REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
HEMANGIOL 3,75 mg/ml, soluție orală
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
1 ml soluție conține 4,28 mg clorură de propranolol, echivalent cu 3,75 mg bază de propanolol. Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție orală limpede, incoloră până la ușor gălbuie, cu miros fructat.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
HEMANGIOL este indicat pentru tratamentul hemangioamelor proliferative la sugari care necesită tratament sistemic:
· Hemangioame sau funcții care pun viața în pericol,
· Hemangiom ulcerativ asociat cu durere și/sau răspuns inadecvat la măsuri simple de îngrijire a rănilor,
· Hemangioame cu risc de cicatrizare permanentă sau desfigurare.
Tratamentul trebuie inițiat la sugarii cu vârsta cuprinsă între 5 săptămâni și 5 luni (vezi pct. 4.2).
4.2 Doze și mod de administrare
Tratamentul cu HEMANGIOL trebuie inițiat de medici cu experiență în diagnosticul, tratamentul și monitorizarea hemangioamelor la sugari, într-un cadru clinic controlat, unde sunt disponibile echipamente adecvate pentru gestionarea evenimentelor adverse, inclusiv a reacțiilor adverse care necesită acțiuni urgente.
Dozajul se exprimă pe baza de propranolol.
Doza inițială recomandată este de 1 mg/kg/zi, care este împărțită în două doze separate de 0,5 mg/kg fiecare. Se recomandă creșterea dozei până la doza terapeutică sub supraveghere medicală după cum urmează: 1 mg/kg/zi timp de 1 săptămână, apoi 1 săptămână 2 mg/kg/zi și apoi 3 mg/kg/zi ca doză de întreținere.
Doza terapeutică este de 3 mg/kg/zi pentru a fi administrată în 2 doze separate de 1,5 mg/kg, într-o dimineață și într-o seară devreme, cu un interval minim de 9 ore între doze. Trebuie administrat în timpul sau la scurt timp după hrănire.
Dacă copilul nu mănâncă sau nu se întoarce, se recomandă să omiteți doza.
Dacă un copil scuipă o doză sau nu ia întregul medicament, nu trebuie administrată nicio doză suplimentară înainte de următoarea doză programată.
În timpul fazei de titrare a dozei, orice creștere a dozei trebuie să fie ghidată și monitorizată de un medic în aceleași condiții ca atunci când a fost administrată doza inițială. După faza de titrare a dozei, doza este reajustată de medicul dumneavoastră pe baza modificărilor greutății corporale a copilului dumneavoastră.
Monitorizarea clinică a stării copilului și ajustarea dozei trebuie efectuate cel puțin în fiecare lună.
Durata tratamentului:
HEMANGIOL trebuie administrat pe o perioadă de 6 luni. Întreruperea tratamentului nu necesită reducerea treptată a dozei.
Simptomele reapar la o mică proporție de pacienți după oprirea tratamentului. Tratamentul poate fi reluat în aceleași condiții cu un răspuns satisfăcător.
Grupuri speciale de pacienți
Datorită lipsei datelor privind eficacitatea și siguranța clinică, HEMANGIOL nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 5 săptămâni.
În studiile clinice cu HEMANGIOL, nu sunt disponibile date clinice privind eficacitatea și siguranța care să recomande utilizarea acestuia la copii cu vârsta peste 5 luni.
Sugari cu insuficiență hepatică sau renală
Din cauza lipsei de date, acest medicament nu este recomandat sugarilor cu insuficiență hepatică sau renală (vezi pct. 4.4).
Pentru uz oral
HEMANGIOL trebuie administrat în timpul sau la scurt timp după hrănire pentru a evita riscul de hipoglicemie. Medicamentul trebuie administrat direct în gura copilului utilizând o seringă orală cu o scară de mg de bază de propranolol, care este furnizată împreună cu flaconul cu soluție orală (pentru instrucțiuni, vezi secțiunea 3 din prospect).
Nu agitați flaconul înainte de utilizare.
Dacă este necesar, medicamentul poate fi diluat într-o cantitate mică de lapte pentru bebeluși sau în suc de mere sau portocale adecvat vârstei. Nu introduceți medicamentul în toată sticla.
