sol inj 5x2 ml

Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)

Anexa nr. 1 la notificarea unei modificări a înregistrării, id. 2009/01486

după administrare

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Droguri: etophyllinum 160 mg, theophyllinum monohydricum 40 mg în 2 ml.

Excipienți: Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Descrierea medicamentului: soluție limpede, incoloră, fără particule străine mecanice.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Tulburări circulatorii cerebrale (paralizie cerebrală, tromboză și embolie, ateroscleroză vasculară cerebrală), cardiopatie ischemică cronică, boală bronhopulmonară obstructivă, emfizem pulmonar obstructiv, bronșită astmoidă și obstructivă cronică, emfiză pulmonară succesivă.

4.2 Doze și mod de administrare

Injecția este administrată într-un mușchi sau foarte încet într-o venă. De asemenea, este posibil să se administreze 2 până la 3 fiole prin perfuzie intravenoasă în soluție de glucoză 5% sau soluție izotonică de clorură de sodiu. Doza zilnică nu trebuie să depășească 6 fiole (960 mg etofilină și 240 mg teofilină).

4.3 Contraindicații

Intoxicație cu derivați de teofilină, hipersensibilitate la derivați de metilxantină, infarct miocardic acut, tahidiritmie, insuficiență hepatică severă.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Pentru administrarea intravenoasă, injecția trebuie administrată lent. Dacă aplicarea durează mai puțin de 2 minute, poate provoca o senzație neplăcută de căldură. Administrarea subcutanată provoacă dureri de presiune la locul injectării care durează aproximativ o jumătate de oră, astfel încât această metodă de administrare este mai puțin adecvată.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Cele mai multe interacțiuni sunt interacțiuni teofiline. Cimetidina crește nivelurile plasmatice de etofilină și teofilină. Fumatul, barbituricele, fenilbutazona și antiepilepticele hidantoinice cresc clearance-ul plasmatic al teofilinei, în timp ce alopurinolul o scade. La administrarea antibioticelor macrolide (eritromicină, oleandomicină) trebuie luată în considerare o reducere a clearance-ului teofilinei. Contraceptivele orale, diuretice, corticosteroizi, chinolone și imunosupresoare potențează efectele teofilinei. După propranolol, nivelurile serice de teofilină se pot dubla, deoarece N-demetilarea teofilinei este redusă prin legarea la citocromul P450. Combinarea teofilinei cu efedrina poate crește incidența greaței, insomniei și nervozității. Riscul crescut de aritmii ventriculare după interacțiunea halotanului cu teofilina se datorează sensibilității crescute la catecolamine endogene.

4.6 Sarcina și alăptarea

Administrarea preparatelor de teofilină în timpul sarcinii trebuie abordată în ceea ce privește creșterea în greutate. Clearance-ul teofilinei la femeile gravide este neschimbat, dar volumul de distribuție și timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare sunt crescute. O reducere a clearance-ului de 20-53% a fost observată în al treilea trimestru. Deși teofilina traversează membrana placentară, datele de teratogenitate nu au fost publicate. Concentrațiile plasmatice la nou-născuți pot fi similare concentrațiilor plasmatice materne. Tahicardie tranzitorie, iritabilitate și vărsături au fost observate la nou-născuții de mame care au luat teofilină. Aceste efecte apar mai ales atunci când nivelurile plasmatice materne ating concentrația terapeutică superioară. Datele privind etofilina din laptele matern nu sunt disponibile în literatura de specialitate disponibilă. Mai puțin de 1% din concentrația de teofilină a mamei este eliminată de laptele matern. Raportul dintre concentrația de teofilină din lapte și concentrația din ser este de 0,67.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Ingredientele active nu au un efect negativ direct la dozele terapeutice asupra atenției conducătorilor auto și a persoanelor atunci când operează mașini. Cu toate acestea, datorită posibilității efectelor secundare descrise mai jos, medicul va decide implicarea în traficul rutier în funcție de starea actuală a pacientului.

4.8 Reacții adverse

Etofilina este descrisă ca un derivat foarte bine tolerat al teofilinei. La unele persoane instabile din punct de vedere vegetativ, pot apărea tulburări vasomotorii, cum ar fi amețeli, scotoame, cercuri în fața ochilor și altele asemenea, după aplicarea etofilinei. Au fost raportate dureri de cap, colapsul frisoanelor, agravarea tinitusului. A existat un caz de exacerbare a erupției cutanate.

