Text aprobat pentru decizia de modificare, ev. Nr.: 2017/01574-ZME
Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2017/02440-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Clorură de amiloridiu, 5,68 mg dihidrat (corespunzător la 5 mg amiloridă) și hidroclorotiazidă 50 mg în 1 comprimat.
Excipient cu efecte cunoscute: 1 comprimat conține 78,83 mg lactoză monohidrat.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate rotunde plate, de culoare alb-gălbuie, cu margini teșite și o linie de scor pe o parte.
Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Prin scăderea tensiunii arteriale, Rhefluin previne pierderea excesivă de potasiu la acei pacienți care iau acest medicament pentru o lungă perioadă de timp.
Edem de origine cardiacă
Efectul pozitiv al Rhefluinei asupra echilibrului de potasiu poate fi deosebit de semnificativ pentru pacienții cardiaci digitalizați.
Ciroza hepatică cu ascită și edem
Rhefluina oferă de obicei diureză satisfăcătoare cu pierderi reduse de potasiu și un risc redus de alcaloză metabolică prin menținerea unui echilibru seric mai bun al electroliților.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza uzuală este de un comprimat pe zi. Rhefluina poate fi utilizată singură sau ca terapie adjuvantă pentru alți agenți antihipertensivi, cum ar fi agenți cu acțiune centrală sau beta-blocante. Dacă Rhefluin este utilizat concomitent cu alți agenți antihipertensivi, doza altor agenți antihipertensivi va fi redusă. Ambele regimuri de dozare sunt apoi ajustate.
Edem de origine cardiacă
Doza inițială: 1 comprimat o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută, dar nu trebuie să depășească 2 comprimate pe zi. De îndată ce se realizează diureza inițială, trebuie încercată reducerea dozei pentru terapia de întreținere. Terapia de întreținere poate fi intermitentă.
Ciroza hepatică cu ascită
Tratamentul trebuie început cu o doză mică de Rhefluin (1 comprimat o dată pe zi). Dacă este necesar, doza poate fi crescută treptat până la atingerea diurezei eficiente. Doza nu trebuie să depășească 2 comprimate pe zi.
Dozele de întreținere pot fi mai mici decât cele necesare pentru a induce diureza; de aceea, trebuie făcută o încercare de reducere a dozei zilnice atunci când greutatea pacientului este stabilizată.
Pierderea treptată a greutății la pacienții cu ciroză este necesară în special pentru a reduce probabilitatea reacțiilor adverse asociate terapiei diuretice.
4.3 Contraindicații
· Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 sau la orice alt derivat de sulfonamidă.
· Hiperpotasemie (definită ca> 5,5 mmol/l).
· Alte terapii antiqualiuretice.
· Suplimentarea cu potasiu (vezi pct. 4.4).
· Insuficiență renală (anurie, insuficiență renală acută, boală renală progresivă severă și nefropatie diabetică) (vezi și pct. 4.4.
(A se vedea, de asemenea, secțiunea 4.6 și utilizarea pediatrică în secțiunea 4.4.).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Hiperpotasemie (potasiu seric> 5,5 mmol/l) a fost observată la pacienții care au luat amiloridă singură sau în asociere cu alte diuretice. Hiperpotasemia a fost observată în principal la vârstnici și la pacienții internați cu ciroză hepatică sau edem cardiac care au insuficiență renală, sunt grav bolnavi sau sunt supuși terapiei diuretice intensive. Semnele clinice, de laborator și electrocardiografice (ECG) ale hiperkaliemiei trebuie monitorizate îndeaproape la acești pacienți. Au existat mai multe decese la acest grup de pacienți.
Suplimentarea cu potasiu sub formă de medicamente sau o dietă bogată în potasiu nu trebuie combinată cu Rhefluin, cu excepția cazurilor severe și/sau refractare de hipokaliemie. În cazul suplimentării cu potasiu, se recomandă monitorizarea atentă a potasiului seric.
