Textul aprobat al autorizației de introducere pe piață, ev. Nr.: 2018/00018-REG, 2018/00027-REG
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
SOFENTIL 5 micrograme/ml soluție injectabilă/perfuzabilă
SOFENTIL 50 micrograme/ml soluție injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
SOFENTIL 5 micrograme/ml soluție injectabilă/perfuzabilă
Un ml de soluție conține 5 micrograme de sufentanil sub formă de citrat de sufentanil.
SOFENTIL 50 micrograme/ml soluție injectabilă/perfuzabilă
Un ml de soluție conține 50 micrograme de sufentanil sub formă de citrat de sufentanil.
Excipienți cu efect cunoscut: hidroxid de sodiu și clorură de sodiu
Un ml soluție injectabilă conține sodiu 0,39 mmol (9 mg).
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluția este limpede și incoloră, fără particule vizibile, pH 4.0 - 6.0 și osmolalitatea este 250 - 310 mosmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Anestezie și analgezie combinate.
Analgezie epidurală în tratamentul durerii postoperatorii.
Supliment analgezic împreună cu administrarea epidurală de bupivacaină în timpul travaliului și al nașterii vaginale.
Administrare intravenoasă: SOFENTIL este indicat ca analgezic în timpul inducerii și/sau menținerii unei anestezii generale echilibrate la copiii cu vârsta de peste 1 lună.
Administrare epidurală: SOFENTIL este indicat pentru necesitatea ameliorării postoperatorii a durerii după o intervenție chirurgicală majoră, ortopedică sau toracică la copiii de la vârsta de 1 an.
4.2 Doze și mod de administrare
Anestezie și analgezie combinate:
Analgezie: 0,5 - 5 micrograme/kg i.v.
Anestezie: 25 - 50 micrograme/kg i.v.
Analgezie epidurală în tratamentul durerii postoperatorii: 25 - 50 micrograme
Supliment analgezic la naștere: 5 - 20 micrograme epidurale.
Pentru a preveni bradicardia, se recomandă administrarea intravenoasă a unei doze mici de anticolinergic chiar înainte de inducerea anesteziei (vezi pct. 4.4).
Înainte de injectarea SOFENTIL, trebuie verificată plasarea corectă a acului sau a cateterului în spațiul epidural.
Copii ≤ 1 lună (nou-născuți)
Datorită variabilității ridicate a parametrilor farmacocinetici la nou-născuți, nu se pot face recomandări de dozare. A se vedea, de asemenea, secțiunile 4.4 și 5.2.
Se recomandă premedicația cu anticolinergice (cum ar fi atropina) la toate dozele, cu excepția cazului în care anticolinergicele sunt contraindicate.
SOFENTIL poate fi administrat sub formă de bolus lent la o doză de 0,2 - 0,5 micrograme/kg timp de 30 de secunde sau mai mult în combinație cu un inductor de anestezie. Se pot administra doze de până la 1 microgram/kg pentru proceduri mai mari (de exemplu, intervenții chirurgicale la inimă).
Mentinerea anesteziei la pacientii ventilati
SOFENTIL poate fi administrat ca parte a unei anestezii echilibrate. Doza depinde de doza anestezicului administrat concomitent, de tipul și durata intervenției chirurgicale. O doză inițială de 0,3 - 2 micrograme/kg este administrată sub formă de bolus lent timp de cel puțin 30 de secunde, iar bolusuri suplimentare de 0,1 - 1 micrograme/kg pot fi adăugate după cum este necesar până la o doză maximă totală de 5 micrograme/kg în inimă interventie chirurgicala.
SOFENTIL poate fi administrat epidural copiilor numai de către un anestezist special instruit în anestezie epidurală pediatrică și pentru a gestiona depresia respiratorie indusă de opioide. Trebuie să fie disponibile echipamente adecvate de resuscitare, inclusiv dispozitive pentru căile respiratorii și antagoniști opioizi.
Pacienții copii și adolescenți trebuie monitorizați pentru semne de depresie respiratorie timp de cel puțin 2 ore după administrarea epidurală de SOFENTIL. Utilizarea anesteziei epidurale cu sufentanil la copii și adolescenți a fost documentată doar la un număr mic de pacienți.
O doză unică în bolus de 0,25 - 0,75 micrograme/kg sufentanil administrată în timpul intervenției chirurgicale a oferit ameliorarea durerii timp de 1 până la 12 ore. Durata analgeziei eficiente este afectată de intervenția chirurgicală și de utilizarea concomitentă a anestezicelor locale amidale epidurale.