La copiii cu o greutate mai mică de 5 kg, medicamentul poate fi amestecat cu o linguriță (aproximativ 5 ml) de lapte sau, la copiii cu o greutate mai mare de 5 kg, cu o lingură (aproximativ 15 ml) de lapte sau suc de fructe și administrat sub formă de biberon. Amestecul trebuie luat în decurs de 2 ore.
HEMANGIOL trebuie administrat și hrănit de o singură persoană pentru a evita riscul de hipoglicemie. Atunci când este administrat de mai multe persoane, o comunicare bună este esențială pentru a asigura siguranța copilului.
4.3 Contraindicații
· Copii prematuri care nu au atins încă vârsta ajustată de 5 săptămâni (vârsta ajustată se calculează scăzând numărul de săptămâni de naștere prematură din vârsta efectivă).
· Alăptați copiii dacă mama este tratată cu medicamente contraindicate cu propranolol.
· Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
· Antecedente de astm sau bronhospasm.
· Bloc atrioventricular de gradul II sau III.
· Tulburări ale nodului sinusal (inclusiv bloc sinoatrial).
· Bradicardie sub următoarele praguri:
Vârstă
Ritm cardiac
(bătăi/min)
· Tensiunea arterială scăzută sub următoarele limite:
Vârstă
Tensiunea arterială (mmHg)
· Insuficiență cardiacă necontrolată de medicament.
· Tulburări severe ale circulației arteriale periferice (fenomenul Raynaud).
· Sugari predispuși la hipoglicemie.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Riscurile asociate cu propranolol trebuie revizuite înainte de a începe tratamentul cu propranolol. Trebuie efectuată o analiză a fișelor medicale și un examen clinic complet, inclusiv frecvența cardiacă, ascultarea cardiacă și pulmonară.
Dacă se suspectează o anomalie a inimii, un specialist trebuie consultat înainte de inițierea tratamentului pentru a determina orice contraindicații asociate.
În cazul unei anomalii bronhopulmonare acute, începutul tratamentului trebuie întârziat.
Datorită acțiunii sale farmacologice, propranololul poate induce sau exacerba bradicardia sau anomaliile tensiunii arteriale. Dacă ritmul cardiac scade de la momentul inițial cu mai mult de 30 de bătăi pe minut, bradicardia ar trebui diagnosticată. Bradicardia este definită de următoarele limite:
Vârstă
Ritm cardiac
(bătăi/min)
După prima utilizare și după fiecare creștere a dozei, monitorizarea clinică, inclusiv tensiunea arterială și ritmul cardiac, trebuie monitorizată cel puțin o dată pe oră timp de cel puțin 2 ore. În caz de bradicardie simptomatică sau bradicardie sub 80 de bătăi pe minut, un specialist trebuie consultat imediat.
În caz de bradicardie severă și/sau simptomatică sau hipotensiune arterială care apare în orice moment din timpul tratamentului, tratamentul trebuie oprit imediat și trebuie consultat un specialist.
Propranololul inhibă răspunsul catecolaminelor endogene la corectarea hipoglicemiei. Maschează semnele de avertizare adrenergice ale hipoglicemiei, în special tahicardie, tremurături, anxietate și foame. Poate agrava hipoglicemia la copii, în special în caz de foame, vărsături sau supradozaj.
Aceste apariții de hipoglicemie asociate cu utilizarea propranololului pot apărea în mod excepțional sub formă de convulsii și/sau comă.
Dacă apar semne clinice de hipoglicemie, copilul trebuie să bea soluția de lichid îndulcit și tratamentul trebuie întrerupt temporar. Este necesară o monitorizare adecvată a copilului până la rezolvarea simptomelor.
La copiii cu diabet zaharat, frecvența monitorizării glicemiei trebuie crescută.
Tulburări respiratorii
În cazul infecției tractului respirator inferior asociat cu dispnee și dispnee, tratamentul trebuie întrerupt temporar. Se pot administra agoniști beta2 și corticosteroizi inhalatori. După recuperarea completă a copilului, poate fi luată în considerare re-administrarea propranololului. Dacă simptomele reapar, tratamentul trebuie oprit definitiv.
În cazul bronhospasmului izolat, tratamentul trebuie întrerupt definitiv.
La pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă, stimularea simpatică poate fi o componentă esențială pentru susținerea funcției circulatorii, iar inhibarea prin beta-blocadă poate duce la insuficiență mai severă.
