Peste orar

orele

Munca suplimentară este munca efectuată de un angajat la ordinul angajatorului sau cu consimțământul acestuia într-un timp de lucru săptămânal specificat rezultat dintr-un program predeterminat de ore de lucru și efectuat în afara sferei programului de schimbări de lucru. Pentru un angajat cu ore de lucru mai mici, munca suplimentară este o muncă care depășește orele sale de lucru săptămânale. Acestui angajat nu i se poate cere să lucreze ore suplimentare. Munca suplimentară în timpul programului de lucru flexibil este munca efectuată de un angajat pe baza ordinului angajatorului sau cu consimțământul acestuia dincolo de sfera orelor de funcționare într-o perioadă de lucru flexibilă specificată.

Dacă un angajat depășește munca depășită timpul de lucru săptămânal specificat, concediul de muncă oferit de angajator la cererea acestuia sau timpul de lucru care a fost anulat din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, nu este vorba de ore suplimentare.

Orele suplimentare pot fi comandate sau convenite cu angajatul numai în caz de necesitate sporită temporară și urgentă de muncă, sau dacă este în interes public, chiar și pentru o perioadă de odihnă continuă între două modificări sau în condițiile prevăzute la § 94 para. 2-4 din Codul muncii și într-o zi nelucrătoare. Perioada de odihnă neîntreruptă între două schimburi nu poate fi redusă la mai puțin de opt ore.

Munca suplimentară nu poate depăși în medie opt ore pe săptămână pentru o perioadă maximă de patru luni consecutive, cu excepția cazului în care angajatorul și reprezentanții angajaților sunt de acord asupra unei perioade mai lungi, dar nu mai mult de 12 luni consecutive.

Într-un an calendaristic, unui angajat i se poate solicita să efectueze ore suplimentare pentru maximum 150 de ore. Un angajat care îndeplinește profesia medicală în conformitate cu o reglementare specială poate, în acord cu reprezentanții angajaților, să fie ordonat să efectueze ore suplimentare dincolo de domeniul de aplicare stabilit în prima teză pentru maximum 100 de ore într-un an calendaristic.

Numărul de ore de lucru suplimentar maxim admisibil într-un an nu include munca suplimentară pentru care salariatului i s-a acordat concediu compensatoriu sau pe care l-a efectuat în timpul:

a) lucrări de reparații urgente sau lucrări fără de care ar putea apărea riscul unui accident la locul de muncă sau a unei avarii de mari dimensiuni conform unui regulament special,
b) evenimente extraordinare conform unui regulament special, în care exista un pericol care pune în pericol viața, sănătatea sau daunele la scară largă conform unui regulament special.

Domeniul de aplicare și condițiile pentru munca suplimentară vor fi stabilite de angajator de comun acord cu reprezentanții angajaților.

Un angajat poate efectua muncă suplimentară într-un an calendaristic pentru maximum 400 de ore.

Unui angajat care îndeplinește o muncă riscantă nu i se poate cere să lucreze peste program. Orele suplimentare pot fi convenite în mod excepțional cu acest angajat. În mod excepțional, munca suplimentară poate fi convenită și cu un angajat care efectuează lucrări periculoase pentru a asigura un proces de producție sigur și lin, cu acordul prealabil al reprezentanților angajaților.

Un angajat care se află în profesia medicală și care a împlinit vârsta de 50 de ani nu poate fi obligat să facă ore suplimentare. Munca suplimentară este permisă numai în acord cu acest angajat.