Dacă se dezvoltă hiperkaliemie la pacienții cărora li se administrează Rhefluin, medicamentul trebuie întrerupt imediat și, dacă este necesar, trebuie luate măsuri eficiente pentru a reduce nivelul plasmatic de potasiu.
Insuficiență renală
Diureticele tiazidice sunt ineficiente atunci când clearance-ul creatininei scade sub 0,5 ml/s (30 ml/min).
Pacienții cu azot uree din sânge crescut peste 10 mmol/l (30 mg/100 ml), creatinină serică peste 130 μmol/l (1,5 mg/100 ml) sau uree totală din sânge peste 20 mmol/l (60 mg/100 ml) și pacienții cu diabet nu trebuie să ia Rhefluin fără o monitorizare atentă și frecventă a electroliților serici și a azotului uree din sânge. Retenția de potasiu în insuficiența renală este îmbunătățită prin adăugarea unui agent anticeruretic și poate duce la dezvoltarea rapidă a hiperkaliemiei.
Deși probabilitatea dezechilibrului electrolitic este redusă cu Rhefluin, semnele dezechilibrului de lichide și electroliți trebuie monitorizate îndeaproape, în special semnele de: hiponatremie, alcaloză hipocloremică, hipokaliemie și hipomagnezemie. Este deosebit de important să se determine electroliții din ser și urină dacă pacientul se întoarce sau primește lichide parenterale excesiv. Semnele de avertizare sau simptomele dezechilibrului de lichide și electroliți includ: gură uscată, sete, slăbiciune, letargie, somnolență, neliniște, convulsii epileptice, confuzie, dureri musculare sau crampe, oboseală musculară, hipotensiune arterială, oligurie, tahicardie și tulburări gastro-intestinale, cum ar fi greață și. vărsături.
Hipokaliemia se poate dezvolta cu hidroclorotiazidă, precum și cu alte diuretice puternice, în special cu diureză rapidă după terapia pe termen lung sau dacă este prezentă ciroză severă. Hipopotasemia poate crește sensibilitatea sau răspunsul inimii la efectele toxice ale digoxinei (de exemplu, creșterea iritabilității ventriculare).
Hiponatraemia indusă de diuretice este de obicei ușoară și asimptomatică. La un număr mic de pacienți se poate dezvolta hiponatremia severă și simptomatică. Acești pacienți necesită atenție imediată și tratament adecvat.
Tiazidele pot reduce excreția urinară de calciu. Tiazidele pot determina o creștere intermitentă și ușoară a calciului seric fără prezența tulburărilor metabolismului calciului. Tiazidele trebuie întrerupte înainte de examinarea funcției paratiroidiene.
Hidroclorotiazida poate provoca sau exacerba azotemia. La pacienții cu insuficiență renală, poate apărea efectul cumulativ al medicamentului. Dacă azotemia și oliguria cresc în timpul tratamentului bolii renale, diureticele trebuie întrerupte.
Insuficiență hepatică
Tiazidele trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică sau boli hepatice progresive, deoarece modificări minore ale echilibrului fluidelor și ale electroliților pot provoca comă hepatică.
Unii pacienți tratați cu tiazide pot dezvolta hiperuricemie sau un atac de gută.
Terapia cu tiazide poate afecta toleranța la glucoză. Poate fi necesară ajustarea dozelor de agenți antidiabetici, inclusiv insulină.
Creșterile nivelului de colesterol și trigliceride pot fi asociate cu terapia diuretică tiazidică.
Pentru a minimiza riscul de hiperkaliemie la pacienții cu diabet zaharat sau la pacienții cu suspiciune de diabet zaharat, starea funcției renale trebuie cunoscută înainte de inițierea tratamentului cu Rhefluin. Terapia cu refluină trebuie întreruptă cu cel puțin 3 zile înainte de testul de toleranță la glucoză.