Pacienți vârstnici (65 ani și peste) și pacienți debilitați
Ca și în cazul altor opioide, doza trebuie redusă la pacienții vârstnici și debilați.
Doza totală planificată trebuie titrată cu atenție la pacienții cu oricare dintre următoarele tulburări:
- Hipotiroidism necompensat
- Tulburări pulmonare, mai ales dacă capacitatea vitală este redusă
- Alcoolism sau insuficiență hepatică și renală (vezi și pct. 4.4).
Se recomandă, de asemenea, urmărirea prelungită postoperatorie a acestor pacienți.
Pacienții tratați cu opioide pe termen lung sau cu antecedente de abuz de opiacee pot necesita doze mai mari.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- Administrarea intravenoasă la naștere sau înainte de ligarea cordonului ombilical neonatal în timpul operației cezariene nu este recomandată din cauza posibilității depresiei respiratorii a nou-născutului. În schimb, administrarea epidurală de sufentanil în timpul nașterii nu afectează starea maternă sau neonatală până la doze de 30 µg (vezi pct. 4.4 și 4.6).
- Secreție bronșică excesivă
- Depresia respiratorie datorată altor medicamente
- Boli în care depresia respiratorie trebuie evitată
Ca și în cazul altor opioide administrate epidural, sufentanilul nu trebuie administrat în prezența:
- sângerări severe sau șoc
- septicemie
- infecții la locul de aplicare
- tulburări de hemostază precum trombocitopenia și coagulopatia
- cu terapie anticoagulantă sau terapie concomitentă cu alte medicamente sau în afecțiuni care ar putea fi o contraindicație a administrării epidurale
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Administrarea intravenoasă a sufentanilului trebuie efectuată numai de anesteziști cu experiență în spitale sau alte instituții cu echipament de intubație endotraheală și ventilație mecanică.
Semnele vitale ale pacientului trebuie monitorizate regulat. Aceasta include faza postoperatorie.
În concordanță cu alte opioide puternice
Nivelul depresiei respiratorii depinde de doza administrată și poate fi evitat de un antagonist specific opioid. Deoarece depresia respiratorie poate dura mai mult decât efectul antagonistului opioid, pacientul trebuie monitorizat și poate fi necesară o altă doză de antagonist opioid specific.
Anestezia profundă este însoțită de depresie respiratorie severă și pierderea cunoștinței, care poate persista sau reveni în perioada postoperatorie.
Hiperventilația în timpul anesteziei poate modifica răspunsul pacientului la CO2, ceea ce poate determina o oxigenare redusă în perioada postanestezică.
Riscul de întârziere a depresiei respiratorii trebuie întotdeauna luat în considerare, iar pacientul trebuie ținut sub supraveghere adecvată. Trebuie să fie disponibile echipamente de resuscitare și antagoniști opioizi.
Riscul utilizării concomitente cu medicamente sedative precum benzodiazepinele sau medicamente conexe.
Utilizarea concomitentă a sufentanilului și a medicamentelor sedative, cum ar fi benzodiazepinele sau medicamentele asociate, poate duce la sedare, depresie respiratorie, comă și moarte. Datorită acestor riscuri, prescrierea concomitentă a acestor medicamente sedative trebuie rezervată pacienților pentru care nu există opțiuni de tratament alternative. Dacă medicul decide să prescrie sufentanil concomitent cu medicamente sedative, trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă și durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.
Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru a observa semne și simptome de depresie respiratorie și sedare. În acest context, se recomandă insistent ca pacienții și îngrijitorii acestora să fie informați cu privire la aceste simptome (vezi pct. 4.5).
În general, se recomandă întreruperea inhibitorilor MAO cu două săptămâni înainte de anestezie sau intervenție chirurgicală.
Poate apărea rigiditate musculară și acest lucru poate duce la depresie respiratorie. Acest lucru poate fi prevenit de i.v lent. injectare (dozele mici sunt de obicei suficiente), premedicație cu benzodiazepine și utilizarea relaxanților musculari.
Sufentanilul poate provoca rigiditate musculară după i.v. administrare, care poate necesita administrarea de relaxante musculare. Prin urmare, sufentanilul nu trebuie utilizat la pacienții cu miastenie gravis, deoarece utilizarea relaxanților musculari la acești pacienți este inadecvată.
Pot apărea mișcări non-epileptice (mio) clonice.
Dacă pacientului nu i s-a administrat o doză suficientă de anticolinergice sau dacă SOFENTIL este combinat cu relaxante musculare fără efect anticolinergic, bradicardia sau stopul cardiac nu pot fi excluse. Bradicardia poate fi tratată cu atropină.
