REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
▼ Acest medicament este supus unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite obținerea rapidă a noilor informații de siguranță. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată. Vezi pct. 4.8 pentru informații despre cum să raportezi reacțiile adverse.
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Briviact 10 mg comprimate filmate
Briviact 25 mg comprimate filmate
Briviact 50 mg comprimate filmate
Briviact 75 mg comprimate filmate
Briviact 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Briviact 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conține brivaracetam 10 mg.
Briviact 25 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conține 25 mg brivaracetam.
Briviact 50 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conține brivaracetam 50 mg.
Briviact 75 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conține 75 mg brivaracetam.
Briviact 100 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conține 100 mg brivaracetam.
Excipienți cu efect cunoscut:
Briviact 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat de 10 mg conține 88 mg lactoză.
Briviact 25 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat de 25 mg conține 94 mg lactoză.
Briviact 50 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat de 50 mg conține lactoză 189 mg.
Briviact 75 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat de 75 mg conține lactoză 283 mg.
Briviact 100 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat de 100 mg conține lactoză 377 mg.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat (comprimat)
Briviact 10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, de culoare albă până la aproape albă, cu diametrul de 6,5 mm și marcate cu „u10” pe o parte.
Briviact 25 mg comprimate filmate
Comprimate filmate, ovale, gri, de dimensiuni 8,9 mm x 5,0 mm și marcate cu „u25” pe o parte.
Briviact 50 mg comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare galbenă, ovală, cu dimensiuni de 11,7 mm x 6,6 mm și marcate cu „u50” pe o parte.
Briviact 75 mg comprimate filmate
Comprimate filmate albastru-violet, ovale, cu dimensiuni de 13,0 mm x 7,3 mm și marcate cu „u75” pe o parte.
Briviact 100 mg comprimate filmate
Comprimate filmate ovale, de culoare gri-verde, de 14,5 mm x 8,1 mm și marcate cu „u100” pe o parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Briviact este indicat ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor cu debut parțial cu sau fără generalizare secundară la adulți, adolescenți și copii cu vârsta de 4 ani cu epilepsie.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza inițială recomandată pentru a reduce numărul de convulsii este fie de 50 mg/zi, fie de 100 mg/zi, pe baza evaluării de către medicul dumneavoastră a efectelor secundare potențiale. Doza trebuie administrată în două doze divizate în mod egal, o dată dimineața și o dată seara. Pe baza răspunsului individual și a tolerabilității pacientului, doza poate fi ajustată între 50 mg/zi și 200 mg/zi.
Dacă pacienții uită să ia una sau mai multe doze, se recomandă să ia o doză imediat ce își amintesc și apoi să ia următoarea doză la ora obișnuită dimineața sau seara. Acest lucru poate împiedica concentrația plasmatică a brivaracetamului să scadă sub nivelul efectiv, determinând reapariția convulsiilor.
Dacă brivaracetamul trebuie întrerupt, se recomandă o reducere treptată de 50 mg/zi la intervale săptămânale. După o săptămână de tratament cu 50 mg/zi, se recomandă o doză de 20 mg/zi în ultima săptămână de tratament.
Grupuri speciale de pacienți
Pacienți vârstnici (65 ani și peste)
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici (vezi pct. 5.2). Experiența clinică la pacienții cu vârsta ≥ 65 de ani este limitată.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 5.2).
Din cauza lipsei de date, brivaracetam nu este recomandat la pacienții cu boală renală în stadiu final care primesc dializă. Pe baza datelor la pacienții adulți, nu este necesară ajustarea dozei la copiii cu insuficiență renală.
Insuficiență hepatică
Expunerea la brivaracetam a fost crescută la pacienții adulți cu boli hepatice cronice. La pacienții adulți, trebuie luată în considerare o doză inițială de 50 mg/zi. Pentru copiii și adolescenții cu greutatea de 50 kg sau mai mult, se recomandă o doză inițială de 50 mg/zi. Se recomandă o doză zilnică maximă de 150 mg, administrată în 2 doze divizate, pentru toate etapele insuficienței hepatice (vezi pct. 4.4 și 5.2).