Terapia antiqualuretică trebuie utilizată cu mare prudență numai la pacienții grav bolnavi care pot dezvolta acidoză respiratorie sau metabolică, cum ar fi pacienții cu boală cardiopulmonară și pacienții cu diabet slab compensat. Modificările echilibrului acido-bazic modifică echilibrul dintre potasiul extracelular/intracelular și dezvoltarea acidozei poate fi asociată cu o creștere rapidă a nivelurilor serice de potasiu.
Reacții de hipersensibilitate
Posibilitatea exacerbării sau activării lupusului eritematos sistemic a fost raportată în urma utilizării tiazidelor.
Glaucom acut secundar cu unghi închis și/sau miopie acută
Hidroclorotiazida este o sulfonamidă. Medicamentele sulfonamidice sau derivate sulfonamidice pot provoca o reacție idiosincrazică care poate duce la glaucom secundar cu unghi închis secundar și/sau miopie acută. Simptomele includ apariția acută a afectării acuității vizuale sau a durerii oculare și apar de obicei în câteva ore până la săptămâni după începerea medicației. Glaucomul acut cu unghi închis netratat poate duce la pierderea permanentă a vederii. Tratamentul principal constă în întreruperea administrării medicamentului cât mai curând posibil. Dacă presiunea intraoculară rămâne incontrolabilă, trebuie luat în considerare un tratament medical sau chirurgical prompt. Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului cu unghi închis acut se pot lega de antecedente de sulfonamide sau de o alergie la penicilină (vezi pct. 4.8).
Utilizare în pediatrie
Utilizarea amiloridei nu a fost studiată la copii. Prin urmare, utilizarea Rhefluinei la copii nu este recomandată.
Medicamentul conține lactoză.
Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Următoarele medicamente pot provoca interacțiuni atunci când sunt administrate în același timp:
Amiloridă și hidroclorotiazidă
Litiu - în general nu trebuie utilizat cu diuretice. Diureticele scad clearance-ul renal al litiului și cresc riscul de toxicitate. Citiți informațiile complete despre rețetă înainte de a utiliza medicamente cu litiu.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2 (COX-2)
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2 (COX-2), pot reduce efectul antihipertensivelor, inclusiv efectele diuretice, natriuretice și antihipertensive ale diureticelor.
La unii pacienți cu insuficiență renală (de exemplu, pacienți vârstnici sau pacienți cu epuizare a volumului, inclusiv pacienți tratați cu diuretic) tratați cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi COX-2, administrarea concomitentă de antagoniști ai receptorilor angiotensinei II sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) .) a dus la deteriorarea suplimentară a funcției renale, inclusiv la o posibilă insuficiență renală acută. Aceste efecte sunt de obicei reversibile. Prin urmare, această combinație trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu insuficiență renală.
Administrarea concomitentă de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și medicamente care economisesc potasiu, inclusiv clorură de amiloridiu, poate provoca hiperkaliemie, în special la vârstnici. Prin urmare, atunci când clorura de amiloridiu este administrată concomitent cu AINS, nivelurile serice de potasiu trebuie monitorizate cu atenție.
Suplimentarea cu potasiu sub formă de medicamente sau diete îmbogățite cu potasiu sau înlocuitori de sare care conțin potasiu nu trebuie utilizată cu Rhefluin, cu excepția cazurilor severe și/sau refractare de hipokaliemie.
Rhefluina nu trebuie administrată împreună cu alte diuretice care economisesc potasiul.
Dacă amilorida este administrată concomitent cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei, un antagonist al receptorilor angiotensinei II, ciclosporină sau tacrolimus, riscul de hiperkaliemie poate fi crescut. Prin urmare, atunci când utilizarea concomitentă a acestor agenți este indicată în hipokaliemia stabilită, acestea trebuie utilizate cu precauție și cu monitorizarea frecventă a potasiului seric.
Datorită efectului amiloridei asupra clearance-ului digoxinei, poate fi posibil un răspuns întârziat la digoxină.
