tbl flm 25x25 mg (blis. PVC/Al)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
ANEXA NR. 1 LA DECIZIA DE SCHIMBARE A AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ, EV. Nr.: 2009/0759
Rezumatul caracteristicilor produsului
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat Atarax conține 25 mg diclorură de hidroxiniiu.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, albe, alungite, cu punctaj.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Atarax este indicat pentru:
- pentru tratamentul simptomatic al anxietății la adulți;
- pentru tratamentul simptomatic al pruritului;
- pentru premedicație înainte de operație.
4.2 Doze și mod de administrare
Adulți
Pentru tratamentul simptomatic al anxietății: 50 mg zilnic împărțit în 3 doze unice de 12,5-12,5-25 mg; în cazuri mai severe, pot fi utilizate doze de până la 300 mg pe zi.
Pentru tratamentul simptomatic al pruritului: Doza inițială de 25 mg la culcare, care poate fi urmată de doze de până la 25 mg de 3 până la 4 ori pe zi, dacă este necesar.
Pentru premedicație înainte de operație: 50 până la 200 mg zilnic în 1 sau 2 doze: doză unică cu 1 oră înainte de operație, înaintea căreia se poate administra 1 doză seara înainte de anestezie.
Doza maximă unică la adulți nu trebuie să depășească 200 mg, în timp ce doza maximă zilnică nu trebuie să depășească 300 mg.
Copii (de la 12 luni)
Pentru tratamentul simptomatic al pruritului:
- de la 12 luni la 6 ani: 1 mg/kg/zi la 2,5 mg/kg/zi în doze divizate,
- peste 6 ani 1 mg/kg/zi până la 2 mg/kg/zi în doze divizate.
Pentru premedicație înainte de operație: Administrare unică de 1 mg/kg cu 1 oră înainte de operație, înainte de care este posibil să se administreze 1 mg/kg seara înainte de anestezie.
Reglaje de dozare
Doza trebuie ajustată în intervalul de dozare recomandat, în funcție de răspunsul pacientului la tratament.
La pacienții vârstnici, se recomandă să începeți cu jumătate din doza recomandată din cauza expunerii prelungite.
La pacienții cu disfuncție hepatică, se recomandă reducerea dozei zilnice cu 33%.
La pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă, doza trebuie redusă din cauza excreției scăzute a metabolitului său cetirizină.
4.3 Contraindicații
Antecedente de hipersensibilitate la diclorură de hidroxiziniu sau la oricare dintre excipienții Atarax, la cetirizină sau alți derivați de piperazină, la aminofilină sau la etilendiamină.
Pacienții care au porfirie.
Sarcina și alăptarea (vezi pct. 4.6).
Comprimatele Atarax conțin lactoză. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Atarax trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu potențial crescut de convulsii.
Copiii mici sunt mai predispuși la efectele secundare ale sistemului nervos central (vezi pct. 4.8). Convulsiile au fost raportate mai frecvent la copii decât la adulți.
Datorită posibilelor efecte anticolinergice, Atarax trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu glaucom, obstrucție a scurgerii vezicii urinare, scăderea motilității gastrice și intestinale, miastenie gravis sau demență.
Poate fi necesară ajustarea dozei atunci când Atarax este utilizat concomitent cu alte depresive ale sistemului nervos central sau medicamente care au proprietăți anticolinergice (vezi pct. 4.5).
Trebuie evitată utilizarea concomitentă de alcool și Atarax (vezi pct. 4.5).
Se recomandă prudență la pacienții cu un factor predispozant cunoscut pentru aritmie cardiacă sau care sunt tratați concomitent cu medicamente potențial aritmogene. Tratamentul alternativ trebuie luat în considerare la pacienții cu o prelungire QT preexistentă.
La pacienții vârstnici, se recomandă să începeți cu jumătate din doza recomandată din cauza expunerii prelungite.
Atarax trebuie redus la pacienții cu disfuncție hepatică și la pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (vezi pct. 4.2).
Tratamentul trebuie oprit cu cel puțin 5 zile înainte de testele alergice sau înainte de stimularea căilor respiratorii cu metacolină pentru a evita afectarea rezultatelor testelor.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
O creștere a efectului Atarax trebuie luată în considerare atunci când se administrează concomitent cu alte medicamente care au proprietăți inhibitoare ale sistemului nervos central sau proprietăți anticolinergice, iar doza trebuie ajustată individual. Alcoolul potențează, de asemenea, efectele Atarax.
Atarax combate efectele inhibitorilor betahistinei și colinesterazei.
Tratamentul trebuie oprit cu cel puțin 5 zile înainte de testele alergologice sau stimularea căilor respiratorii cu metacolină pentru a evita afectarea rezultatelor testelor.
Administrarea concomitentă de Atarax cu inhibitori de monoaminooxidază trebuie evitată.
Atarax reduce efectul adrenalinei asupra tensiunii arteriale.
La șobolani, hidroxizina a contracarat efectul anticonvulsivant al fenitoinei.
S-a demonstrat că cimetidina 600 mg de două ori pe zi crește concentrațiile serice de hidroxizină cu 36% și reduce concentrațiile maxime ale metabolitului cetirizină cu 20%.
Atarax este un inhibitor al CYP2D6 (Ki: 3,9 µmol/l; 1,7 µg/ml) și la doze mari poate provoca interacțiuni medicamentoase cu substraturile CYP2D6.
Atarax nu are efect inhibitor asupra izoformelor 1A1 și 1A6 ale microsomului hepatic uman UDP-glucuroniltransferază la 100 µmol/l. Inhibă izoformele 2C9, 2C19 și 3A4 ale citocromului P450 la concentrații (IC50: 103 până la 140 µmol/l; 46 până la 52 µg/ml) mult mai mari decât concentrațiile plasmatice maxime. Prin urmare, este puțin probabil ca Atarax să interfereze cu metabolismul medicamentelor care sunt substraturi ale acestor enzime.
Metabolitul cetirizinei nu are efect inhibitor asupra citocromului hepatic P450 uman (1A2, 2A6, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 și 3A4) și izoforma UDP-glucuroniltransferază la 100 µmol/l.
Deoarece hidroxizina este metabolizată de alcool dehidrogenază și CYP3A4/5, creșterea concentrațiilor de hidroxizină din sânge poate fi de așteptat atunci când hidroxizina este administrată concomitent cu medicamente despre care se știe că sunt inhibitori puternici ai acestor enzime. Cu toate acestea, dacă doar o cale metabolică este inhibată, aceasta poate fi parțial compensată de o altă cale metabolică.
4.6 Sarcina și alăptarea
Studiile la animale au confirmat toxicitatea asupra funcției de reproducere.
Hidroxizina traversează bariera placentară, ducând la concentrații fetale mai mari decât cele materne. Până în prezent, nu sunt disponibile date epidemiologice relevante cu privire la expunerea la Atarax în timpul sarcinii.
La nou-născuții ale căror mame au primit Atarax în timpul sarcinii târzii și/sau nașterii, următoarele efecte au fost observate imediat sau doar la câteva ore după naștere: hipotensiune arterială, tulburări de mișcare, inclusiv tulburări extrapiramidale, mișcări sacadate, depresie SNC, stări hipoxice neonatale sau retenție urinară.
Prin urmare, Atarax nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Atarax este contraindicat în timpul alăptării. Dacă este necesar tratamentul cu Atarax, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Atarax poate afecta reacția și concentrația. Pacienții trebuie informați cu privire la această posibilitate și prudență atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje. Utilizarea concomitentă a Atarax cu alcool sau alte sedative trebuie evitată, deoarece acest lucru poate exacerba aceste efecte.
4.8 Reacții adverse
Reacțiile adverse sunt asociate în principal cu depresive ale SNC sau efecte paradoxale de stimulare a SNC, activitate anticolinergică sau reacții de hipersensibilitate.
Și studii clinice
Administrarea orală a hidroxizinei: Tabelul următor prezintă reacțiile adverse raportate în studiile clinice controlate cu placebo cu o incidență de cel puțin 1% după hidroxizină și a inclus 735 subiecți expuși la hidroxizină 50 mg zilnic și 630 subiecți expuși la placebo.
B Experiență post-marketing
Următoarea secțiune listează efectele secundare ale medicamentului în timpul utilizării sale în practică, în funcție de categoria sistemelor de organe și frecvență. Frecvența a fost determinată utilizând următoarele definiții: foarte frecvente (³1/10), frecvente (³1/100 până la
Hidroxizina se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal. Nivelurile plasmatice maxime (Cmax) sunt atinse la aproximativ două ore după administrarea orală. După dozele orale unice de 25 mg și 50 mg, concentrațiile Cmax la adulți sunt de obicei 30 și respectiv 30 mg. 70 ng/ml. Gradul și amploarea expunerii la hidroxizină sunt foarte similare atunci când se administrează sub formă de tablete sau sirop. După administrarea repetată o dată pe zi, concentrațiile cresc cu 30%. Biodisponibilitatea orală a hidroxizinei în comparație cu administrarea intramusculară (i.m.) este de aproximativ 80%. După o singură doză de 50 mg i.m. sunt de obicei concentrații Cmax de 65 ng/ml.
Distribuție
Hidroxizina este bine distribuită în organism și este de obicei mai concentrată în țesuturi decât în plasmă. Volumul aparent de distribuție la adulți este de 7-16 l/kg. Hidroxizina trece în piele după administrarea orală. Concentrațiile de hidroxizină în piele sunt mai mari decât concentrațiile plasmatice după administrare unică și repetată.
Hidroxizina traversează barierele hematoencefalice și placentare cu concentrații mai mari la făt decât la mamă.
Biotransformare
Hidroxizina este metabolizată pe scară largă. Formarea principalului metabolit al cetirizinei, un metabolit al acidului carboxilic (aproximativ 45% din doza orală), este mediată de alcool dehidrogenază. Acest metabolit are proprietăți antagoniste H1 periferice semnificative. Alți metaboliți identificați includ metaboliți N-dezalchilați și metaboliți O-dezalcați cu un timp de înjumătățire plasmatică de 59 de ore. Aceste căi metabolice sunt mediate în principal de CYP3A4/5.
Eliminare
Timpul de înjumătățire plasmatică al hidroxizinei la adulți este de aproximativ 14 ore (interval: 7 - 20 ore). Clearance-ul total aparent calculat din studii este de 13 ml/min/kg. Doar 0,8% din doză este excretată nemodificată în urină. Metabolitul major, cetirizina, este excretat în principal neschimbat prin urină (25% și 16% hidroxizină după administrarea orală și, respectiv, a dozelor i.m.).
Grupuri speciale de pacienți
Pacienți vârstnici
Farmacocinetica hidroxizinei a fost studiată la 9 subiecți vârstnici sănătoși (69,5 ± 3,7 ani) după o doză unică orală de 0,7 mg/kg. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al hidroxizinei a fost prelungit la 29 de ore, iar volumul aparent de distribuție a crescut la 22,5 l/kg. La pacienții vârstnici este recomandată reducerea dozei zilnice de hidroxizină (vezi pct. 4.2).
Pacienți copii
Farmacocinetica hidroxizinei a fost evaluată la 12 pacienți copii (6,1 ± 4,6 ani; 22,0 ± 12,0 kg) după o doză orală unică de 0,7 mg/kg. Clearance-ul plasmatic aparent a fost de aproximativ 2,5 ori mai mare comparativ cu adulții. În comparație cu adulții, timpul de înjumătățire a fost redus. Au fost aproximativ 4 ore la pacienții cu vârsta de 1 an și 11 ore la pacienții cu vârsta de 14 ani. La copii și adolescenți, doza trebuie ajustată (vezi pct. 4.2).
Insuficiență hepatică
La subiecții cu disfuncție hepatică a cirozei biliare secundare până la primare, clearance-ul total a fost de aproximativ 66% comparativ cu subiecții sănătoși. Timpul de înjumătățire plasmatică a crescut la 37 de ore, iar concentrațiile serice ale carboximetabolitului cetirizinei au fost mai mari decât la pacienții tineri cu funcție hepatică normală. La pacienții cu insuficiență hepatică, doza zilnică sau frecvența dozelor trebuie reduse (vezi pct. 4.2).
Insuficiență renală
Farmacocinetica hidroxizinei a fost evaluată la 8 pacienți cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei: 24 ± 7 ml/min). Gradul de expunere (ASC) la hidroxizină nu s-a modificat corespunzător, în timp ce metabolitul carboxi al cetirizinei a crescut. Acest metabolit nu poate fi îndepărtat eficient prin hemodializă. Pentru a evita orice acumulare semnificativă a metabolitului cetirizinei după doze repetate de hidroxizină, doza zilnică de hidroxizină trebuie redusă la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranță
Studiile de siguranță farmacologică, toxicitate acută, subacută și cronică nu au crescut semnificativ datele de siguranță la rozătoare, câini și maimuțe. Dozele letale 50 (LD50) la șobolani și șoareci sunt de 690 și respectiv 550 mg/kg, după administrare orală, în timp ce după i.v. administrarea este de 81 și 56 mg/kg.
