Jaroslava Šaková scrie despre cum arată versiunea necenzurată lansată în prezent de Anna de la Casa Verde.

recenzie

Anna de la Casa Verde este primul roman al unui scriitor canadian Lucy Maud Montgomery (1874 - 1942). A fost publicată pentru prima dată în 1908, iar povestea autorului despre orfana Anna Shirley a devenit în curând celebră nu numai acasă, ci și în multe alte țări. Acest roman clasic pentru tineret a fost publicat acum pentru prima dată într-o traducere completă necenzurată.

Tinerii dramaturgi ai grupului numit Divadlo Veteš și-au prezentat recent noua piesă pe motive Anny de la Casa Verde. Eroina principală declară în sine, printre altele, următoarele: „Sunt atât de mulți Anien în mine!” La scurt timp, a fost publicată o nouă ediție a romanului acestei fete legendare, care, spre deosebire de toate edițiile slovace anterioare, conține și pasaje din traduceri. Deci, câți Anien diferiți avem în prezent? Sau este aceeași Anna care însoțește cititorii cu lumea ei fantastică de câteva decenii?

Traducere prietenoasă pentru cititor

Noua ediție aduce și o nouă traducere Beáty Mihalkovičová. Textul a câștigat fluență, a fost modernizat și este mai ușor de utilizat. Deci, când doamna Rachel Lynd își pierde timpul tricotând pături de la pamuk, aflăm și în noua ediție că pamuk este un fir de bumbac. În a decide ce copil vor adopta Marilla și Matej, în numărul din Young Years din 2002 citim doar o astfel de afirmație severă: „Matej a fost primul pentru căsătorie” (2002, p. 10). Noua ediție oferă mai multe informații: „Inițial, Matej ne-a sugerat să luăm un băiat de la Barnard” și într-o notă de subsol o explicație a perioadei: „De la unul dintre adăposturile pentru copii ale doctorului Barnard abandonate din Anglia. El a oferit refugiu copiilor străzii, i-a învățat cum să lucreze și le-a oferit un meșteșug valoros ”(2019, p. 12). Notele de subsol clarifică și mai mult contextul, de exemplu, în capitolul Fata nefericită ca un crin, care explică povestea poemului lui Tennyson, pe care fetele l-au dramatizat, dar îl descrie și pe Camelot.

Numele locale din lucrare se schimbă și ele, groapa lui Lynd va deveni Lyndova dolina în noua ediție, intrarea, care în ediția anterioară Anna numește Rozkošná aleja, se va schimba mai întâi pe alee, pe care Anna o va numi apoi „Calea albă” of Bliss "(2019, p. 28).

Hana sau Anna?

Una dintre scenele cheie și cunoscute din carte este conversația lui Marilly și Anna despre numele ei. De exemplu, am întâlnit deja posibilitatea ca Anna să-i ceară Anna să o sune cu două n. Ediția Young Years preferă o versiune complet diferită, similară din punct de vedere acustic a numelui: „Dacă vrei să-mi spui Anna, măcar spune-mi Hana” (2002, p. 28). Traducerea lui Mihalkovič rezolvă această dilemă scrisoare printr-un sufix: „Dar dacă vrei să-mi spui Anna, te rog să pronunți clar sufixul -a” (2019, p. 36). Această soluție este mai asemănătoare cu versiunea în limba engleză, în care Anna vrea să fie numită Anne cu un E (vezi, de exemplu, seria omonimă din atelierul Netflix).

Pe lângă aceste modificări, noua ediție aduce și pasaje care nu conțineau deloc edițiile anterioare. Unul dintre ele este, de exemplu, un extras din poezia lui James Russell Lowell Visul lui Sir Launfal, care se află la începutul capitolului Surpriză pentru Matej Cutberth: „păsările cântau, când erau în acea zi/erau singura vară ziua acelui an "(2019, p. 16).

Referințe religioase

Ultimul capitol al cărții a fost până acum sărăcit de acest citat din poemul dramatic al lui Robert Browning Pippa merge mai departe: „„ Dumnezeu se odihnește în cerurile sale, lumea este în perfectă ordine ”, șopti Anna” (2019, p. 413). Acesta este un pasaj important nu numai în ceea ce privește credințele religioase ale Anei, care este o parte inerentă a cărții, ci și datorită construcției compoziționale a concluziei, așa cum spune Anna înainte de citat că „nimic nu o deranjează despre fantezia înnăscută sau despre lumea ideală de vis "(2019, p. 413). Omisiunea citatului Browning a rupt astfel lanțul acestor două utilizări ale cuvântului „lume” și legătura vieții reale a Anei cu pasiunea ei pentru literatură. Omisiunea sistematică a referințelor religioase din traducerile anterioare ale cărții poate fi văzută și în pasajul menționat anterior dedicat dramatizării poemului despre fecioara de crin, unde doamna Lynd declară despre teatru că este fie „indecentă” (2002, p. 215) sau „dezgustător de păcătoasă” 299).

În ciuda schimbărilor din noua ediție, se poate afirma că Anna rămâne în continuare aceeași ființă inspiratoare cu care multe generații au crescut, iar acum actuala poate.

Jaroslava Šaková (1991) și-a finalizat studiile de doctorat la Institutul de Literatură Slovacă al Academiei Slovace de Științe din Bratislava. În disertație s-a concentrat pe tendințele avangardiste din literatura slovacă din secolul al XX-lea.