Text aprobat pentru decizia de modificare, nr. ID: 2018/04890-ZME
Anexa nr. 1 la notificarea modificării, nr. Înregistrare: 2018/03514-ZIB
Anexa nr. 1 la notificarea modificării, nr. ID: 2020/00447-ZIB
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
L-Tiroxină 100 Berlin-Chemie
100 micrograme, tablete
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Un comprimat de L-tiroxină 100 Berlin-Chemie conține 106,4 - 113,6 micrograme de levotiroxină sodică hidratată (echivalent cu 100 micrograme de levotiroxină sodică).
Excipient cu efect cunoscut
Fiecare comprimat conține 1,8 mg sodiu.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Tabletă de culoare alb deschis până la bej deschis, rotundă, ușor convexă, cu o linie de scor pe o parte și marcată cu „100” pe cealaltă parte; diametru: 6 mm.
Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Înlocuirea hormonului tiroidian în hipotiroidismul de orice etiologie.
Profilaxia gușei recurente după rezecția tiroidiană cu funcție eutiroidă.
Gușă benignă cu funcție eutiroidă.
Terapie adjuvantă pentru tratamentul tirostatic al hipertiroidismului după atingerea funcției eutiroidiene.
Terapia de supresie și substituție a bolilor maligne ale glandei tiroide, în special după tiroidectomie.
Test de suprimare a tiroidei.
L-Thyroxine 100 Berlin-Chemie este indicat pentru toate grupele de vârstă.
4.2 Doze și mod de administrare
Tratamentul hormonului tiroidian/înlocuirea
Datele de dozare se bazează pe recomandările tiroidiene. Doza zilnică individuală este determinată individual pe baza rezultatelor diagnosticate de laborator și a examenelor clinice.
Dacă funcția tiroidiană reziduală este încă menținută, pot fi suficiente doze de substituție mai mici.
Tratamentul cu hormoni tiroidieni la vârstnici, la pacienții cu boli coronariene, la pacienții cu hipotiroidism sever sau prelungit trebuie inițiat cu precauție, la doze inițiale mici. Dozele sunt crescute lent și la intervale mai mari între creșteri și cu monitorizarea frecventă a nivelului de hormoni tiroidieni.
Experiența clinică a confirmat că, la greutăți scăzute ale pacienților, doze mici de medicament sunt suficiente pentru terapia pe scară largă a gușei.
Deoarece nivelurile T4 sau T4 libere pot fi crescute la unii pacienți, determinarea nivelului seric al hormonului stimulator al tiroidei (TSH) este mai adecvată pentru monitorizarea terapiei.
Doză (micrograme levotiroxină sodică/zi)
Hipotiroidism
Adolescenți și adulți
(crescând cu 25 - 50 micrograme la fiecare 2 până la 4 săptămâni)
Profilaxia gușei recurente
Gușă benignă cu funcție eutiroidă
Terapie adjuvantă pentru tratamentul tirostatic al hipertiroidismului
Terapie după tiroidectomie datorată bolii maligne
Suprimarea tiroidei datorită scintigramei
200 micrograme (corespunzător a 2 comprimate)/zi
(timp de 14 zile înainte de scintigrafie)
La pacienții vârstnici, trebuie luate în considerare cazuri individuale, de ex. boli de inimă și pentru a ajusta doza de levotiroxină sodică cu monitorizarea regulată a nivelurilor de TSH.
Insuficiență hepatică sau renală
Nu este necesară ajustarea dozei pentru insuficiența hepatică sau renală.
Doza inițială pentru nou-născuți este de 10 până la 15 micrograme per kg de greutate corporală (maximum 50 micrograme) o dată pe zi. Poate fi ajustat treptat la 5 micrograme/kg la fiecare 2 săptămâni sau după cum este necesar.
Doza inițială pentru sugari sau copii cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 2 ani este de 5 micrograme per kg de greutate corporală (maximum 50 micrograme) o dată pe zi. Poate fi ajustat treptat de la 10 la 25 micrograme pe zi la fiecare 2 până la 4 săptămâni.
Doza inițială pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 12 ani este de 50 micrograme o dată pe zi, poate fi ajustată treptat cu 25 micrograme pe zi la fiecare 2 până la 4 săptămâni până când metabolismul revine la normal.
Dozele de întreținere, printre alți parametri, depind de vârsta copilului:
Vârstă
Doza (micrograme/zi)
Întreaga doză zilnică trebuie înghițită imediat, dimineața pe stomacul gol cu cel puțin 30 de minute înainte de micul dejun, cu multă apă.
Copiilor li se administrează doza zilnică completă cu cel puțin o jumătate de oră înainte de prima masă a zilei.