Doze orale unice de 100 mg/kg au produs semne de depresie, ataxie, convulsii și tremurături la câini. La maimuțe, vărsăturile au apărut la doze orale mai mari de 50 mg/kg, cu i.v. dozele de 15 mg/kg au provocat convulsii. Injecțiile intraarteriale au dus la leziuni tisulare semnificative la iepuri.
Pe fibrele canine izolate Purkinje, hidroxizina a prelungit durata potențialului de acțiune de 3 ori 10-6 mol/l, indicând că a existat o interacțiune cu canalele de potasiu implicate în faza de repolarizare. La concentrații mai mari, de 3 ori 10 -5 mol/l, durata potențialului de acțiune a fost semnificativ scurtată, indicând o posibilă interacțiune cu curenții de calciu și/sau ionici. Hidroxizina determină inhibarea curentului K + la (vr)> în celulele neuroblastomului uman și ovocitele Xenopus transfectate la un IC50 de 10,7 μmol/l, o concentrație cu mult peste concentrațiile terapeutice. Cu toate acestea, concentrațiile de hidroxizină necesare pentru a produce efecte asupra electrofiziologiei cardiace sunt de 10 până la 100 de ori mai mari decât cele necesare blocării receptorilor H1 și 5-HT2. La câinii conștienți fără fixare monitorizați telemetic, hidroxizina și enantiomerii săi au generat profiluri cardiovasculare similare, deși au fost prezente diferențe mici. Într-un studiu care a folosit telemetria, hidroxizina (21 mg/kg p.o.) a crescut ușor TA arterială, ritmul cardiac și a redus
Intervalele PR și QT. Nu s-a observat niciun efect asupra intervalului QRS și QTc și, prin urmare, la doze terapeutice ușoare, aceste modificări ușoare sunt puțin probabile din punct de vedere clinic.
Toxicitatea subacută a fost evaluată la câini la o doză de 50 mg/kg, care a provocat greață, frisoane și convulsii. Șobolanii au supraviețuit timp de 30 de zile la o doză orală de 200 mg/kg/zi de hidroxizină.
Toxicitatea cronică a fost evaluată la șobolani la doze orale de până la 50 mg/kg fără simptome sau anomalii histopatologice. Dozele de 10 mg/kg au redus concentrația și viabilitatea spermatocitelor. La câini, dozele orale de până la 20 mg/kg/zi timp de 6 luni nu au fost asociate cu simptome sau anomalii biologice sau histopatologice.
Teratogenitatea a fost evaluată la rozătoarele însărcinate: malformațiile fetale și avorturile au fost asociate cu doze peste 50 mg/kg de hidroxizină datorită acumulării metabolitului norclorciclizină. Dozele teratogene sunt mult mai mari decât cele utilizate la om în scop terapeutic. Testul Ames nu a arătat activitate mutagenă. Un studiu efectuat pe limfom la șoareci a arătat o creștere neglijabilă a mutațiilor cu un grad scăzut de prezență S9 la ³ 15 mg/ml. Acest lucru a fost concluzionat ca nivel maxim de toxicitate în acest studiu. Studiile asupra micronucleilor la șobolani au fost negative. Deoarece au fost observate doar efecte foarte nesemnificative în studiul in vitro și studiul in vivo a fost negativ, hidroxizina este considerată nemutagenă.
Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate la animale cu hidroxizină. Medicamentele nu sunt mutagene și nu au fost asociate cu o creștere aparentă a riscului tumorigenic de-a lungul mai multor decenii de utilizare clinică.
6. DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Silice coloidală anhidră
Sistem de ambalare alb Opadry Y-1-7000 format din:
dioxid de titan E 171
6.2 Incompatibilități
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauții speciale pentru depozitare
A se păstra într-un loc uscat la o temperatură de 15-25 ° C, ferit de lumină.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Blister din PVC/Al, informații scrise pentru utilizatori, cutie de hârtie.
Dimensiunea ambalajului: 25 comprimate filmate
6.6 Precauții speciale pentru eliminare
Fără cerințe speciale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
UCB s.r.o., Praga, Republica Cehă
8. NUMĂR DE ÎNREGISTRARE
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIREA AUTORIZAȚIEI