În stoc în magazinul electronic
Colecție personală gratuită
VOLTAREN Actigo extra 25 mg 20 comprimate
Acesta aparține unui grup de medicamente numite antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Medicamentul servește pentru ameliorarea durerii, reduce și simptomele inflamației (umflarea) și reduce febra.
Medicamentul aduce ameliorare din:
- dureri musculare, dureri articulare, dureri de spate, dureri de cap, dureri de dinți, dureri menstruale
- simptome de răceală și gripă (inclusiv dureri în gât și zgârieturi și alte dureri însoțitoare) și reduce febra.
Medicamentul reduce simptomele inflamației, durerii și umflăturilor prin blocarea sintezei moleculelor (prostaglandine) responsabile de inflamație, durere și febră. Nu afectează cauza inflamației și febrei.
Dozarea și metoda de utilizare
Doza și programele de dozare
Adulți și populație pediatrică de la vârsta de 14 ani:
1 comprimat după apariția simptomelor, urmat de un alt comprimat cu un interval minim de 4-6 ore, după cum este necesar. Nu trebuie administrate mai mult de 3 comprimate (75 mg) în 24 de ore.
Efectele secundare pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficiente în cel mai scurt timp necesar pentru controlul simptomelor.
Medicamentul este destinat utilizării pe termen scurt fără consultarea unui medic, i. în termen de 5 zile pentru a ameliora durerea și în 3 zile pentru a reduce febra.
Mod de utilizare
Comprimatele trebuie luate la intervale regulate, întotdeauna întregi și cu multe lichide. Se recomandă administrarea comprimatelor înainte de masă.
Avertizare
Compoziţie
Avertizare
Hipersensibilitate cunoscută la medicament sau la oricare dintre excipienți. Pacienți cu antecedente de astm, urticarie sau rinită acută cauzată de acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Ulcer gastric sau intestinal activ, sângerare sau perforație.
Sângerări gastrointestinale sau antecedente de perforație asociate tratamentului anterior cu AINS. Sângerări recidivante de ulcer peptic active sau în trecut (două sau mai multe episoade de ulcerații sau sângerări dovedite)
Al treilea trimestru de sarcină.
Insuficiență hepatică, renală sau cardiacă severă.
Ca și în cazul altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este contraindicat la pacienții cu astm, urticarie sau rinită acută din cauza acidului acetilsalicilic sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.
Interacțiuni
Următoarele interacțiuni includ cele observate cu comprimate gastro-rezistente și alte formulări de diclofenac.
Litiu: utilizarea concomitentă de diclofenac poate crește concentrațiile plasmatice de litiu. Se recomandă monitorizarea nivelului seric de litiu.
Digoxină: atunci când este administrat concomitent, diclofenacul poate crește concentrațiile plasmatice de digoxină. Se recomandă monitorizarea nivelului seric de digoxină.
Diuretice și antihipertensive
Ca și în cazul altor AINS, diclofenacul, atunci când este utilizat concomitent cu diuretice sau agenți antihipertensivi (de exemplu, beta-blocante, inhibitori ai ECA), poate atenua efectul lor antihipertensiv. De aceea, trebuie administrată prudență la administrarea acestei combinații, iar tensiunea arterială trebuie monitorizată în mod regulat la pacienți, în special la vârstnici. Pacienții trebuie să fie hidrați în mod adecvat și trebuie să se acorde atenție monitorizării funcției renale, în special cu diuretice și inhibitori ai ECA, după inițierea tratamentului concomitent și la intervale regulate ulterior, din cauza unui risc crescut de nefrotoxicitate. Administrarea concomitentă cu medicamente care economisesc potasiul poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice de potasiu și, prin urmare, trebuie monitorizată frecvent.
Alte AINS și corticosteroizi
Administrarea concomitentă de diclofenac și alte AINS sistemice sau corticosteroizi poate crește frecvența reacțiilor adverse gastrointestinale.
Anticoagulante și agenți antiplachetari
Se recomandă prudență, deoarece administrarea concomitentă poate crește riscul de sângerare (vezi pct. 4.4). Deși studiile clinice nu indică faptul că diclofenacul afectează efectul anticoagulantelor, au existat rapoarte izolate ale unui risc crescut de sângerare la pacienții cărora li se administrează concomitent diclofenac și anticoagulante. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a acestor pacienți.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Administrarea concomitentă de AINS sistemice, inclusiv diclofenac și un ISRS, poate crește riscul de sângerare gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice
Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat concomitent cu medicamente hipoglicemiante orale fără a afecta efectul lor clinic. Cu toate acestea, au fost raportate rareori cazuri atât de efecte hipoglicemiante, cât și hiperglicemice, necesitând ajustarea dozei de agenți antidiabetici în timpul tratamentului cu diclofenac. Prin urmare, monitorizarea glicemiei este recomandată ca măsură de precauție în timpul tratamentului concomitent.