Pentru copiii și adolescenții cu greutatea mai mică de 50 kg, se recomandă o doză inițială de 1 mg/kg/zi. Doza maximă nu trebuie să depășească 3 mg/kg/zi. Nu există date clinice disponibile la copii și adolescenți cu insuficiență hepatică.
Medicul trebuie să prescrie cea mai adecvată formă de dozare și concentrație în funcție de greutatea corporală și doză.
Tabelul următor rezumă posologia recomandată pentru copiii cu vârsta de 4 ani și pacienții adolescenți. Date mai detaliate sunt date sub tabel.
Copii (≥ 4 ani) și adolescenți
Administrat în 2 doze uniform împărțite
Copii (≥ 4 ani) și adolescenți
și ASC 20% ↑ și Cmax 20% ↑
și pe baza unui studiu care a implicat administrarea de doze superterapeutice de brivaracetam 400 mg/zi
Brivaracetam este un inhibitor de epoxidhidrolază moderat reversibil care determină concentrații crescute de epoxid de carbamazepină, metabolitul activ al carbamazepinei. În studiile controlate, concentrațiile plasmatice de carbamazepină epoxid au crescut în medie cu 37%, 62% și 98%, cu o variabilitate redusă la dozele de brivaracetam de 50 mg/zi, 100 mg/zi și 200 mg/zi. Nu au fost observate pericole de siguranță. Nu a existat niciun efect aditiv al brivaracetamului și al valproatului asupra ASC a epoxidului de carbamazepină.
Administrarea concomitentă de brivaracetam (100 mg/zi) cu un contraceptiv oral care conține etinilestradiol (0,03 mg) și levonorgestrel (0,15 mg) nu a afectat farmacocinetica ambelor substanțe. Când brivaracetam 400 mg/zi (de două ori doza maximă zilnică recomandată) a fost administrat concomitent cu un contraceptiv oral care conține etinilestradiol (0,03 mg) și levonorgestrel (0,15 mg), s-a înregistrat o scădere cu 27% a ASC a estrogenului și o scădere a ASC a progestinului. observat cu 23%, fără a afecta supresia ovulației. În general, nu a existat nicio modificare a profilurilor de concentrație în timp pentru markerii endogeni ai estradiolului, progesteronului, hormonului luteinizant (LH), hormonului foliculostimulant și globulinei care leagă hormonul sexual (SHBG).
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Femeile aflate la vârsta fertilă
Medicii trebuie să discute despre planificarea părinților și contracepția cu femeile aflate la vârsta fertilă, care iau brivaracetam (vezi Sarcina).
Dacă o femeie decide să rămână gravidă, utilizarea brivaracetamului trebuie reevaluată cu atenție.
Risc asociat epilepsiei și antiepilepticelor în general
Pentru toți antiepilepticii, prevalența malformațiilor la descendenții femeilor tratate cu epilepsie s-a dovedit a fi de două până la trei ori mai mare decât incidența de aproximativ 3% a malformațiilor la populația generală. O creștere a malformațiilor cu politerapie a fost observată la populația tratată, dar măsura în care este responsabil tratamentul și/sau boala de bază nu a fost elucidată. Întreruperea tratamentului antiepileptic poate duce la exacerbarea bolii, care poate dăuna mamei și fătului.
Riscul asociat cu brivaracetam
Există date limitate despre utilizarea brivaracetamului la femeile gravide. Nu sunt disponibile date despre transferul placentei umane, dar brivaracetam traversează rapid placenta la șobolani (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaște riscul potențial pentru oameni. Studiile la animale nu au indicat potențialul teratogen al brivaracetamului (vezi pct. 5.3).
Brivaracetam a fost utilizat ca terapie adjuvantă în studiile clinice și atunci când a fost administrat concomitent cu carbamazepină, a rezultat o creștere dependentă de doză a concentrației metabolitului activ carbamazepină epoxid (vezi pct. 4.5). Nu există date adecvate privind utilizarea pentru a determina relevanța clinică a acestui efect în timpul sarcinii.