Sunt disponibile date foarte limitate privind siguranța propranololului la pacienții cu PHACE.
La pacienții cu sindrom PHACE cu anomalii cerebrovasculare severe, propranololul poate crește riscul de accident vascular cerebral prin scăderea tensiunii arteriale și slăbirea fluxului prin vase blocate, îngustate sau stenotice.
Datorită posibilei arteriopatii asociate cu sindromul PHACE, sugarii cu hemangioame faciale infantile severe trebuie să aibă o examinare aprofundată a capului și gâtului cu angiografie prin rezonanță magnetică și imagistică cardiacă, inclusiv arcada aortică, atunci când se iau în considerare tratamentul cu propranolol.
Este necesar să consultați un specialist.
Propranololul trece în laptele matern. Mamele tratate cu propranolol care își alăptează copiii trebuie să spună medicului lor despre alăptare.
Coacere sau insuficiență renală
Propranololul este metabolizat în ficat și excretat de rinichi. Din cauza datelor insuficiente la copii, propranololul nu este recomandat la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică (vezi pct. 4.2).
La pacienții cu tendință la o reacție anafilactică severă, indiferent de origine, în special cu agenți de contrast care conțin iod, terapia beta-blocantă poate duce la agravarea răspunsului și rezistența la tratamentul cu adrenalină în doze normale.
Beta-blocantele vor duce la o slăbire a tahicardiei reflexe și la un risc crescut de hipotensiune. Anestezistul trebuie informat că pacientul este tratat cu beta-blocante.
Dacă intervenția chirurgicală este planificată la pacienți, terapia cu beta-blocante trebuie întreruptă cu cel puțin 48 de ore înainte de operație.
Au fost raportate cazuri de hiperkaliemie la pacienții cu hemangioame ulcerative extinse. La acești pacienți trebuie efectuată monitorizarea electrolitelor.
Agravarea bolii a fost raportată la pacienții cu psoriazis. Prin urmare, necesitatea tratamentului trebuie analizată cu atenție.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Din cauza lipsei de studii specifice la copii, numai acele interacțiuni medicamentoase care apar la adulți sunt cunoscute pentru propranolol. Pentru combinații, trebuie luate în considerare următoarele 2 situații (care nu se exclud reciproc):
· Sugarii cărora li se administrează alte medicamente, în special medicamentele enumerate mai jos,
· Sugarii care alăptează de la mamele care iau orice alte medicamente, în special medicamentele enumerate mai jos. În acest caz, trebuie luată în considerare întreruperea alăptării.
Este necesară monitorizarea clinică detaliată a oricărei toleranțe afectate a propranololului.
Nu se recomandă utilizarea concomitentă
Blocante ale canalelor de calciu care cauzează bradicardie (diltiazem, verapamil, bepridil) Administrarea concomitentă de propranolol poate determina o schimbare a automatității (bradicardie excesivă, stop sinusal), tulburări sinoatriale și atrioventriculare ale sistemului de conducere și un risc crescut de aritmii ventriculare cu torsis.
Această combinație trebuie utilizată numai în timpul monitorizării clinice și ECG atente, în special la începutul tratamentului.
Interacțiuni care necesită atenție
Medicamente care afectează sistemul cardiovascular
· Proprafenona are proprietăți inotrope și beta-blocante negative care pot fi adăugate la proprietățile propranololului, în ciuda unui studiu care să le confirme la voluntari sănătoși.
· Metabolizarea propranololului este redusă prin administrarea concomitentă de chinidină, ducând la o creștere de două până la trei ori a concentrației sanguine și la beta-blocaj clinic de nivel superior.
· Amiondarona este un antiaritmic cu proprietăți cronotrope negative care pot fi
adăugați la efectele observate cu β-blocante, cum ar fi propranololul. Defecțiuni ale automatizării și ale sistemului conductiv sunt așteptate datorită suprimării mecanismului de compensare simpatică.
· Metabolizarea lidocainei intravenoase este încetinită prin administrarea concomitentă de propranolol, ducând la o creștere cu 25% a concentrațiilor de lidocaină. Toxicitatea lidocainei (evenimente adverse neurologice și cardiace) a fost raportată după administrarea concomitentă cu propranolol.
Glicozidele digitale, precum și beta-blocantele încetinesc conducerea atrioventriculară și reduc frecvența cardiacă. Utilizarea concomitentă poate crește riscul de bradicardie.
