„TRATAMENTUL DE PERCEPȚIE ȘI DE MIȘCARE”.

Această metodă oferă un spațiu în care este posibil să dobândiți experiență fizică și să verificați modalitățile de comportament. La fel ca alte metode corporale, poate fi utilizat în tratamentul bolilor psihosomatice, „nevroze de organe”, dureri de cap, migrene, probleme articulare și digestive, tulburări ale ritmului cardiac și chiar probleme funcționale ginecologice. Stolze scrie despre aplicarea metodei în tulburările de ritm ale stilului de viață, sindromul burnout-ului, stările de epuizare, incapacitatea de relaxare, eșecul de performanță. Tema KPT este tratamentul prin percepție și mișcare. (Christine Gräff, 1988)

mișcare

KPT este o metodă psihoterapeutică (psihoterapia este influența tulburărilor și problemelor mentale prin mijloace psihologice), care funcționează cu extinderea și îngustarea conștiinței prin concentrarea atenției (concentrative) asupra mișcării, și anume mișcarea în planuri:

  • fizic (de exemplu, mersul în spațiu, șezut, postură, percepția părților în mișcare ale corpului.)
  • emoțional (este percepția stării de spirit, schimbări de experiență, „simțire”.)
  • cognitive (acestea sunt gânduri, opinii, amintiri, idei, asociații care apar în mintea noastră.)

Pentru a „mișca” pe aceste planuri, se folosește spațiul camerei și obiectele precum pături, bețe, bile, frânghii și alte obiecte. Clientul pune în aplicare o ofertă prin care terapeutul încearcă să-și „abordeze” problemele, tulburările, dar și părțile sănătoase ale personalității sale. Terapeutul descoperă astfel o sursă de dificultăți (sau chiar potențiale de dezvoltare) și oferă clientului o experiență de vindecare, experiențe noi dezvoltându-și celelalte posibilități. Metoda se bazează pe experiența unei anumite „memorii corporale” - în corpul nostru, creierul este stocat în situații experimentate sub formă de amintiri încărcate emoțional care ne pot afecta sănătatea mintală, dacă sunt negative sau o susțin, dacă sunt pozitive, susținând dezvoltarea noastră sănătoasă.

KPT poate ajuta la rezolvarea, tratarea sau influențarea pozitivă a problemelor:

  • parteneriate, relații și probleme familiale care rezultă din ex. „Din ceea ce nu se spune în familie” și altele asemenea.,
  • așa-zisul tulburări psihosomatice (adică tulburări corporale cauzate de cauze psihice) - probleme cardiace precum palpitații, bătăi ale inimii (așa-numita nevroză cardiacă), indigestie, probleme ale pielii (roșeață), coloană vertebrală, impuls și altele,
  • tulburări nevrotice,
  • probleme de ajustare rezultate din particularitățile naturii clientului,
  • depresie, anxietate și frică,
  • dependență de alcool, droguri (tratamentul este posibil numai în timpul abstinenței),
  • tulburări de alimentație (anorexie, bulimie, obezitate),
  • tulburări psihotice (după faza acută a bolii),
  • autocunoaștere și auto-experiență axate pe dezvoltarea potențialului personal, prevenirea și gestionarea stresului.

KPT poate fi lucrat în psihoterapie individuală (terapeut și un client) sau în grupuri. Metoda aparține grupului de metode psihoterapeutice profund orientate (acceptă conceptul de inconștiență, transmitere și controtransfer, apărare și rezistență), dar folosește și elemente de psihoterapie umanistă, comportamentală și sistemică. Este religios, vizual asupra lumii și neutru din punct de vedere politic, accentuează libera alegere și responsabilitatea personală și susține autonomia clientului/pacientului. Este practicat de medici instruiți și instruiți - psihiatri, psihologi clinici și de consiliere, educatori medicali, asistenți sociali și alți profesioniști din domeniul sănătății mintale acceptate de SSKPT. Metoda este răspândită în special în țările vorbitoare de limbă germană. Societatea Europeană pentru KPT (ESCMT) face parte din Asociația Europeană pentru Psihoterapie (EAP). Metoda a ajuns la noi și în 1996, din anul 2000 există o Societate slovacă pentru terapia mișcării concentrative, înregistrată ca asociație civică la Ministerul de Interne al Republicii Slovace la 14 iulie 2000.

Apartenență la Societatea slovacă pentru terapia mișcării concentrative: http://www.koncpohterapia.szm.sk/clenovia.htm

asociație la Ministerul de Interne al Republicii Slovace 14.7.2000.

„Străbunică” a acestei metode psihoterapeutice a fost Elsa Gindler, o gimnastă care în anii 1920 a dezvoltat un tip special de gimnastică și caroserie, care se baza pe percepția și dezvoltarea senzațiilor corporale și a impulsurilor de mișcare, a propriei individualități, a eforturilor pentru autonomie, personalități de dezvoltare și tendințe de a se vindeca. La acea vreme, a fost o provocare puternică împotriva antrenamentului uniform al corpului (comparați climatul social din Germania de atunci). Elsa a lucrat cu metoda în grupuri mici cu femei la Berlin chiar și în timpul războiului și nazismului (pentru unii dintre studenții ei, metoda a ajutat și supraviețuirea lagărului de concentrare). Odată cu practicarea metodei, s-a constatat (Heller) că la practicant, sentimentul identității personale și al sensului realității „aici și acum” a crescut.

Mulți studenți E. Gindler au emigrat înainte de război (de ex. Miriam Goldberg) și după război au contribuit la definirea metodei împreună cu psihoterapeutul Helmut Stolz (München), care a lucrat cu mișcarea în tratamentul nevrozelor și psihozelor și a devenit primul teoretician a metodei. H. Stolze, M. Goldberg (Israel) și Christine Gräff au fondat un grup care a testat metoda în practică. Metoda dezvoltată în principal în țările germane (sub „numele de acoperire” și în fosta RDG), s-a răspândit și în Austria în anii 80 (aici este acoperită și de companiile de asigurări de sănătate), Elveția, Italia. Fiecare țară are propriile organizații naționale. Terapia concentrativă a mișcării ca metodă bazată pe psihologia profundă, se bazează pe cunoștințele moderne ale psihologiei dezvoltării, neuroștiințele moderne și integrează în sine principiile psihoterapiei comportamentale, sistemice și familiale.