Metotrexat
Diclofenacul poate inhiba clearance-ul renal tubular al metotrexatului, crescând astfel nivelurile de metotrexat. Se recomandă prudență atunci când AINS, inclusiv diclofenac, se administrează cu mai puțin de 24 de ore înainte sau după tratamentul cu metotrexat, deoarece concentrațiile sanguine de metotrexat pot crește și toxicitatea acestuia poate crește.
Ciclosporină
Diclofenacul, ca și alte AINS, poate crește nefrotoxicitatea ciclosporinei acționând asupra prostaglandinelor renale. Prin urmare, trebuie administrat la doze mai mici decât cele utilizate la pacienții care nu primesc ciclosporină.
Antibacteriene chinolonice
Rapoarte de convulsii care ar fi putut fi induse de utilizarea concomitentă a chinolonelor și AINS au fost raportate rar.
Fenitoina
Dacă fenitoina este utilizată concomitent cu diclofenac, concentrațiile plasmatice de fenitoină trebuie monitorizate din cauza creșterii preconizate a expunerii la fenitoină.
Colestipol și colestiramină
Aceste substanțe pot determina absorbția întârziată sau redusă a diclofenacului. Prin urmare, se recomandă administrarea diclofenacului cu cel puțin o oră înainte sau 4 până la 6 ore după colestipol/colestiramină.
Inhibitori puternici ai CYP2C9
Se recomandă prudență atunci când diclofenacul este utilizat concomitent cu inhibitori puternici ai CYP2C9 (cum ar fi sulfinpirazona și voriconazolul) deoarece acest lucru poate duce la o creștere semnificativă a concentrațiilor plasmatice maxime și expunerea la diclofenac datorită inhibării metabolismului diclofenacului.
Avertizare
În general:
Efectele secundare pot fi minimizate utilizând cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru controlul simptomelor.
Utilizarea concomitentă a diclofenacului și AINS sistemice, inclusiv a inhibitorilor selectivi de ciclooxigenază-2, trebuie evitată, deoarece nu există dovezi ale efectelor lor sinergice benefice și ale posibilității efectelor secundare aditive.
Ar trebui acordată atenție pacienților vârstnici din cauza stării lor medicale. Se recomandă în special administrarea celei mai mici doze eficiente la pacienții vârstnici cu afecțiuni slabe sau cu greutate corporală redusă.
Ca și în cazul altor AINS, în cazuri rare, pot apărea reacții alergice, inclusiv reacții anafilactice/anafilactoide, fără expunere prealabilă la diclofenac.
Ca și alte AINS, diclofenacul poate, datorită proprietăților sale farmacodinamice, masca semnele și simptomele infecției.
Utilizarea în doze mici, utilizarea pe termen scurt a formelor orale de diclofenac pentru cefalee
Utilizarea pe termen lung a oricărui medicament pentru cefalee poate agrava această durere. Dacă această situație a apărut deja sau se suspectează că apare, solicitați asistență medicală și opriți tratamentul. Diagnosticul de MS (cefalee medicală de suprasolicitare) trebuie luat în considerare la pacienții care au dureri de cap frecvente sau zilnice, în ciuda sau ca urmare a utilizării regulate a medicamentelor pentru cefalee.
Efecte gastrointestinale:
Ca și în cazul altor AINS, inclusiv diclofenac, s-au raportat sângerări gastro-intestinale, ulcerații sau perforații ulcerate, care pot fi fatale și pot apărea în orice moment în timpul tratamentului cu sau fără simptome de avertizare, indicând aceste complicații fără un istoric anterior de evenimente gastro-intestinale severe. La pacienții vârstnici, efectele secundare au în general consecințe mai grave. Dacă apare sângerare sau ulcerație gastro-intestinală la pacienții care iau diclofenac, produsul trebuie întrerupt.
La fel ca în cazul tuturor AINS, inclusiv diclofenacul, sunt necesare o monitorizare atentă a sănătății și precauție, în special la prescrierea diclofenacului la pacienții cu simptome sugestive de boală gastro-intestinală sau boală ulcerului gastric sau intestinal, istoric de sângerare sau perforație. Riscul de sângerare gastro-intestinală crește odată cu creșterea dozelor de AINS și la pacienții cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat de sângerare sau perforație. Pacienții vârstnici au o incidență crescută a efectelor secundare AINS, în special sângerări gastrointestinale și perforații, care pot fi fatale.
Pentru a reduce riscul de toxicitate gastro-intestinală la pacienții cu antecedente de ulcer, mai ales dacă este complicat de sângerare sau perforație, și la vârstnici, tratamentul trebuie inițiat și menținut la cea mai mică doză eficientă.
