calea
Comunitatea Emanuel, împreună cu parohia Handlová, au pregătit pentru următoarea perioadă de post o lectură pentru a continua sub forma îndemnului apostolic Sf. Tată, Papa Francisc, Gaudete et exsultate - despre vocația la sfințenie în viața de zi cu zi. Scopul este să lăsăm cuvintele papei să răsune în noi și să acceptăm invitația la sfințenie, care este vocația noastră de botez, indiferent dacă suntem laici, persoane consacrate sau preoți. Este un mod de a descoperi și dezvălui o invitație specifică a lui Dumnezeu și răspunsul nostru la aceasta în viața de zi cu zi pe care o trăim, în locul în care trăim, lucrăm și îl urmăm pe Isus Hristos.

Rugăciune către Duhul Sfânt

Vino, Duhule Sfânt, creator
vino credincioșii tăi în vizită,
umple-ne inimile cu har,
pe care ai creat-o prin înțelepciune.

Ești numit mângâietor,
darul lui Dumnezeu din ceruri ni se dă,
sursa vie, dragoste, foc în ea
Chiar și ungerea spirituală.

Tu, dătătorul darurilor celui de-al șaptelea,
degetul lui Dumnezeu în lucrările creației,
tu, promisiunea Tatălui,
dai un cuvânt, cuvântul Domnului.

Luminează-ne, întărește spiritul,
varsă în foc dragostea de foc,
când corpul cade în slăbiciune,
îndreaptă-l prin puterea harului.

Protejează-ne de dușman,
dă-ne în permanență pacea ta,
mereu sub îndrumarea ta
evita efectele nocive.

Învață-ne să-l cunoaștem pe Tatăl
iar Fiul său să iubească
iar în tine, Duhul amândurora,
crede întotdeauna,
în toate zilele.
Amin.

Joi după a cincea duminică din Postul Mare 02.04.2020

Sv. Liturghie: Gen 17: 3-9; Jn 8,51-59

(Capitolul 5)
Lupte, vigilență și discernământ

158. Viața creștină este o luptă constantă. Este nevoie de putere și curaj pentru a rezista tentațiilor diavolului și pentru a predica Evanghelia. Această luptă este foarte frumoasă, deoarece ne permite să sărbătorim de fiecare dată când Domnul câștigă în viața noastră.

Lupta și vigilența

159. Nu doar o luptă împotriva lumii și a mentalității lumești ne înșeală, ne păcălește și ne face medii fără angajament și bucurie. De asemenea, nu este doar o luptă împotriva propriei fragilități și a propriilor înclinații (fiecare are una: lenea, pofta, invidia, gelozia etc.). Este, de asemenea, o luptă constantă împotriva diavolului, care este prințul răului. Isus însuși sărbătorește victoriile noastre. S-a bucurat când ucenicii săi au putut avansa în vestirea Evangheliei, depășind opoziția duhului rău, și a strigat: „L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger” (Lc 10, 18).

Mai mult decât un mit

160. Nu vom accepta existența diavolului dacă insistăm să privim viața numai pe baza unor criterii empirice și fără un sens supranatural. Credința că această putere malefică este prezentă în noi ne permite să înțelegem de ce răul are uneori o asemenea putere distructivă. Este adevărat că autorii biblici aveau un echipament conceptual limitat pentru a exprima anumite fapte și că, în zilele lui Isus, de exemplu, epilepsia putea fi confundată cu posesia diavolului. Totuși, acest lucru nu trebuie să ne determine să simplificăm prea mult faptul și să susținem că toate cazurile relatate în Evanghelii au fost boli mintale și că diavolul nu există sau nu acționează până la urmă. Prezența Lui se află pe prima pagină a Scripturilor, care se încheie cu victoria lui Dumnezeu asupra diavolului. 120 Într-adevăr, când Isus ne-a dat „Tatăl”, El a vrut să-L încheiem cu o cerere ca Tatăl să ne scape de Rău. Termenul folosit acolo nu se referă la răul abstract: o traducere mai exactă a cuvântului este „Răul”. Denotă o ființă personală care ne chinuie. Isus ne-a învățat să cerem zilnic această eliberare, astfel încât puterea Lui să nu stăpânească asupra noastră.

161. Astfel, nu credem că este doar un mit, o imagine, un simbol, o figură literară sau un gând.121 O astfel de amăgire ne conduce să nu mai fim atenți, să nu ne protejăm și să fim în pericol. Nu are nevoie să ne dețină. Ne otrăvește cu ură, tristețe, invidie, mizerie. Așadar, dacă încetăm să fim atenți, el îl va folosi pentru a ne distruge viețile, familiile, comunitățile noastre, pentru că se învârte ca „un leu care răcnește, căutând pe cine să devoreze” (1 Petru 5: 8).

Rugăciunea către Fecioara Maria

Nu uitați, Fecioară Maria,
asta nu s-a auzit niciodată,
că cineva a fost abandonat,
care a fugit sub protecția ta,
ți-a cerut ajutor
și ți-am cerut rugăciunea.

Încurajat de această încredere
Alerg și la tine,

Mama, Fecioara Fecioarei;
Vin la tine,
Stau în fața ta
ca un păcătos nenorocit și pocăit.

Maica Cuvântului Etern,
nu-mi respinge cuvintele,
dar ascultă-mă cu milă
și ascultă.

Iată câteva sfaturi practice de gândit:

1/STOP SA
În fiecare zi trebuie să găsim cel puțin 15 minute pentru o scurtă oprire, astfel încât să putem citi și asculta textul în pace. Este recomandat să găsiți un astfel de moment mai ales dimineața, când mintea este încă proaspătă, poate fi ușor cu o ceașcă de cafea sau ceai bună.

2/MODLI SA
La începutul fiecărui gând, este bine să ne rugăm mai întâi și să invocăm Duhul Sfânt pentru a ne da lumină, călăuzire și însoțire pe această cale. Putem ruga rugăciunea către Duhul Sfânt în introducere.

4/SCRIERE ÎN
În cele din urmă, putem scrie o idee care ne-a atras sau o inspirație pe care am perceput-o singură atunci când citim textul. Poate fi de ex. un punct care mă va avertiza cu privire la ceea ce aș putea lucra în acea zi, astfel încât să putem avansa încet pe calea sfințeniei.

5/MULTUMESC
În sfârșit, îi putem mulțumi lui Dumnezeu în propriile noastre cuvinte în rugăciune pentru cuvântul pe care l-am citit, pentru cuvântul de inspirație pentru ziua cu o cerere de a ne ajuta să parcurgem calea sfințeniei și ne putem încredința sub protecția Fecioarei Maria, de exemplu rugăciune Ave Maria sau Ține minte, Sf. Maica Domnului, al cărei text poate fi găsit la sfârșitul acestor reflecții.

———————
Alegeți formatul care vi se potrivește cel mai bine: