Coloana toracică sau toracică este cea mai lungă parte a coloanei vertebrale.
Se compune din 12 vertebre toracice, numite Th1-Th12. Coastele sunt fixate de coloana toracică. Excepție fac ultimele două perechi de coaste inferioare, care se mai numesc și coaste libere. Coloana toracică se conectează la coloana cervicală și continuă până la coloana lombară. Coloana vertebrală toracică se extinde astfel de la gât până la talie.
Coloana vertebrală toracică are un interval relativ limitat de impuls și mișcare.
Mișcarea sa este prevenită anatomic de coastele și fixarea reciprocă fermă a vertebrelor toracice. Biomecanica coloanei vertebrale toracice este diferită funcțional de coloana cervicală. Mai ales în ceea ce privește mobilitatea generală și impulsul.
Manifestarea de bază a implicării coloanei vertebrale toracice este spasmul în omoplați.
Apare ca urmare a tensiunii puternice în zona dintre lame. Mușchii spatelui răspund la tensiuni puternice prin crearea de spasm muscular, care este asociat cu dureri severe și sensibilitate tactilă.
Durerea coloanei vertebrale toracice apare adesea brusc.
Apare ca urmare a unei mișcări dinamice ascuțite. Coloana vertebrală răspunde la deteriorarea și tensiunea musculară prin spasm și blocaj. Rezultatul este imobilizarea întregii părți afectate. Durerea este un simptom semnificativ al afectării coloanei vertebrale a pieptului. Durerea poate fi presată sau ruginită. Poate veni în atacuri sau poate fi permanent. Astfel, durerea poate fi acută sau chiar cronică.
Durerea este foarte des legată de excursiile respiratorii.
Acesta este un fenomen tipic de însoțire a afectării coloanei toracice. Se leagă de inhalare și expirație. Motivul este fixarea vertebrelor toracice cu coaste. Această durere este foarte neplăcută și intensă. Înseamnă o povară mare pentru organismul afectat. Înseamnă suferință mare și o reducere semnificativă a calității vieții. Capacitatea de lucru și performanța scad brusc. Durerea este intensă, de multe ori nu răspunde suficient la tratament. Durerea este practic permanentă, nu permite nici măcar o activitate fizică minimă în stadiul dureros. Adesea necesită incapacitate de muncă și tratament conservator intensiv.
Starea clinică a pacientului este problematică, supraviețuirea subiectivă este foarte neplăcută.
Rezultatul este pierderea bucuriei în viață și vizite repetate la medici. Dacă dorim să minimalizăm riscul acestor condiții, trebuie să punem accentul pe prevenirea temeinică și sistematică.
Prevenirea constă în întărirea sistematică și intenționată a sistemului muscular.
Scopul este de a crește flexibilitatea și de a îmbunătăți mobilitatea coloanei vertebrale toracice. Instrumentul de bază este mișcarea regulată și activitatea fizică.