Alegeți limba documentului dvs.:

  • bg - български
  • es - spaniolă
  • cs - čeština
  • da - dansk
  • de - Deutsch
  • et - eesti keel
  • el - ελληνικά
  • en - engleză
  • fr - français
  • ga - Gaeilge
  • hr - croată
  • it - italian
  • lv - limba letonă
  • lt - lietuvių kalba
  • hu - maghiară
  • mt - Malta
  • nl - Olanda
  • pl - polski
  • pt - portugheză
  • ro - română
  • sk - slovacă (selectat)
  • sl - slovacă
  • fi - finlandeză
  • sv - svenska

prezentate pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei

privind

în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) 2 din Regulamentul de procedură

privind creșterea prețurilor la alimente

- având în vedere rezoluția sa din 18 ianuarie 2011 privind recunoașterea agriculturii ca un sector strategic pentru securitatea alimentară,

- având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2010 privind viitorul politicii agricole comune după 2013,

- având în vedere Rezoluția sa din 24 februarie 2009 privind prețurile la alimente în Europa,

- având în vedere rezoluția sa din 13 ianuarie 2009 privind politica agricolă comună și securitatea alimentară globală,

- având în vedere rezoluția sa din 22 mai 2008 privind creșterea prețurilor la produsele alimentare în Uniunea Europeană și în țările în curs de dezvoltare,

- având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Tratatul CE, 2 din Regulamentul de procedură,

A. întrucât fluctuațiile recente ale prețurilor produselor alimentare și ale mărfurilor au ridicat îngrijorări majore cu privire la aprovizionarea cu alimente în Europa și în lume și întrucât cele mai vulnerabile populații din țările dezvoltate și în curs de dezvoltare au resimțit cel mai mare impact din cauza creșterii prețurilor la produsele alimentare; întrucât prețurile ridicate ale alimentelor duc milioane de oameni la insecuritate alimentară, exacerbând condițiile multor oameni care au simțit deja insecuritate alimentară și amenință securitatea alimentară globală pe termen lung;

B. întrucât la o reuniune recentă a Comitetului mondial pentru securitate alimentară al FAO, UE a evidențiat problema volatilității extreme a prețurilor și unui nou grup de experți la nivel înalt i s-a solicitat să raporteze cauzele fluctuațiilor de preț și măsurile conexe;,

C. întrucât, ca urmare a climatului și a altor fenomene, țările pot urma politici protecționiste, după cum reiese din interdicțiile recente ale exporturilor de grâu de către Rusia și Ucraina, care împreună reprezintă aproximativ 30% din exporturile mondiale de grâu;,

D. întrucât producția mondială de alimente poate fi întreruptă în mod regulat de mai mulți factori, inclusiv impactul dăunătorilor și bolilor, disponibilitatea resurselor naturale și dezastrele naturale, după cum se dovedește prin secete prelungite și incendii în Rusia în 2010 și inundații de mare amploare în Pakistan și mai nou în Australia;,

E. întrucât schimbările climatice vor crește frecvența dezastrelor naturale, destabilizând securitatea alimentară,

F. întrucât creșterea preconizată a populației lumii de la 7 miliarde la 9,1 miliarde va necesita o creștere cu 70% a aprovizionării cu alimente până în 2050, potrivit FAO,

G. întrucât securitatea alimentară înseamnă nu numai disponibilitatea aprovizionării cu alimente, ci și, potrivit FAO, dreptul la alimente și disponibilitatea alimentelor sănătoase pentru toți; întrucât, făcând Europa mai competitivă, aceasta poate contribui la securitatea alimentară globală,

H. întrucât securitatea alimentară este o problemă esențială pentru Europa și necesită coerență și coordonare între domeniile politice sectoriale la nivelul UE, precum PAC, politica energetică, programele de cercetare, politicile de dezvoltare și comerț și reglementarea financiară;

I. întrucât, în urma adoptării Legii de modernizare a viitorului mărfurilor în 2000, care a abolit reglementarea comerțului cu mărfuri în Statele Unite și a intrării investitorilor instituționali pe piețele de mărfuri, volatilitatea prețurilor pe piețele alimentare și agricole a crescut;

1. subliniază că agricultura puternică și durabilă în întreaga UE și un mediu rural prosper și durabil, asigurat de o PAC puternică, sunt esențiale pentru abordarea securității alimentare;

2. reafirmă faptul că UE are cele mai înalte standarde de producție agricolă și alimentară din lume și pune un accent puternic pe siguranța alimentară, calitatea alimentelor și durabilitatea mediului în agricultură;

