.

Insuficiență renală

Datorită experienței clinice limitate, Licobondrat 150 mg nu este recomandat pacienților cu clearance al creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 5.2).

Acest medicament conține lactoză. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Interacțiuni medicamente-alimente

Biodisponibilitatea orală a acidului ibandronic este, în general, redusă în prezența alimentelor. În special, produsele care conțin calciu, inclusiv laptele și alți cationi multivalenți (de exemplu, aluminiu, magneziu, fier) ​​sunt susceptibile să interfereze cu absorbția Licobondrate 150 mg, ceea ce este în concordanță cu rezultatele studiilor la animale. Prin urmare, pacienții nu trebuie să mănânce nimic peste noapte (cel puțin 6 ore) înainte de a lua Licobondrate 150 mg și nu trebuie să mănânce cel puțin 1 oră după administrarea Licobondrate 150 mg (vezi pct. 4.2).

Interacțiuni cu alte medicamente

Interacțiunile metabolice nu sunt considerate probabile deoarece acidul ibandronic nu inhibă izoenzimele P450 hepatice majore la om și nu s-a demonstrat că induce sistemul citocromului P450 hepatic la șobolani (vezi pct. 5.2). Acidul ibandronic este excretat numai prin excreție renală și nu este supus niciunei biotransformări.

Suplimente nutritive care conțin calciu, antiacide și unele medicamente orale care conțin cationi multivalenți

Suplimentele nutritive care conțin calciu, antiacide și unele medicamente orale care conțin cationi multivalenți (de exemplu, aluminiu, magneziu, fier) ​​sunt susceptibile să interfereze cu absorbția Licobondrate 150 mg. Prin urmare, pacienții nu trebuie să ia alte medicamente pe cale orală timp de cel puțin 6 ore înainte de a lua Licobondrate 150 mg și timp de cel puțin o oră după administrarea Licobondrate 150 mg.

Acid acetilsalicilic și AINS

Deoarece acidul acetilsalicilic, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și bifosfonații au fost asociați cu iritații gastro-intestinale, trebuie să se acorde prudență atunci când sunt utilizate concomitent (vezi pct. 4.4).

Blocante H2 și inhibitori ai pompei de protoni

Dintre cei peste 1.500 de pacienți înrolați în studiul BM 16549 care au comparat regimurile de dozare lunare și zilnice ale acidului ibandronic, 14% și 18% au folosit blocanți ai receptorilor de histamină (H2) sau, respectiv, inhibitori ai pompei de protoni, după un an și, respectiv, doi ani. Dintre acești pacienți, incidența evenimentelor adverse gastro-intestinale superioare a fost similară la pacienții tratați cu acid ibandronic 150 mg o dată pe lună și Licobondrat 150 mg 2,5 mg pe zi.

La voluntarii bărbați sănătoși și femeile aflate în postmenopauză, administrarea intravenoasă de ranitidină a crescut biodisponibilitatea acidului ibandronic cu aproximativ 20%, probabil datorită scăderii acidității gastrice. Cu toate acestea, întrucât această creștere se încadrează în variabilitatea normală a biodisponibilității acidului ibandronic, nu este necesară ajustarea dozei atunci când Licobondrat 150 mg se administrează cu antagoniști H2 sau alte substanțe active care cresc pH-ul gastric.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Licobondratul 150 mg este utilizat numai la femeile aflate în postmenopauză și nu trebuie utilizat la femeile aflate la vârsta fertilă.

Nu există date adecvate privind utilizarea acidului ibandronic la femeile gravide. Studiile la șobolani au arătat o anumită toxicitate asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaște riscul potențial pentru oameni.

Licobondrat 150 mg nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Nu se știe dacă acidul ibandronic este excretat în laptele uman. Studiile efectuate pe șobolani care alăptează au arătat prezența nivelurilor scăzute de acid ibandronic în lapte după administrarea intravenoasă.

Licobondrat 150 mg nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Nu există date privind efectele acidului ibandronic la om. În studiile de reproducere la șobolani, acidul ibandronic oral a scăzut fertilitatea. În studiile intravenoase la șobolani, acidul ibandronic a scăzut fertilitatea la doze zilnice mari (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Pe baza profilului farmacodinamic și farmacocinetic și a reacțiilor adverse raportate, este de așteptat niciun efect sau un efect neglijabil al Licobondrate 150 mg asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

Rezumatul profilului de securitate

Cele mai grave reacții adverse raportate sunt reacția/șocul anafilactic, fracturile femurale atipice, osteonecroza maxilarului, iritația gastro-intestinală, inflamația oculară (vezi pct. „Descrierea reacțiilor adverse selectate” și pct. 4.4).

Cele mai frecvent raportate reacții adverse sunt artralgia și simptomele asemănătoare gripei.

Aceste simptome sunt de obicei asociate cu prima doză, sunt de obicei de scurtă durată, de intensitate ușoară până la moderată și, de obicei, se rezolvă cu continuarea tratamentului fără alte acțiuni (vezi secțiunea „Boală asemănătoare gripei”).

Listă tabelată a reacțiilor adverse

Tabelul 1 rezumă reacțiile adverse. Siguranța tratamentului oral cu acid ibandronic 2,5 mg zilnic a fost evaluată la 1.251 de pacienți în 4 studii clinice controlate cu placebo, dintre care marea majoritate au participat la un studiu pivot de trei ani privind fracturile (MF 4411).

Într-un studiu de doi ani la femei în postmenopauză cu osteoporoză (BM 16549), siguranța generală a Licobondrate 150 mg o dată pe lună și a acidului ibandronic 2,5 mg o dată pe zi a fost similară. Proporția totală a pacienților care au prezentat reacții adverse a fost de 22,7% și 25,0% pentru Licobondrat 150 mg o dată pe lună, după un an și, respectiv, doi ani. Majoritatea cazurilor nu au condus la întreruperea tratamentului.

Reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de clasa de sisteme și organe MedDRA și categoria de frecvență. Categoriile de frecvență sunt definite folosind următoarea convenție: foarte frecvente (de la 1/100 la 1/1.000 la 1/10.000 la Contact Termeni și condiții de utilizare Ajutor Feedback Confidențialitate Cookie