Opioidele pot induce hipotensiune arterială, în special la pacienții hipovolemici și la pacienții cu insuficiență cardiacă. Dozele de inducție trebuie ajustate și administrate încet pentru a preveni depresia cardiovasculară. Trebuie luate măsuri adecvate pentru a menține presiunea arterială stabilă.
Se recomandă prudență la pacienții cu traume cerebrale craniene și presiune intracraniană crescută. Injecțiile rapide în bolus de opioide nu trebuie administrate pacienților cu circulație cerebrală redusă sau compensare intracraniană, deoarece reducerea pe termen scurt a presiunii arteriale poate fi însoțită de scăderea presiunii de perfuzie cerebrală pe termen scurt.
Pacienții care primesc terapie cronică cu opiacee sau cu antecedente de abuz de opioide pot necesita doze mai mari.
Reducerea dozei este recomandată la pacienții vârstnici sau debilați. Deși nu s-au mai observat timpii de înjumătățire la pacienții vârstnici, s-a observat o frecvență mai mare a tulburărilor circulatorii.
Opioidele trebuie titrate cu atenție la pacienții cu următoarele tulburări: hipotiroidism necontrolat, boli pulmonare, rezerva respiratorie scăzută, alcoolism, insuficiență hepatică sau renală. Acești pacienți necesită urmărire postoperatorie pe termen lung.
Se recomandă prudență la administrarea epidurală la pacienții cu depresie respiratorie sau leziuni ale căilor respiratorii și expunere fetală. Pacientul trebuie monitorizat îndeaproape timp de cel puțin 1 oră după fiecare doză, deoarece poate apărea depresie respiratorie precoce și prelungită.
Frecvența cardiacă fetală se poate modifica în timpul administrării epidurale, de aceea rata trebuie monitorizată și poate fi necesar un tratament.
Datorită variabilității ridicate a parametrilor farmacocinetici la nou-născuți, există un risc de supradozaj sau supradozaj cu sufentanil intravenos în perioada neonatală. A se vedea, de asemenea, secțiunile 4.2 și 5.2.
Siguranța și eficacitatea SOFENTIL administrat epidural la copii cu vârsta sub 1 an nu au fost stabilite (vezi și pct. 4.2 și 5.1).
Se poate aștepta ca nou-născuții și copiii să fie deosebit de sensibili la depresia respiratorie cauzată de sufentanil, ca și în cazul altor opioide. Prin urmare, raportul beneficiu-risc trebuie evaluat cu atenție înainte de a utiliza sufentanil la nou-născuți și copii.
Acest medicament conține 9 mg sodiu în 1 ml soluție injectabilă, echivalent cu 0,45% din aportul zilnic maxim recomandat de OMS de 2 g sodiu per adult.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Depresive ale sistemului nervos central (SNC)
Barbituricele, benzodiazepinele, neurolepticele, anestezicele generale și alte deprimante neselective ale SNC (de exemplu, alcoolul) pot potența depresia respiratorie indusă de opioide.
Dacă pacientul ia deprimante ale SNC, va fi suficientă o doză mai mică decât de obicei de SOFENTIL. Administrarea concomitentă cu SOFENTIL la pacienții cu respirație spontană poate crește riscul de depresie respiratorie, sedare profundă, comă și deces.
Efectele SOFENTIL asupra altor medicamente
Doza de deprimante SNC trebuie redusă după administrarea SOFENTIL. Acest lucru este deosebit de important după operație, deoarece anestezia profundă este asociată cu o depresie respiratorie semnificativă, care poate persista sau reveni în perioada postoperatorie.
Administrarea deprimanților SNC, cum ar fi benzodiazepinele, poate crește în mod disproporționat riscul de depresie respiratorie în această perioadă.
La doze mari de sufentanil, administrarea concomitentă de oxid nitric sau chiar doze mici de benzodiazepine (de exemplu diazepam sau midazolam) poate duce la scăderea funcției cardiace (scăderea tensiunii arteriale și scăderea volumului cardiac și a ritmului cardiac).
Administrarea sufentanilului cu suxametoniul poate induce bradicardie, mai ales dacă pulsul este deja scăzut (de exemplu, la pacienții care iau antagoniști ai calciului sau beta-blocante). Prin urmare, se recomandă reducerea corespunzătoare a dozei unuia sau ambelor medicamente.
