Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nu.: 2020/03082-Z1A
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ A MEDICAMENTULUI
Fiecare comprimat conține 125 mg de brivudină.
Excipient cu efect cunoscut
Fiecare comprimat conține 37 mg lactoză monohidrat.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate biplanare de culoare albă până la aproape albă, cu margini teșite.
4. INFORMAȚII CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Terapia timpurie a infecțiilor cu herpes zoster acut la pacienții adulți imunocompetenți.
4.2 Doze și mod de administrare
Adulții iau 1 comprimat de Zovudex o dată pe zi timp de 7 zile.
Terapia trebuie începută cât mai curând posibil, de preferință în termen de 72 de ore de la debutul primelor manifestări cutanate (de obicei debutul erupțiilor cutanate) sau în termen de 48 de ore de la debutul primului blister. Comprimatele trebuie luate aproximativ la aceeași oră în fiecare zi.
Pacientul trebuie sfătuit să consulte un medic dacă simptomele persistă sau se agravează în timpul tratamentului de 7 zile. Medicamentul este indicat numai pentru terapia pe termen scurt.
În plus, această terapie reduce riscul apariției nevralgiei post-herpetice la pacienții cu vârsta peste 50 de ani la doza uzuală de mai sus (1 comprimat de Zovudex o dată pe zi timp de 7 zile).
La sfârșitul primului ciclu de tratament (7 zile), al doilea ciclu nu trebuie început.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu vârsta peste 65 de ani.
Pacienți cu insuficiență hepatică sau renală
Nu s-au observat modificări semnificative ale insuficienței renale sau hepatice la expunerea sistemică la brivudină; prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică ușoară până la severă (vezi și pct. 5.2).
Zovudex este contraindicat la copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 18 ani, deoarece siguranța și eficacitatea acestei grupe de vârstă nu au fost stabilite (vezi pct. 4.3).
Pentru uz interior.
Aportul de alimente nu afectează semnificativ absorbția brivudinei (vezi pct. 5.2).
4.3 Contraindicații
Chimioterapia cancerului cu fluoropirimidine
Brivudina este contraindicată la pacienții care au primit recent sau primesc în prezent sau planifică (în decurs de 4 săptămâni) chimioterapie pentru cancer cu medicamente care conțin 5-fluorouracil (5-FU), inclusiv formele sale topice, precursorii săi (de exemplu capecitabina)., Tegafur ) și combinația de medicamente care conțin aceste medicamente sau alte fluoropirimidine (vezi, de asemenea, pct. 4.3 Pacienți imunocompromiși, 4.4, 4.5 și 4.8).
Tratament antifungic cu flucitozină
Brivudina este contraindicată la pacienții care au primit recent sau primesc în prezent terapie antifungică cu flucitozină, deoarece este un precursor al 5-fluorouracilului (5-FU) (vezi și pct. 4.4, 4.5 și 4.8).
Interacțiunea brivudinei și fluoropirimidinelor (de exemplu, capecitabină, 5-FU etc.) este potențial fatală (vezi și pct. 4.4, 4.5 și 4.8).
Brivudina este contraindicată la pacienții imunocompromiși, cum ar fi cei care au primit recent sau primesc în prezent chimioterapie pentru cancer sau la pacienții care primesc terapie imunosupresivă.
Siguranța și eficacitatea brivudinei la copii nu au fost stabilite și, prin urmare, utilizarea acesteia la copii nu este indicată.
Brivudina nu trebuie utilizată la pacienții cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Sarcina și alăptarea
Brivudina este contraindicată în timpul sarcinii sau la mamele care alăptează (vezi și pct. 4.6).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Se recomandă prudență la utilizarea brivudinei la pacienții cu boli hepatice cronice, de ex. hepatită. Datele după punerea pe piață sugerează că tratamentul prelungit după perioada recomandată de 7 zile crește riscul de hepatită (vezi și pct. 4.8).
Deoarece lactoza se numără printre excipienți, acest medicament nu trebuie utilizat la pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție de glucoză-galactoză.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
A fost raportată o interacțiune semnificativă din punct de vedere clinic (potențial fatală) între brivudină și fluoropirimidine (de exemplu, capecitabină, 5-FU tegafur, flucitozină etc.) (vezi și pct. 4.3, 4.4 și 4.8). Această interacțiune, care duce la o toxicitate crescută a fluoropirimidinelor, este potențial fatală.
Brivudina, prin metabolitul său principal bromoviniluracil (BVU), inhibă ireversibil dihidropirimidina dehidrogenază (DPD), o enzimă care reglează metabolismul nucleozidelor naturale (de exemplu timidina) și medicamentelor pe bază de pirimidină (fluoropirimidine), cum ar fi capecitabina sau 5-fluorur. Inhibarea enzimei are ca rezultat o expunere crescută și o toxicitate crescută a fluoropirimidinelor.
Din punct de vedere clinic, s-a demonstrat că la adulții sănătoși care primesc ciclul de tratament cu brivudină (125 mg pe zi timp de 7 zile), activitatea enzimei DPD a fost complet funcțională recuperată la 18 zile după ultima doză.