Ca măsură de precauție, brivaracetam nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă este clinic necesar (dacă beneficiul pentru mamă depășește în mod clar riscul potențial pentru făt).
Nu se știe dacă brivaracetamul este excretat în laptele uman. Studiile efectuate la șobolani au arătat excreția brivaracetamului în laptele matern (vezi pct. 5.3). Trebuie luată o decizie dacă întreruperea alăptării sau întreruperea brivaracetamului, luând în considerare beneficiul medicamentului pentru mamă. Administrarea concomitentă de brivaracetam și carbamazepină poate crește cantitatea de epoxid de carbamazepină excretată în laptele uman. Nu există date suficiente pentru a stabili semnificația clinică.
Nu sunt disponibile date privind efectul brivaracetamului asupra fertilității umane. Nu a fost observat niciun efect asupra fertilității la șobolanii tratați cu brivaracetam (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Brivaracetam are o influență neglijabilă sau minoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Datorită diferențelor posibile în sensibilitatea individuală, unii pacienți pot prezenta somnolență, amețeli sau alte simptome ale sistemului nervos central (SNC). Pacienții trebuie instruiți să nu conducă vehicule sau să utilizeze alte utilaje potențial periculoase până când nu sunt familiarizați cu efectele brivaracetamului asupra capacității lor de a efectua aceste activități.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de securitate
În toate studiile controlate și necontrolate la pacienții cu epilepsie, 2.388 de subiecți au primit brivaracetam, dintre care 1.740 au fost tratați ≥ 6 luni, 1.363 ≥ 12 luni, 923 ≥ 24 luni și 569 ≥ 60 luni (5 ani).
Cele mai frecvent raportate reacții adverse (> 10%) la tratamentul cu brivaracetam au fost somnolența (14,3%) și amețeala (11,0%). Au avut o intensitate ușoară până la moderată. Somnolența și oboseala (8,2%) au fost raportate într-o măsură mai mare odată cu creșterea dozei. Tipurile de reacții adverse raportate în primele 7 zile de tratament au fost similare cu cele raportate pe durata totală a tratamentului.
Frecvența întreruperii din cauza reacțiilor adverse a fost de 3,5%, 3,4% și 4,0% la pacienții randomizați la brivaracetam la dozele respective de 50 mg/zi, 100 mg/zi și
200 mg/zi și 1,7% la pacienții randomizați la placebo. Cele mai frecvente reacții adverse care au condus la întreruperea tratamentului cu brivaracetam au fost amețeli (0,8%) și convulsii (0,8%).
Listă tabelată a reacțiilor adverse
Tabelul următor listează reacțiile adverse identificate din baza de date de siguranță a trei studii clinice cu doză fixă, controlate cu placebo, la subiecți cu vârsta ≥ 16 ani, în funcție de clasa de sisteme de organe și frecvență.
Frecvențele sunt definite după cum urmează: foarte frecvente: (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la (1)
Realizarea a 50% din răspunsul respondentului
Reducerea procentuală față de placebo (%)
Studiul N01252 (1)
Realizarea a 50% din răspunsul respondentului
Reducerea procentuală față de placebo (%)
Studiul N01358
Realizarea a 50% din răspunsul respondentului
(p * semnificativ statistic
(1) Aproximativ 20% dintre pacienți au primit concomitent levetiracetam
(2) Rezultatul primar pentru N01252 nu a atins semnificația statistică pe baza testării secvențiale. Doza de 100 mg/zi a fost nominală semnificativă.
În studiile clinice, reducerea frecvenței convulsiilor a fost mai mare comparativ cu placebo la 100 mg/zi decât la 50 mg/zi. Spre deosebire de creșterea somnolenței și oboselii legate de doză, brivaracetam a avut un profil de siguranță similar la 50 mg/zi și 100 mg/zi, incluzând evenimente adverse legate de SNC și utilizare pe termen lung.