Alcool, barbiturice sau narcotice - poate apărea potențarea hipotensiunii ortostatice.
Antidiabetice - (antidiabetice orale și insulină) - poate fi necesară ajustarea dozelor agentului antidiabetic.
Alte antihipertensive - efect aditiv. Terapia diuretică trebuie întreruptă timp de 2 până la 3 zile înainte de inițierea tratamentului cu inhibitori ai ECA pentru a reduce probabilitatea de hipotensiune arterială după prima doză.
Corticosteroizi, ACTH - depleție sporită de electroliți, în special hipokaliemie.
Catecolamine (de exemplu, noradrenalină) - este posibil să se reducă răspunsul la catecolamine, dar nu în măsura în care utilizarea lor este exclusă.
Relaxante musculare nedepolarizante (de ex. Tubocurarină) - posibilitatea unui răspuns crescut la relaxantele musculare.
Glicozide cardiace - diureticele tiazidice pot crește toxicitatea glicozidelor cardiace prin epuizarea potasiului seric.
Anticoagulante orale - tiazidele pot antagoniza efectul anticoagulantelor orale.
Probenecid - rata de eliminare a hidroclorotiazidei este ușor redusă prin administrarea concomitentă de probenecid, deși diureza nu este redusă.
Rășini de colestiramină și colestipol - Absorbția hidroclorotiazidei este redusă în prezența rășinilor de schimb ionic anionic. Dozele unice atât de rășini de colestiramină, cât și de colestipol leagă hidroclorotiazida și reduc absorbția acesteia din tractul gastro-intestinal cu până la 85 și respectiv 85%. 43 la sută.
Interacțiuni medicamentoase cu teste de laborator - datorită efectelor acestora asupra metabolismului calciului, tiazidele pot interfera cu testele funcției paratiroide (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Utilizarea diureticelor la femeile însărcinate, altfel sănătoase, cu sau fără edem ușor este contraindicată deoarece expune mama și fătul la pericole inutile. Diureticele nu împiedică dezvoltarea toxemiei sarcinii și nu există dovezi fiabile că acestea sunt utile în tratamentul toxemiei.
Tiazidele traversează bariera placentară și apar în sângele cordonului ombilical. Prin urmare, utilizarea Rhefluinei în timpul sarcinii sau când este suspectată sarcina necesită un avantaj care trebuie ponderat în raport cu riscurile potențiale pentru făt. Aceste riscuri includ icter fetal sau neonatal, trombocitopenie și alte posibile efecte secundare care au apărut la adulți.
Tiazidele trec în laptele matern. Nu se știe dacă amilorida este excretată în laptele uman, prin urmare, dacă se consideră necesar să se administreze Rhefluin, pacientul trebuie să oprească alăptarea.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
În caz de amețeli, somnolență, scăderea concentrației, conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor trebuie evitate, dar la majoritatea pacienților Rhefluina interferează puțin cu activitatea fizică sau mentală.
4.8 Reacții adverse
Rhefluina este de obicei bine tolerată. Deși au apărut reacții adverse relativ frecvente non-grave, reacțiile adverse grave au fost raportate doar rar.
Efectele secundare care au fost raportate cu Rhefluin sunt în general cele despre care se știe că apar în timpul diurezei, terapiei tiazidice sau a tratamentului bolii de bază. Studiile clinice nu au arătat că combinația de amiloridă și hidroclorotiazidă crește riscul reacțiilor adverse comparativ cu aceste medicamente.
Deoarece majoritatea reacțiilor adverse sunt dependente de doză, apar mai întâi dacă nu sunt respectate condițiile enumerate la pct. 4.2, 4.3 și 4.4.
Tabelul următor rezumă reacțiile adverse ale combinației de amiloridă și hidroclorotiazidă și este grupat în conformitate cu terminologia MedDRA cu frecvența: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 până la 5,5 mmol/l)