Comprimatele pot fi administrate și ca suspensie. Comprimatele se lasă să se dezintegreze într-o cantitate mică de apă (10-15 ml), iar suspensia rezultată, care trebuie întotdeauna pregătită proaspăt, după cum este necesar, se administrează cu lichid suplimentar (5-10 ml).
În hipotiroidism și după tiroidectomie datorită malignității tiroidei, de obicei pe viață, în gușa eutiroidă și profilaxia gușei recurente timp de câteva luni sau ani pentru viață.
În terapia adjuvantă a hipertiroidismului cu tirostatice, durata utilizării depinde de durata tratamentului tirostatic.
Pentru gușa eutiroidă, durata tratamentului este de cel puțin 6 luni până la doi ani.
Dacă terapia cu L-Thyroxine 100 Berlin-Chemie nu a fost eficientă în aceste perioade de timp, trebuie luate în considerare alte terapii.
Pentru punerea sa în aplicare, se administrează zilnic 150-200 micrograme de levotiroxină timp de 14 zile.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- Hipertiroidism netratat
- Insuficiență suprarenală netratată
- Insuficiență hipofizară netratată (cu condiția ca aceasta să ducă la insuficiență suprarenală care necesită tratament)
- Infarct miocardic acut
- Miocardita acută
- Pancardita acută
Administrarea concomitentă de levotiroxină și medicamente tirostatice este contraindicată în timpul sarcinii. Pentru informații suplimentare privind utilizarea în timpul sarcinii și alăptării, vezi pct. 4.6.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Următoarele boli sau afecțiuni trebuie excluse sau tratate înainte de a începe tratamentul cu hormoni tiroidieni:
- boală coronariană,
- angină pectorală,
- hipertensiune,
- insuficiență hipofizară și/sau suprarenală,
- autonomia tiroidei.
Aceste boli sau afecțiuni trebuie excluse sau tratate înainte de testul de supresie, cu excepția autonomiei tiroidei, care poate fi motivul indicării testului de supresie.
În caz de disfuncție adrenocorticală, această afecțiune trebuie tratată cu o terapie de substituție adecvată înainte de inițierea terapiei cu levotiroxină, pentru a preveni insuficiența adrenocorticală acută (vezi pct. 4.3).
În bolile coronariene, insuficiența cardiacă, tahiaritmia, miocardita neacută, hipotiroidismul prelungit sau la pacienții care au avut deja un infarct miocardic, trebuie evitat chiar hipertiroidismul ușor indus de medicamente. În aceste condiții, pacienții au nevoie de o monitorizare mai frecventă a nivelului hormonului tiroidian (vezi pct. 4.2).
În cazul hipotiroidismului secundar, trebuie să se verifice dacă pacientul suferă și de insuficiență adrenocorticală. În acest caz, mai întâi trebuie asigurată substituția (hidrocortizonul). Fără o substituție adecvată a corticosteroizilor, tratamentul cu hormoni tiroidieni la pacienții cu insuficiență adrenocorticală sau insuficiență hipofizară poate duce la criza addisoniană.
Se recomandă prudență la administrarea levotiroxinei la pacienții cu antecedente de epilepsie, deoarece acești pacienți prezintă un risc crescut de convulsii.
Dacă se suspectează autonomia tiroidei, se recomandă un test TRH sau scintigramă de supresie.
La femeile aflate în postmenopauză cu risc crescut de osteoporoză, este necesară ajustarea dozei de levotiroxină sodică la cea mai mică doză eficientă și funcția tiroidiană trebuie monitorizată mai frecvent pentru a evita nivelurile suprafiziologice de levotiroxină în sânge (vezi pct. 4.8).
Hormonii tiroidieni nu trebuie utilizați pentru reducerea greutății. La pacienții cu eutiroidie, dozele normale nu determină reducerea greutății. Dozele mai mari pot provoca reacții adverse grave sau care pun viața în pericol, în special în combinație cu unii agenți de slăbire și în special cu amine simpatomimetice.
Dacă este necesară trecerea la un alt medicament care conține levotiroxină, trebuie efectuată o monitorizare atentă, inclusiv monitorizare clinică și biologică, în această perioadă de tranziție, din cauza riscului potențial de dezechilibru tiroidian. La unii pacienți poate fi necesară ajustarea dozei.
Monitorizarea funcției tiroidiene este necesară la pacienții care primesc tratament concomitent cu levotiroxină și alte medicamente care pot afecta glanda tiroidă (adică amiodaronă, inhibitori ai tirozin kinazei, salicilați de sertralină, sevelamer, lantan și doze mari de furosemidă) (vezi și pct. 4.5).
Pentru informații la diabetici și pacienți tratați cu anticoagulante, vezi pct. 4.5.