Se recomandă prudență la administrarea dihidropiridinei la pacienții care iau beta-blocante. Ambele medicamente pot provoca hipotensiune și/sau insuficiență cardiacă la pacienții a căror funcție cardiacă este parțial controlată din cauza efectelor inotrope aditive. În caz de vasodilatație distală excesivă, utilizarea concomitentă poate reduce răspunsul reflex simpatic.
Antihipertensive (inhibitori ai ECA, antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, diuretice, alfa-blocante indiferent de indicație, antihipertensive cu acțiune centrală, reserpină etc.)
Atunci când sunt combinate cu beta-blocante, medicamentele care reduc presiunea arterială pot provoca sau crește hipotensiunea, în special hipotensiunea ortostatică. Pentru antihipertensivele cu acțiune centrală, beta-blocantele pot exacerba fenomenul de revenire în hipertensiune arterială după întreruperea bruscă a clonidinei și propranololul trebuie întrerupt cu câteva zile înainte de întreruperea clonidinei.
Medicamente care afectează sistemul non-cardiovascular
Pacienții cu hemangiom infantil pot prezenta riscuri dacă iau sau iau concomitent corticosteroizi, deoarece supresia suprarenală poate duce la pierderea reglării cortizolului și la un risc crescut de hipoglicemie. Acest lucru se aplică și copiilor care sunt alăptați de mame care iau corticosteroizi în doze mari sau în tratament pe termen lung.
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
S-a raportat că antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) atenuează efectul antihipertensiv al beta-blocantelor.
Medicamente care provoacă hipotensiune ortostatică
Medicamentele care induc hipotensiune posturală (derivați de nitrați, tip de inhibitori de 5-fosfodiesterază, antidepresive triciclice, antipsihotice, agoniști dopaminergici, levodopa, amifostină, baclofen ...) pot potența efectul beta-blocantelor.
Administrarea concomitentă de inductori enzimatici, cum ar fi rifampicina sau fenobarbitalul, poate reduce nivelul de propranolol.
Toți beta-blocanții pot masca anumite simptome de hipoglicemie: palpitații și tahicardie. La pacienții cu diabet zaharat, trebuie administrată prudență la administrarea concomitentă de propranolol cu terapie hipoglicemiantă, deoarece poate prelungi răspunsul hipoglicemiant la insulină. În acest caz, informați-l pe îngrijitorul dumneavoastră și creșteți frecvența monitorizării glicemiei, în special la începutul tratamentului.
Medicamente pentru scăderea lipidelor
Administrarea concomitentă de colestiramină sau colestipol cu propranolol a dus la o reducere de până la 50% a concentrațiilor de propranolol.
Anestezicele halogenate pot suprima contractilitatea miocardică și răspunsul vascular compensator atunci când sunt administrate concomitent cu propranolol. Medicamentele stimulatoare ale receptorilor beta pot fi utilizate pentru a preveni blocada beta.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Nu este relevant
Mame care alăptează: vezi pct. 4.4 și pct. 4.5.
Deși în literatura de specialitate au fost raportate unele efecte reversibile asupra fertilității la șobolani adulți masculi și femele care au primit doze mari de propranolol, un studiu la animale tinere nu a arătat niciun efect asupra fertilității (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu este relevant.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de securitate
În studiile clinice cu hemangiom proliferativ la sugari, cele mai frecvent raportate reacții adverse la sugarii tratați cu HEMANGIOL au fost tulburările de somn, agravarea infecțiilor tractului respirator, de ex. bronșită și bronșiolită asociată cu tuse și febră, diaree și vărsături.
Reacțiile adverse raportate în programul de urgență și în literatură au fost, în general, legate de hipoglicemie (și un eveniment conex, cum ar fi un atac hipoglicemiant) și infecții ale tractului respirator exacerbate cu suferință respiratorie.
Listă tabelată a reacțiilor adverse
Tabelul următor prezintă reacțiile adverse raportate la orice doză și durata tratamentului în trei studii clinice care au implicat 435 de pacienți tratați cu HEMANGIOL.
la o doză de 1 mg/kg/zi sau 3 mg/kg/zi pentru o durată maximă de tratament de 6 luni.
Frecvența lor este definită conform următoarei reguli: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 până la