Figura 1 arată procentul de pacienți (cu excepția pacienților care iau concomitent levetiracetam) pe categorii de reducere a frecvenței POS în termen de 28 de zile de la momentul inițial în toate cele 3 studii. Pacienții cu o creștere de peste 25% a convulsiilor parțiale sunt enumerați în stânga drept „mai rău”. Pacienții cu o îmbunătățire a reducerii procentuale a frecvenței POS de la momentul inițial sunt enumerați în cele 4 categorii din dreapta. Procentul pacienților cu o reducere de cel puțin 50% a frecvenței convulsiilor a fost de 20,3%, 34,2%, 39,5% și 37,8% pentru placebo, corespunzând la 50 mg/zi, 100 mg/zi și, respectiv, 200 mg/zi.
Figura 1: Proporția pacienților cu brivaracetam și placebo după categoria de răspuns la convulsii timp de 12 săptămâni în toate cele trei studii pivot dublu-orb
Într-o analiză combinată a trei studii pivot, nu s-au observat diferențe de eficacitate (măsurate ca 50% din respondenți) între dozele de 50 mg/zi și 200 mg/zi, când brivaracetamul a fost combinat cu antiepileptice care induc sau nu induc inducția enzimei. În studiile clinice, starea fără crize a fost atinsă la 2,5% (4/161), 5,1% (17/332) și 4,0% (10/249) dintre pacienții cu brivaracetam la doze corespunzătoare a 50 mg/zi, 100 mg/zi și 200 mg/zi pe o perioadă de tratament de 12 săptămâni, comparativ cu 0,5% (2/418) din pacienții cu placebo. O îmbunătățire a reducerii procentuale medii a frecvenței convulsiilor de la începutul tratamentului la 28 de zile a fost observată la pacienții cu convulsii IC inițiale (convulsii tonico-clonice secundare generalizate) tratați cu brivaracetam (66,6% (n = 62), 61,2% (n = 100) și 82,1% (n = 75) dintre pacienții cu brivaracetam la doza corespunzătoare de 50 mg/zi, 100 mg/zi și 200 mg/zi comparativ cu placebo (33,3% (n = 115)).
Eficacitatea monoterapiei cu brivaracetam nu a fost stabilită. Nu este recomandată utilizarea monoterapiei cu brivaracetam.
În 2 studii randomizate de fază 3 controlate cu placebo, levetiracetam a fost administrat ca medicament antiepileptic concomitent la aproximativ 20% dintre pacienți. Deși limitat în număr, nu a fost observat niciun beneficiu al brivaracetamului față de placebo la pacienții cărora li s-a administrat concomitent levetiracetam pentru a reflecta concurența la locul de legare SVA2. Nu au fost identificate alte circumstanțe de siguranță sau tolerabilitate.
În studiul 3, o analiză pre-specificată a arătat eficacitatea față de placebo la doze de 100 mg/zi și 200 mg/zi la pacienții care au luat anterior levetiracetam. Eficacitatea mai mică observată la acești pacienți, comparativ cu pacienții care nu luau levetiracetam, s-a datorat probabil unui număr mai mare de medicamente antiepileptice anterioare și unei frecvențe de criză de bază mai ridicate.
Pacienți vârstnici (65 ani și peste)
Trei studii pivot, dublu-orb, controlate cu placebo au inclus 38 de pacienți cu vârsta cuprinsă între 65 și 80 de ani. Deși datele sunt limitate, eficacitatea a fost comparabilă cu eficacitatea la subiecții mai tineri.
Studii de extensie deschisă
În toate studiile, 81,7% dintre pacienții care au finalizat studii randomizate au fost înrolați în studii de extensie pe termen lung, deschise. De la intrarea în studii randomizate, 5,3% dintre subiecții cu brivaracetam timp de 6 luni (n = 1500) au fost fără crize, comparativ cu 4,6% și 3,7% la subiecții expuși timp de 12 luni (n = 1188) și respectiv 24%. = 847). Cu toate acestea, întrucât un procent ridicat de subiecți (26%) au întrerupt tratamentul în studii deschise din cauza lipsei de eficacitate, poate exista o părtinire, deoarece subiecții care au rămas în studiu au răspuns mai bine decât cei care l-au întrerupt prematur.