Inhibitori ai enzimei monoaminooxidazei (IMAO)
Au fost observate interacțiuni care pun viața în pericol la nivelul SNC (neliniște, rigiditate musculară, febră mare, convulsii), precum și asupra funcțiilor respiratorii și circulatorii (depresie circulatorie, hipotensiune arterială, instabilitate hemodinamică, comă) cu tratament cu inhibitori MAO cu până la 14 zile tratamentul cu opioide cu petidină. Aceste interacțiuni cu sufentanil nu pot fi excluse și, prin urmare, se recomandă întreruperea inhibitorilor MAO (cel puțin) timp de 2 săptămâni înainte de intervenția chirurgicală sau anestezie.
Administrarea concomitentă de sufentanil cu medicamente serotoninergice precum SSRI, SNRI sau IMAO poate crește riscul de sindrom serotoninergic, o afecțiune care poate pune viața în pericol.
Inhibitori ai CYP3A4 (citocromul P450 3A4)
Sufentanilul este metabolizat în principal de enzimele citocromului P450 3A4 uman. Cu toate acestea, nu s-a observat nicio inhibare in vivo a efectelor sale de către eritromicină (un inhibitor cunoscut al enzimelor citocromului P450 3A4). Deși lipsesc datele clinice, rezultatele studiilor in vitro sugerează că alți inhibitori puternici ai enzimelor citocromului P450 3A4 (de exemplu ketoconazol, itraconazol, ritonavir) pot inhiba metabolismul sufentanilului. Acest lucru ar putea crește riscul de depresie respiratorie prelungită sau întârziată. Administrarea concomitentă a acestor medicamente necesită îngrijire specială și monitorizare a pacientului. Poate fi necesară reducerea dozei de sufentanil.
4.6 Fertilitatea, sarcina, alăptarea
Există puține experiențe cu privire la utilizarea intravenoasă de sufentanil la femeile gravide. Studiile la animale nu au arătat efecte teratogene. Ca și în cazul altor medicamente, beneficiile tratamentului trebuie puse în balanță cu riscul potențial pentru pacient înainte de administrare.
Administrarea intravenoasă în timpul nașterii sau înainte de ligarea cordonului ombilical în timpul operației cezariene este contraindicată datorită posibilității depresiei respiratorii la nou-născut.
Sufentanilul traversează rapid placenta și concentrația crește liniar cu creșterea concentrației materne. Raportul dintre concentrația venei ombilicale și concentrația venoasă maternă este de 0,81.
Sufentanilul poate fi administrat epidural. Studiile clinice controlate în timpul nașterii au arătat că sufentanil adăugat la bupivacaină epidurală la o doză totală de până la 30 micrograme nu are niciun efect negativ asupra mamei sau a nou-născuților. Sufentanilul traversează placenta. După administrarea epidurală a unei doze totale care nu depășește 30 micrograme, s-au găsit concentrații plasmatice medii de 0,016 ng/ml în vena ombilicală.
Antidoturile pentru copil ar trebui să fie întotdeauna disponibile.
Sufentanilul este excretat în laptele matern. De aceea, trebuie administrată precauție atunci când se administrează sufentanil mamelor care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Sufentanilul are o influență majoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Pacienții nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje decât dacă a trecut suficient timp de la administrarea SOFENTIL.
Pacienții nu trebuie să fie externați acasă nesupravegheați și trebuie sfătuiți să evite consumul de alcool.
4.8 Reacții adverse
Siguranța sufentanilului a fost evaluată la 650 de pacienți tratați cu sufentanil care au participat la 6 studii clinice. Dintre aceștia, 78 de pacienți au participat la 2 studii în care sufentanilul a fost administrat intravenos ca anestezic pentru inducerea și menținerea anesteziei la subiecții supuși unei intervenții chirurgicale majore (bypass coronarian sau chirurgie pe cord deschis). Restul de 572 de subiecți au participat la 4 studii cu administrare epidurală de sufentanil ca analgezic postoperator sau ca supliment analgezic la bupivacaina administrată epidural în timpul travaliului și al nașterii vaginale. La acești subiecți li s-a administrat cel puțin o doză de sufentanil și s-au obținut date de siguranță.
Cele mai frecvent raportate reacții adverse (cu incidență ≥ 5%) din datele colectate din aceste studii au fost: sedare (19,5%), prurit (15,2%), greață (9,8%) și vărsături (5,7%).
Frecvența, tipul și severitatea reacțiilor adverse la copii și adolescenți sunt de așteptat să fie la fel ca la adulți.
Tabelul următor listează reacțiile adverse raportate cu sufentanil din studiile clinice sau din experiența de după punerea pe piață.
Reacțiile adverse sunt clasificate la rubricile de frecvență folosind următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 la Contact Termeni și condiții de utilizare Ajutor Feedback Confidențialitate Cookie-uri