greutate

Sportul este o sabie cu două tăișuri când vine vorba de efecte asupra sănătății. Efectele pozitive sunt obținute în primul rând prin activitatea fizică, care este o parte majoră a majorității sporturilor. Multe dintre efectele secundare ale sportului aduc, de asemenea, beneficii asupra sănătății, precum dezvoltarea psihosocială a tinerilor, dezvoltarea personală și consumul mai mic de alcool. În cele din urmă, cei care fac mișcare au un nivel mai ridicat de activitate fizică mai târziu în viață și pot dezvolta cunoștințe despre nutriție, mișcare și sănătate prin sport. Efectele negative includ riscul de eșec care duce la o sănătate mintală precară, riscul de rănire, tulburări de alimentație și epuizare.

Aspectele negative sunt mai frecvente în sporturile de elită, unde există un echilibru între performanță maximă și sănătate negativă. Un efect oarecum neașteptat al participării sportive este că persoanele care urmează antrenamente planificate, în unele cazuri, efectuează mai puțină activitate fizică în comparație cu cei care fac exerciții fizice fără un program stabilit. O explicație poate fi reducerea activității fizice spontane în celălalt grup. Deoarece activitatea fizică se desfășoară din ce în ce mai mult într-un mod organizat, rolul sportului în societate a devenit din ce în ce mai important nu numai pentru indivizi, ci și pentru sănătatea publică de-a lungul anilor.

Activitate fizică, sport și sănătate

Activitatea fizică poate avea loc spontan sau poate fi organizată și împărțită în funcție de scop. Exercițiul fizic vizează în primul rând îmbunătățirea sănătății și abilităților fizice. Antrenamentul fizic vizează în primul rând creșterea capacității fizice și a performanței maxime ale individului. Inactivitatea fizică este denumită absența mișcării corpului atunci când consumul de energie se apropie de odihnă.

Persoanele care nu îndeplinesc recomandările de activitate fizică sunt considerate inactive fizic. Pentru majoritatea vieții noastre, cheltuielile de energie sunt mai mari în viața de zi cu zi decât în ​​sport, în timpul antrenamentului fizic și al exercițiilor fizice, cu excepția copiilor și a persoanelor în vârstă, unde activitatea fizică planificată este mai importantă.

Puteți urmări o prelegere interesantă de pe https://www.cvtisr.sk/ aici:

Potrivit FYSS, activitatea fizică este clasificată ca activitate fizică aerobă și activitate fizică de consolidare a mușchilor. Activitatea fizică în viața de zi cu zi și antrenamentul de exerciții fizice este în principal activitate aerobă, în care cea mai mare parte a producției de energie are loc în moduri dependente de oxigen. Activitatea fizică aerobă este un tip de activitate care este de obicei asociată cu rezistența, condiția fizică și cele mai mari beneficii pentru sănătate. Activitatea fizică pentru întărirea mușchilor este denumită în mod obișnuit „antrenament de forță” sau „antrenament de rezistență” și este o formă de exercițiu fizic care este concepută în primul rând pentru menținerea sau îmbunătățirea diferitelor forme de forță musculară și pentru creșterea sau menținerea masei musculare. Uneori este definită o altă categorie: activitatea fizică care îmbunătățește mușchii, importantă pentru menținerea sau îmbunătățirea coordonării și echilibrului, în special la vârstnici. Conform acestor definiții, activitățile de întărire a mușchilor implică sistemele primare de energie anaerobă ale corpului, proporțional cu intensitatea crescândă.

Intensitatea exercițiului poate fi exprimată în termeni absoluți sau relativi. Intensitatea absolută înseamnă muncă fizică. În ceea ce privește recomandările adresate publicului, intensitatea este adesea descrisă într-un mod subiectiv.

Cum reacționează corpul la activitatea fizică și la exerciții fizice?

Adaptarea la activitatea fizică și antrenament este un proces fiziologic complex, dar în contextul acestui document poate fi simplificată printr-un principiu de bază de bază: „Sindromul general de adaptare”. Acest principiu presupune că activitatea fizică perturbă echilibrul fiziologic al corpului, pe care organismul încearcă apoi să îl restabilească, totul într-o relație dependentă de doză. Principiul supraîncărcării afirmă că, dacă intensitatea exercițiului este prea mică, supraîncărcarea nu va fi atinsă pentru a induce adaptările fiziologice dorite, în timp ce o intensitate prea mare va duce la oboseală și la un posibil antrenament excesiv. Astfel, pentru ca adaptarea să aibă loc, trebuie indusă stresul mai mare decât cel normal, tradus prin timpi de recuperare suficiente pentru a restabili echilibrul fiziologic. În timpul și imediat după exerciții fizice/antrenament, funcțiile țesuturilor și sistemelor afectate sunt afectate, ceea ce duce la o performanță redusă temporar. Te simti obosit. Sunt necesare cicluri repetate de suprasarcină și recuperare adecvate pentru a îmbunătăți treptat capacitatea de performanță. În practică, efectele pozitive apar după o perioadă relativ scurtă de câteva săptămâni, dar se obțin îmbunătățiri mai semnificative dacă instruirea este menținută mai mult timp. De asemenea, organismul răspunde la creșterea activității prin procese care duc la pierderea în greutate.

Efectele activității fizice și antrenamentului asupra sănătății

Biologia umană necesită o anumită cantitate de activitate fizică pentru a menține o bună sănătate și bunăstare. Adaptarea biologică la viață cu mai puțină activitate fizică ar dura multe generații. Oamenii care trăiesc astăzi au mai mult sau mai puțin aceleași cerințe pentru activitatea fizică ca acum 40.000 de ani. Pentru un bărbat mediu care cântărește 70 kg, aceasta corespunde unei activități fizice zilnice de aproximativ 19 km de mers pe jos zilnic. Pentru majoritatea oamenilor, activitatea fizică zilnică scade, în timp ce exercițiile și antrenamentele conștiente cresc conform planificării. Din păcate, aportul mediu zilnic de energie crește mai mult decât cheltuielile zilnice de energie și creează un surplus de energie. Acesta este unul dintre motivele creșterii numărului de persoane supraponderale și contribuția semnificativă la multe probleme de sănătate. O viață sedentară combinată cu aportul crescut de energie afectează abilitățile fizice și mentale și crește riscul de boli.