Angajatorilor, din motive evidente, nu le place când angajații lor lipsesc de la serviciu. Au inimile cele mai dificile pentru cei care sunt incapabili să lucreze, deoarece nu numai că angajatul nu lucrează, angajatorul trebuie să-i plătească și compensații de venit în caz de incapacitate temporară de muncă. Chiar și mămicile din „țipăt” nu sunt populare în rândul angajatorilor, dar nu pentru că angajatorul ar trebui să le plătească ceva din buzunar, o minciună pentru că copiii sunt adesea foarte bolnavi și mamele sunt foarte absente de la muncă.

În special, copiii preșcolari nu au încă o imunitate suficient de dezvoltată și tind să se îmbolnăvească aproape în fiecare lună. Și astfel, mamă după lună, ea rezolvă o dilemă - să rămână acasă cu un copil bolnav și să riște nemulțumirea angajatorului sau să meargă la muncă și să aranjeze ca altcineva să aibă grijă de copil.?

Legea prevede că angajatorul justifică absența angajatului de la locul de muncă în timpul incapacității sale de muncă în timpul tratamentului unui copil bolnav. Realitatea spune că angajatorii exercită adesea presiuni asupra mamelor pentru a nu rămâne acasă cu copii bolnavi, ba chiar au tendința de a amenința că îi vor concedia dacă sunt absenți des.

Pe lângă riscul concedierii, problema finanțelor influențează procesul decizional al mamei. În timpul îngrijirii copilului, acesta are dreptul la o prestație de asigurare de boală - asistență medicală. Indemnizațiile de asistență medicală sunt plătite de Agenția de Asigurări Sociale și sunt acordate pentru maximum zece zile. Cu toate acestea, cuantumul alocației pentru asistență medicală este mult mai mic decât cuantumul salariilor. Dacă mama este acasă cu un copil bolnav zece zile pe lună, aceasta îi va afecta și în mod semnificativ venitul lunar. Ca să nu mai vorbim când se repetă lună după lună.

angajată

O modalitate de a elimina impactul negativ asupra finanțelor și, în același timp, de a atenua indignarea angajatorului este de a lua un concediu de absență în loc de o „mizerie”. În timpul sărbătorilor, angajatul primește compensarea salariilor în cuantumul câștigurilor medii. El are dreptul să plece conform legii, trebuie să-l ia oricum, deci îi convine angajatorului mai mult decât absența datorată îngrijirii unui membru al familiei. Cu toate acestea, dreptul la concediu este limitat, într-un an calendaristic, acesta este, în cazuri normale, de patru până la cinci săptămâni, astfel încât această metodă nu poate fi practicată mult timp.

Dacă mamele au ocazia, tind să folosească ajutorul unui partener sau familie pentru a îngriji un copil bolnav. Continuă să meargă la muncă, angajatorul nici nu știe că au un copil bolnav, în același timp primesc salariul integral și în același timp știu că copilul este bine îngrijit. Dacă nu au lângă ei o familie care este dispusă sau capabilă să-i ajute, ei se adresează dădăcinei.

Fie că mamele folosesc oricare dintre opțiunile menționate mai sus, încearcă să readucă copilul la grădiniță sau la școală cât mai curând posibil. Legislația actuală, cererile angajatorului, problema financiară sau multe alte motive, pun presiune pe părinți să petreacă cât mai puțin timp cu un copil bolnav. Și astfel nu este neobișnuit ca copiii bolnavi sau netratați să meargă la grădiniță, infecția se răspândește și caruselul bolilor și consecințelor continuă să se răsucească.