Terapia combinată cu agenți de protecție (de exemplu, inhibitori ai pompei de protoni sau misoprostol) trebuie luată în considerare la acești pacienți, precum și la pacienții care necesită medicamente concomitente care conțin doze mici de acid acetilsalicilic (ASA) sau alte medicamente care pot crește riscul de suferință gastro-intestinală.
Pacienții cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special persoanele în vârstă, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobișnuite (în special sângerări gastro-intestinale). Se recomandă prudență la pacienții care iau medicamente concomitente care pot crește riscul de ulcerații sau sângerări, de ex. corticosteroizi sistemici, anticoagulanți, agenți antiplachetari sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei.
O supraveghere medicală atentă este, de asemenea, necesară la pacienții cu colită ulcerativă sau boala Crohn, deoarece pot apărea exacerbări ale acestor boli.
Efecte hepatice:
Este necesară o supraveghere medicală atentă la prescrierea diclofenacului la pacienții cu insuficiență hepatică, deoarece boala lor poate fi agravată.
Ca și în cazul altor AINS, inclusiv diclofenac, nivelurile uneia sau mai multor enzime hepatice pot fi crescute. Din motive de siguranță, se recomandă monitorizarea regulată a funcției hepatice în timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac. Dacă testele anormale ale funcției hepatice persistă sau se înrăutățesc sau dacă apar semne clinice sau simptome sugestive de boală hepatică sau dacă apar alte manifestări (de exemplu eozinofilie, erupție cutanată), diclofenacul trebuie întrerupt. Hepatita poate apărea cu diclofenac fără simptome prodromale.
Trebuie acordată precauție la administrarea diclofenacului la pacienții cu porfirie hepatică, deoarece poate provoca un atac porfiric.
Efecte renale:
Deoarece au fost raportate retenție de lichide și edem cu AINS, inclusiv diclofenac, trebuie acordată o atenție deosebită pacienților cu insuficiență cardiacă sau renală, antecedente de hipertensiune arterială, la vârstnici, la pacienții tratați concomitent cu diuretice sau medicamente care pot afecta în mod semnificativ funcția boli renale și la pacienții care, din orice motiv, prezintă epuizare semnificativă a lichidului extracelular, de ex. înainte sau după o intervenție chirurgicală majoră. Când se administrează diclofenac în astfel de cazuri, se recomandă monitorizarea funcției renale din motive de siguranță. Întreruperea tratamentului este de obicei urmată de recuperare.
Efecte asupra pielii:
Reacțiile cutanate grave, unele letale, inclusiv dermatita exfoliativă, sindromul Steven-Johnson și necroliza epidermică toxică, au fost foarte rare la AINS, inclusiv diclofenac. Riscul acestor reacții pare a fi mai mare la pacienții aflați într-un stadiu incipient al tratamentului, deoarece în majoritatea cazurilor apariția reacțiilor a avut loc în prima lună de tratament. Diclofenacul trebuie întrerupt la primele semne de erupție cutanată, leziuni ale mucoasei sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare:
Înainte de a începe tratamentul la pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă cu retenție de lichide, hipertensiune arterială și edem care au fost raportate în asociere cu terapia cu AINS, trebuie făcută precauție înainte de a consulta un medic sau farmacist.
Datele din studiile clinice și epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special tratamentul cu doze mari (15 mg/zi) și tratamentul pe termen lung, poate fi asociată cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele disponibile nu indică un risc crescut de administrare a diclofenacului la doze mici (până la 75 mg/zi) pe parcursul a 5 zile de tratament de ameliorare a durerii sau în timpul a 3 zile de tratament de reducere a febrei.
Efecte hematologice:
Ca și în cazul altor AINS, se recomandă monitorizarea numărului de sânge în timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac.
La fel ca alte AINS, diclofenacul poate inhiba tranzitoriu agregarea plachetară. Pacienții cu tulburări de hemostază trebuie monitorizați îndeaproape.
Istoria astmului:
La pacienții cu astm, rinită alergică sezonieră, mucoasă nazală umflată (de exemplu, polipi nazali), boli pulmonare obstructive cronice sau infecții respiratorii cronice (mai ales dacă sunt asociate cu simptome asemănătoare rinitei alergice), reacții la AINS, cum ar fi exacerbări astmatice (așa-numitele analgezice intoleranță/astm analgezic), edem angioneurotic sau urticarie mai des decât la alți pacienți. Prin urmare, la acești pacienți se recomandă precauții speciale (disponibilitate pentru asistență imediată). Acest lucru se aplică și pacienților cu reacții alergice la alte substanțe, de ex. cu reacții cutanate, prurit sau urticarie.
Excipienți:
Voltaren Actigo Extra conține zaharoză. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la fructoză, malabsorbție la glucoză-galactoză sau deficit de zaharază-izomaltază nu trebuie să ia acest medicament.