3. reafirmă că dreptul la securitatea alimentară este un drept fundamental și important al omului și va fi asigurat atunci când toate persoanele au acces fizic constant la alimente accesibile, sănătoase și nutritive din punct de vedere economic, pentru a-și satisface nevoile nutriționale și nevoile alimentare; preferințele în favoarea o viață activă și sănătoasă;

4. reafirmă că UE are datoria de a furniza alimente cetățenilor săi și că, în acest context, menținerea activității agricole este esențială; Atrage atenția asupra scăderii veniturilor agricole din UE datorită creșterii costurilor de producție și volatilității prețurilor, care are un impact negativ asupra capacității fermierilor de a susține producția; Subliniază costurile pe care fermierii europeni trebuie să le suporte pentru respectarea celor mai înalte standarde în domeniile siguranței alimentare, protecției mediului, bunăstării animalelor și standardelor de muncă din lume; subliniază necesitatea de a compensa fermierii pentru aceste costuri suplimentare și pentru furnizarea de resurse publice societății;

5. subliniază faptul că persoanele sărace din țările în curs de dezvoltare sunt cele mai expuse efectelor negative ale volatilității prețurilor și ale crizei alimentare; în acest context, invită toate statele membre să își dubleze eforturile pentru a atinge Obiectivul de dezvoltare al mileniului nr. 1 (înjumătățiți numărul persoanelor înfometate până în 2015), în special prin creșterea semnificativă a ponderii AOD dedicate agriculturii;

6. recunoaște că asigurarea unei aprovizionări cu alimente adecvate este o componentă importantă a securității alimentare, dar recunoaște că accesul la și disponibilitatea alimentelor necesită atenție pentru a asigura un nivel de viață adecvat, în special pentru cei cu resurse economice insuficiente, inclusiv copiii; vârstnici, migranți, refugiați și șomeri;

7. subliniază faptul că schimbările climatice și fenomenele meteorologice extreme cauzate de secete și inundații ar putea reduce resursele naturale și randamentele producției agricole; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape respectarea legislației privind schimbările climatice în statele membre și să ia în considerare măsuri suplimentare pentru a se adapta la aceste noi teste; Subliniază necesitatea ca statele membre să consolideze măsurile de adaptare la schimbările climatice în agricultură și silvicultură prin instrumentele financiare disponibile; Subliniază că măsurile de adaptare ar trebui să vizeze creșterea durabilității ecologice și economice; Îndeamnă statele membre să ia măsuri adecvate de prevenire și gestionare a riscurilor pentru a limita efectele negative ale dezastrelor naturale asupra producției agricole;

8. reiterează necesitatea cooperării dintre UE și țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește schimbările climatice, în special necesitatea transferului de tehnologie și a consolidării capacităților; Subliniază că lupta împotriva schimbărilor climatice trebuie să facă parte din toate politicile relevante ale UE, inclusiv cooperarea pentru dezvoltare;

9. consideră că accentul ar trebui pus pe promovarea și creșterea rezilienței sistemelor de agricultură ecologică la scară mică și pentru consumul local și regional, care sunt cea mai eficientă și mai durabilă utilizare a terenurilor;

10. recunoaște că liberalizarea comerțului cu produse agricole și alimentare și a produselor agricole de bază expune micii fermieri, în special în țările în curs de dezvoltare, la multe noi provocări; Consideră că, pentru a garanta securitatea alimentară, toate normele și acordurile din domeniul comerțului internațional ar trebui să ia în considerare impactul asupra agriculturii și accesul la alimente;

11. subliniază faptul că oligopolurile semințelor au un efect devastator asupra durabilității fermelor mici, deoarece consolidează dependența unui număr limitat de ferme de achiziționarea de semințe și îngrășăminte specializate;

12. consideră că factorii care contribuie la creșterea prețurilor la mărfurile agricole trebuie abordați într-un mod coerent și cuprinzător; Subliniază necesitatea unui răspuns politic cuprinzător și a unei strategii cuprinzătoare pentru a aborda problema creșterii prețurilor la produsele agricole, care va include productivitatea agricolă, dezvoltarea durabilă, securitatea alimentară, comerțul, dezvoltarea tehnologică și energia;

13. consideră că piețele financiare și agricole sunt acum mai interconectate ca niciodată; Consideră că doar răspunsul Europei nu mai este suficient și că Europa ar trebui să acționeze în conformitate cu țările terțe și cu organizațiile internaționale cu privire la volatilitatea prețurilor și la problemele de securitate alimentară; prin urmare, este urgent să se mărească transparența și să se stabilească praguri minime pentru entitățile autorizate să tranzacționeze pe aceste piețe;