La copiii cu vârsta de 4 ani, convulsiile parțiale au o expresie clinică similară cu cea a pacienților adolescenți și adulți. Pe baza experienței cu medicamente pentru tratamentul epilepsiei, studiile de eficacitate efectuate la pacienții adulți pot fi extrapolate în jos la copiii cu vârsta de până la 4 ani, cu condiția stabilirii adaptărilor la doză la copii și a siguranței demonstrate (vezi pct. 5.2 și 4.8). Dozele la pacienții cu vârsta de 4 ani au fost definite prin ajustări ale dozei în funcție de greutatea corporală, care au fost determinate pentru a obține concentrații plasmatice similare cu cele observate la pacienții adulți cărora li s-au administrat doze eficiente (pct. 5.2).
Studiul de siguranță pe termen lung, necontrolat, deschis, a inclus copii (cu vârsta cuprinsă între 4 ani și mai puțin de 16 ani) care au continuat tratamentul după finalizarea studiului FK (vezi pct. 5.2) și copii incluși direct în studiul de siguranță. Copiii înrolați au primit direct o doză inițială de brivaracetam de 1 mg/kg/zi și au crescut doza la 5 mg/kg/zi, în funcție de răspuns și tolerabilitate, prin dublarea dozei la intervale săptămânale. Niciun copil nu a primit o doză mai mare de 200 mg/zi. La copiii care cântăresc 50 kg sau mai mult, doza inițială de brivaracetam a fost de 50 mg/zi și doza a fost crescută cu 50 mg/zi pe săptămână până la maximum 200 mg/zi, în funcție de răspuns și tolerabilitate.
Din datele colectate din studii de siguranță deschisă și studii FK adjuvante, 149 copii cu POS au primit brivaracetam, dintre care 116 au fost tratați ≥ 6 luni, 107 ≥ 12 luni, 58 ≥ 24 luni și 28 dintre care au fost tratați ≥ 36 luni.
Eficacitatea și tolerabilitatea brivaracetamului nu au fost stabilite la copii și adolescenți cu vârsta mai mică de 4 ani (vezi pct. 4.2). Brivaracetam a fost evaluat la acești pacienți într-un studiu farmacocinetic deschis pe termen scurt și un studiu continuu deschis, extins la 16 subiecți cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 2 ani) care au primit brivaracetam 400 mg/zi de două ori pe zi, timpul de înjumătățire plasmatică brivaracetam a fost de 7,9 ore în grupul de vârstă 65-75 și 9,3 ore în grupul de vârstă> 75. Clearance-ul plasmatic la starea de echilibru a brivaracetamului a fost similar (0,76 ml/min/kg) cu bărbații tineri sănătoși (0,83 ml/min/kg) (vezi pct. 4.2).
Insuficiență renală
Un studiu la subiecți cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei 2 fără dializă) a arătat că ASC plasmatică a brivaracetamului a crescut moderat (+ 21%) comparativ cu subiecții sănătoși, în timp ce ASC a metabolitului acid, hidroxi metabolit și hidroxi acid au fost crescute 3x, 4x și 21x (în această ordine). Clearance-ul renal al acestor metaboliți inactivi a fost redus de 10 ori. Metabolitul hidroxi acid nu a ridicat probleme de siguranță în studiile preclinice. Brivaracetam nu a fost studiat la pacienții care au primit hemodializă (vezi pct. 4.2).
Insuficiență hepatică
Un studiu farmacocinetic la subiecți cu ciroză hepatică (clasele Child-Pugh A, B și C) a arătat o creștere similară a expunerii la brivaracetam, indiferent de severitatea bolii (50%, 57% și 59%) în raport cu subiecții sănătoși corelați (vezi secțiunea 4.2).
Într-un studiu farmacocinetic cu o perioadă de evaluare de 3 săptămâni și o titrare fixă săptămânală în 3 trepte în sus, utilizând soluție orală de brivaracetam, au fost evaluați 99 de subiecți cu vârsta de 1 lună de contact.