În orice caz, brivudina nu trebuie utilizată la pacienții care au primit recent sau primesc în prezent sau intenționează (în termen de 4 săptămâni) chimioterapie pentru cancer cu medicamente care conțin 5-fluorouracil (5-FU), inclusiv formele sale administrate local, promedicamente (de exemplu, capecitabină, tegafur) și combinații de medicamente care conțin aceste medicamente sau alte fluoropirimidine (vezi și secțiunile 4.3, 4.4 și 4.8).
Brivudina nu trebuie utilizată la pacienții care au primit recent sau primesc în prezent terapie antifungică cu flucitozină (un precursor al 5-fluorouracilului).
Trebuie să treacă cel puțin 4 săptămâni între oprirea tratamentului cu brivudină și începerea tratamentului cu capecitabină sau alte medicamente pe bază de fluoropirimidină, inclusiv flucitozină.
În cazul administrării accidentale a brivudinei la pacienții care au primit recent sau primesc în prezent fluoropirimidine, tratamentul cu toate medicamentele trebuie întrerupt și trebuie inițiate măsuri eficiente pentru a reduce toxicitatea fluoropirimidinei: spitalizare imediată cu toate măsurile de prevenire a infecțiilor sistemice și deshidratare. Centrele speciale de toxicologie (dacă sunt disponibile) trebuie contactate cât mai curând posibil pentru a asigura o acțiune adecvată împotriva toxicității fluoropirimidinei (vezi pct. 4.3, 4.5 și 4.8). Simptomele toxicității fluoropirimidinei includ greață, vărsături, diaree, în cazuri severe stomatită, mucozită, necroliză epidermică toxică, neutropenie și depresie a funcției măduvei osoase.
Medicamente dopaminergice și/sau boala Parkinson
Experiența după punerea pe piață sugerează o posibilă interacțiune a brivudinei cu medicamente dopaminergice pentru boala Parkinson, care poate favoriza apariția coreei (zvâcniri anormale, involuntare, în special ale mâinilor, picioarelor și feței).
Nu s-a demonstrat că brivudina are potențialul de a induce sau inhiba sistemul enzimatic P450 în ficat.
Aportul alimentar nu afectează semnificativ absorbția brivudinei.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Brivudina este contraindicată în timpul sarcinii și la mamele care alăptează.
Studiile la animale nu au arătat efecte embriotoxice sau teratogene. Efectele fetotoxice au fost demonstrate numai la doze mari. Cu toate acestea, siguranța brivudinei la femeile gravide nu a fost stabilită.
Studiile la animale au arătat că brivudina și principalul său metabolit bromovinil uracil (BVU) sunt excretate în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele brivudinei asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Când conduceți vehicule, folosiți mașini sau lucrați la înălțimi, trebuie luat în considerare faptul că, în unele cazuri, au fost raportate amețeli și somnolență (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de securitate
În studiile clinice, brivudina a fost administrată la 3.900 de pacienți. Cea mai gravă, dar rară reacție a fost hepatita. Această reacție a fost observată și în timpul observației după punerea pe piață.
Singurul efect secundar frecvent a fost greața (2,1%). Celelalte efecte secundare cele mai frecvente (mai puțin frecvente și rare) au fost tulburările sistemului nervos și SOC-urile psihice. Efectul SNC al brivudinei este, de asemenea, evident din datele de după punerea pe piață.
Tulburările cutanate și ale țesutului subcutanat au fost relevante în timpul utilizării clinice, precum și din datele de supraveghere post-introducere pe piață.
Incidența și tipul reacțiilor adverse au fost identice cu cele observate cu alte antivirale nucleozidice aparținând aceluiași grup.
Tabelul reacțiilor adverse
Tabelul de mai jos prezintă reacțiile adverse pentru brivudină în funcție de clasa de sisteme de organe, în ordinea descrescătoare a severității.
Clasa sistemului de organe
Brivudina este metabolizată extensiv și rapid de enzima pirimidin fosforilază, care clivează fragmentul carbohidrat pentru a forma bromovinil uracil (BVU), un metabolit care nu are activitate virostatică. BVU este singurul metabolit detectat în plasma umană și concentrația sa maximă de plasmă este de două ori mai mare decât compusul de bază. BVU este metabolizat în continuare în acid acacic uracil, un metabolit polar major care se găsește în urină la om, dar nu este detectabil în plasmă.
Brivudina este eliminată eficient, cu un clearance corporal total de 240 ml/min. Timpul de înjumătățire plasmatică terminal al brivudinei este de aproximativ 16 ore. Brivudina este eliminată în urină (65% din doza administrată) în principal sub formă de acid acetic uracil și mai mulți compuși asemănători ureei polare. Brivudina nemodificată reprezintă mai puțin de 1% din doza de Zovudex în urină.
Parametrii cinetici ai BVU, cum ar fi timpul de înjumătățire terminală și clearance-ul, au aceleași valori ca și compusul părinte.
Cinetica liniară a fost observată în intervalul de doze între 31,25 și 125 mg.
Starea de echilibru a brivudinei este atinsă după 5 zile de administrare zilnică de Zovudex și fără indicii de acumulare ulterioară mai târziu.
Vârstnici și pacienți cu insuficiență renală sau hepatică
Principalii parametri cinetici (ASC, Cmax și timpul de înjumătățire plasmatică terminal) ai brivudinei măsurați la pacienții vârstnici și la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei între 26 și 50 ml/min/1,73 m2 suprafață corporală și Contact Utilizare Ajutor Cookie-uri de confidențialitate de feedback