Busuiocul a venit probabil în Europa din India, unde această plantă este cunoscută și cultivată de mai bine de 5.000 de ani. În India, Busuiocul este considerat o plantă sacră care ajută sufletul în călătoria sa către paradis. A fost folosit și la înmormântările din Egipt, unde prezența sa este dovedită în timpul îmbălsămării mumiilor. Romanii au considerat busuiocul un afrodiziac și l-au folosit sub formă de uleiuri esențiale. Era deja cunoscut în Grecia de fondatorul botanicii Theofrastos din Eres și botanistul și medicul Pedanius Dioscorides. Numele său este derivat din cuvântul grecesc basileus, care înseamnă rege. Planta este asociată cu Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, care este legată de povestea descoperirii crucii drepte, pe care a fost cuie Isus Hristos. L-a găsit în călătoriile ei Sv. Helena, mama împăratului Constantin cel Mare.
Unde crește și cum se recoltează
Este dificil să găsești busuioc adevărat în sălbăticie. Este cultivat în principal acasă în ghivece, deoarece prin natura sa interiorul este mediul potrivit pentru busuioc. Busuiocul necesită un sol suficient de adânc, foarte hrănitor și permeabil, cu suficientă umiditate. O cultivăm într-un loc însorit și cald, ferit de vânt. Dacă vrem să cultivăm busuioc adevărat acasă, începem să semănăm în a doua jumătate a lunii martie. Semințele de plante încep să germineze în 10 până la 14 zile. Apoi așezăm ghiveciul în mod ideal spre fereastra de sud, unde va avea mult soare. Cu toate acestea, protejăm planta de soarele direct de la amiază. Rădăcina este, de asemenea, recoltată cu frunze târzii, sau chiar biban, flori și fructe. Pentru utilizare ulterioară, planta este uscată cu grijă în straturi subțiri la o temperatură de 35 ° C.
Busuiocul și efectele sale de utilizare și vindecare
Busuiocul și-a găsit utilizarea în principal în bucătărie, unde este folosit ca condiment la mese. Frunzele proaspete se adaugă la salate, le folosim la prepararea sosurilor sau la condimentarea cărnii. Pe lângă faptul că cunoaștem busuiocul de busuioc în principal ca condiment, are și efecte vindecătoare. Conține uleiuri esențiale și taninuri, minerale și vitamina C. Frunzele uscate de ierburi, fie ca mirodenie pentru mese sau sub formă de ceai, susțin digestia. Busuiocul are efecte benefice asupra flatulenței și, iritând glandele gastrice, favorizează apetitul, îmbunătățește metabolismul și ajută la descompunerea grăsimilor. De asemenea, are efecte antiinflamatorii în bolile cavității bucale și are efecte anticonvulsivante în bronșita cronică cu tuse marcată. În medicina populară, este considerat un antidepresiv puternic, deoarece acționează împotriva stresului și a insomniei.
Pregătirea și utilizarea
Ceai de busuioc se prepară din 2 lingurițe de ierburi proaspete sau uscate, se toarnă 2,5dcl de apă clocotită și se lasă la infuzat timp de 5 minute. Ceaiul susține digestia, acționează împotriva tusei (bem de două ori pe zi cu înghițituri mici), calmează durerile și ajută la migrene. Ceaiul poate fi folosit și pentru gargară în inflamația gingiilor și a gurii.
Pesto de busuioc se prepara din 500g frunze proaspete, 3-4 catei de usturoi, 100ml ulei de masline, 40g nuci de pin, 50g parmezan sau pecorino. Condimentați cu sare (kosher sau fructe de mare ideale) și piper negru măcinat.
Primul pas este zdrobirea frunzelor de busuioc cu usturoi și ulei de măsline într-un mortar. Apoi adăugați nuci de pin, sare, piper negru măcinat și parmezan. Zdrobiți bine toate ingredientele într-o suspensie netedă. Dacă nu vrem să ne deranjăm cu râșnița, putem folosi și un mixer. Pesto-ul îl depozităm la frigider, dar poate fi congelat și pentru utilizare ulterioară (depozitați la congelator maxim 3 luni). În acest caz, pregătiți pesto fără brânză și adăugați-l la pesto înainte de a pregăti mâncarea direct.