Efectele secundare ale teofilinei includ greață, palpitații, stimularea SNC, care include iritabilitate, insomnie și tremur. Efectele secundare mai grave sunt crampele musculare și aritmiile cardiace (tahicardie sinusală, extrasistole atriale și ventriculare). Convulsiile apar cu o frecvență crescută atunci când nivelurile plasmatice de teofilină depășesc 40/g/ml. Pericolul este că apar fără semnale de avertizare. Deoarece astfel de niveluri plasmatice ridicate nu apar după administrarea dozelor normale, este puțin probabil ca manifestările efectelor secundare ale teofilinei să fie luate în considerare cu regimul terapeutic corect.

4.9 Supradozaj

Într-un studiu toxicologic la șoareci cărora li s-a administrat un preparat conținând 22 mg teofilină și 88 mg etofilină, s-au găsit valori LD50 (mg/kg) după i.p. administrare 469,9, după i.m. administrare de 465,2 și după p.o. depus 1207.0. Toxicitatea acută a etofilinei este mai mică decât cea a teofilinei. La concentrațiile plasmatice
50-100/g/ml teofilină și 100-300 µg/ml etofilină menținute timp de 2 ore prin perfuzie, nu au fost observate efecte toxice aparente ale combinației. Valorile LD50 ale etofilinei găsite în semicronice
Într-un experiment de toxicologie de 4 săptămâni la șoareci, după i.p. administrare de 404 mg/kg și după p.o. administrare de 600 mg/kg.

În caz de supradozaj, pot apărea simptome toxice caracteristice intoxicației cu teofilină și alți derivați ai metilxantinei. Manifestarea toxicității teofilinei în tractul gastro-intestinal este vărsăturile persistente. La copii, este însoțită de hematemeză. Manifestările de toxicitate gastro-intestinală sunt mai susceptibile de a fi cauzate de efectele centrale ale teofilinei decât efectul său direct asupra stomacului. Efectul stimulator al metilxantinelor asupra SNC se manifestă la diferite niveluri: medular - frecvență respiratorie crescută și sensibilitate la greață și vărsături de CO2, bradicardie. Stimularea cortexului cerebral duce la agitație, agitație, tremor, excitare crescută, dureri de cap, convulsii, dificultăți de concentrare și tulburări de comportament. La nivel hipotalamic, efectul stimulator al metilxantinelor duce la hipertermie.

Toxicitatea cardiovasculară duce adesea la tahicardie sinusală. Hiperglicemia este adesea prezentă în manifestările de intoxicație teofilină. Se produce otrăvirea cu teofilină
la hipokaliemie, manifestată prin slăbiciune musculară, ileus paralitic și poliurie.

Tratament: În cazul concentrațiilor plasmatice ridicate de teofilină și etofilină sau în cazul convulsiilor, hipotensiunii sau aritmiilor, trebuie utilizată o metodă de eliminare. Hemodializa este eficientă, dializa peritoneală este ineficientă. Alte tratamente sunt simptomatice: se corectează hipokaliemia, se administrează diazepam sau fenobarbital pentru convulsii, sunt necesare lichide pentru hipotensiune.

5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăți farmacodinamice

În comparație cu teofilina, acțiunea bronhospasmolitică a etofilinei este mai puțin pronunțată. Alte efecte farmacologice ale etofilinei includ efectele sale diuretice, care sunt mai intense decât efectele diuretice ale teofilinei la aceleași concentrații.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Un studiu farmacocinetic la om a primit teofilină în combinație cu etofilină i.v. (340 mg etofilină + 100 mg teofilină) și p.o. sub formă de tablete acoperite, (680 mg etofilină + 200 mg teofilină) și sub formă de picături în aceeași doză au arătat că concentrațiile serice maxime au fost atinse pentru teofilină și etofilină aproximativ în același timp. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost de 5,0 - 7,2 ore pentru teofilină și 5,5 - 6,9 ore pentru etofilină.

Tabelul constantelor farmacocinetice după administrarea intravenoasă de etofilină și teofilină în combinație.