14. îndeamnă țările G20 să coordoneze în comun stabilirea mecanismelor preventive împotriva volatilității excesive a prețurilor și să lucreze împreună la măsuri de reglementare special concepute pentru a combate criza alimentară și agricolă, care nu sunt membre ale G20;

15. invită Comisia să abordeze preocupările ridicate de piețele de produse alimentare și agricole în viitoarele revizuiri ale Directivei privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) și ale Directivei privind abuzul de piață (MAD);

16. susține, în acest context, revizuirea legislației existente privind instrumentele financiare, care ar trebui să asigure tranzacționarea mai transparentă și praguri minime pentru entitățile autorizate să tranzacționeze pe aceste piețe; reamintește că instrumentele financiare ar trebui să servească economiei și să ajute producția agricolă să depășească criza și fenomenele climatice; în același timp, speculațiile nu ar trebui să fie periclitate de fermele altfel eficiente;

17. subliniază faptul că piețele de produse alimentare și agricole ar trebui să fie accesibile numai comercianților care utilizează produse derivate pentru a se acoperi de evenimente neprevăzute și că acestea ar trebui să fie limitate la comercianții și intermediarii specializați care nu au interese comerciale pe aceste piețe;

18. constată că indicele prețurilor piețelor financiare pentru bunurile agricole primare nu a fost niciodată atât de volatil; prețurile produselor alimentare au crescut brusc în 2010; potrivit numărului din ianuarie al buletinului lunar al BCE, prețul grâului a crescut cu 91%, porumbul cu 57%, soia cu 33% și zahărul cu 32%;

19. subliniază faptul că aceste evenimente se datorează doar parțial unor factori fundamentali ai pieței, cum ar fi cererea și oferta și sunt în mare parte rezultatul speculațiilor; constată că comportamentul speculativ este responsabil pentru până la 50% din creșterile recente de prețuri; Susține concluziile raportorului special al ONU privind dreptul la alimentație cu privire la rolul marilor investitori instituționali, cum ar fi fondurile speculative, fondurile de pensii și băncile de investiții, care nu sunt implicate în mod normal pe piețele agricole, în influențarea indicilor prețurilor mărfurilor prin mișcări ale instrumentelor derivate piețe;

20. condamnă cu fermitate activitățile speculatorilor din mărfurile, materiile prime agricole și energia la nivel mondial, care contribuie la exacerbarea volatilității prețurilor la alimente și la agravarea crizei alimentare mondiale; Subliniază că nu este acceptabil ca foamea ca unul să fie profitabil pentru ceilalți și solicită o reglementare adecvată și o supraveghere eficientă la nivel național și internațional, pentru a împiedica speculațiile să pună în pericol dreptul la alimente;

21. invită UE să ia măsuri concrete împotriva sărăciei prin adoptarea unei politici coerente care să acopere comerțul și dezvoltarea, precum și politica agricolă comună a acesteia, pentru a evita efectele negative directe sau indirecte asupra economiilor țărilor în curs de dezvoltare;

22. subliniază rolul important jucat în prezent pentru Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) în supravegherea piețelor de mărfuri; invită Comisia să evalueze capacitatea AEVMP de a-și îndeplini funcțiile în mod eficient în cadrul misiunii sale; invită Comisia să ia în considerare posibilitatea de a acorda ESMA competențe mai mari pentru a preveni manipularea și abuzul piețelor de mărfuri;

23. subliniază faptul că fluctuațiile semnificative ale prețurilor nu pot fi abordate în mod eficient fără intervenție sau stocuri strategice; consideră, prin urmare, că rolul instrumentelor de intervenție bazate pe piață trebuie consolidat în viitor în cadrul PAC;

24. susține o acțiune europeană mai îndrăzneață pentru a combate speculațiile, inclusiv printr-un mandat pentru autoritățile de reglementare și supraveghetori, care să le permită să limiteze speculațiile; Consideră că instrumentele derivate de mărfuri sunt diferite de alte instrumente financiare derivate și ar trebui comercializate numai de comercianții care au un interes legitim în protejarea produselor agricole de riscuri și de alte categorii de persoane care sunt direct legate de producția agricolă efectivă; Invită Comisia să se asigure că comerțul cu instrumente derivate din mărfuri alimentare este limitat pe cât posibil la investitorii legați direct de piețele agricole;

25. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.