Au fost raportate cazuri foarte rare de hipotiroidism la pacienții cărora li se administrează concomitent sevelamer și levotiroxină. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a nivelurilor de TSH la pacienții care primesc tratament concomitent cu ambele medicamente (vezi pct. 4.5).
Parametrii hemodinamici trebuie monitorizați la inițierea terapiei cu levotiroxină la sugarii prematuri cu greutate foarte mică la naștere, ca imaturi
funcție suprarenală, se poate produce colaps circulator (vezi și pct. 4.8).
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adică cantități esențial neglijabile de sodiu.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Levotiroxina poate reduce efectul antidiabeticelor (de exemplu, metformină, glimepiridă, glibenclamidă și insulină). Prin urmare, nivelul zahărului din sânge la diabetici trebuie monitorizat în mod regulat, mai ales la începutul și la sfârșitul tratamentului cu hormoni tiroidieni. Dacă este necesar, medicul trebuie să regleze doza de medicamente antidiabetice.
Levotiroxina poate crește efectul derivaților cumarinei, deoarece deplasează anticoagulanții de la legarea lor de proteinele plasmatice. Prin urmare, este necesară monitorizarea periodică a coagulării sângelui în timpul tratamentului concomitent, iar doza anticoagulantă (reducerea dozei) trebuie ajustată, dacă este necesar.
Schimbătoare de ioni pe bază de rășină:
Rășini care acționează ca schimbătoare de ioni, de ex. colestiramina, colestipolul sau sărurile de calciu și sodiu ale acidului polistirenesulfonic inhibă absorbția levotiroxinei prin legarea hormonilor tiroidieni în tractul gastrointestinal și, prin urmare, trebuie administrată la 4-5 ore după administrarea L-tiroxinei 100 Berlin-Chemie. Este necesar să se monitorizeze nivelul hormonilor tiroidieni.
Medicamente care leagă acidul biliar:
Colesevelam leagă levotiroxina și reduce absorbția acesteia din tractul gastro-intestinal. Nu au fost observate interacțiuni atunci când levotiroxina a fost luată cu cel puțin 4 ore înainte de kolesevelam. Prin urmare, L-Thyroxine 100 Berlin-Chemie trebuie administrat cu cel puțin 4 ore înainte de colesevelam.
Medicamente care conțin aluminiu, care leagă acidul gastric, medicamente care conțin fier, medicamente care conțin calciu:
Absorbția levotyroxinei poate fi redusă prin administrarea concomitentă de medicamente din aluminiu care leagă acidul gastric (antiacide, sucralfat), medicamente care conțin fier și calciu. Prin urmare, L-Thyroxin 100 Berlin-Chemie trebuie administrat cu cel puțin două ore înainte de aceste medicamente.
Sevelamer și carbonat de lantan:
Este posibil ca sevelamerul și carbonatul de lantan să reducă biodisponibilitatea levotiroxinei. Levotiroxina trebuie evitată cu 1 oră înainte sau cu 3 ore după sevelamer. Se recomandă monitorizarea nivelului sanguin al hormonilor tiroidieni. Poate fi necesară ajustarea dozei de L-tiroxină 100 Berlin-Chemie (vezi și pct. 4.4).
Propiltiouracil, glucocorticoizi și blocanți b (în principal propranolol):
Aceste medicamente inhibă conversia T4 în T3 și pot duce la o scădere a T3 seric.
Agenți de contrast care conțin amiodaronă și iod:
Amiodaronă și substanțe de contrast care conțin iod - Conținutul ridicat de iod din aceste substanțe poate provoca hipotiroidism, precum și hipertiroidism. O atenție deosebită trebuie acordată pacienților cu gușă nodulară cu o posibilă origine autonomă nediagnosticată. Amiodarona inhibă conversia T4 în T3 rezultând o scădere a T3 seric și o creștere a nivelurilor serice de TSH. Datorită efectului amiodaronei asupra funcției tiroidiene, poate fi necesară ajustarea dozei de L-tiroxină 100 Berlin-Chemie.
Salicilați, dicumarol, furosemid, clofibrat:
Levotiroxina poate fi deplasată din locurile de legare a proteinelor plasmatice de salicilați (în special mai mari de 1,0 g/zi), dicumarol, doze mari (500 mg) de furosemid, clofibrat și alte substanțe. Acest lucru poate provoca o creștere inițială tranzitorie a hormonilor tiroidieni liberi, urmată de o scădere globală a nivelurilor hormonilor tiroidieni.
Contraceptive care conțin estrogen, medicamente pentru terapia de substituție hormonală postmenopauză:
Nevoia de levotiroxină poate fi crescută în timpul utilizării contraceptivelor care conțin estrogen sau în timpul terapiei de substituție hormonală postmenopauză. Legarea cu levotiroxină poate fi crescută, ceea ce poate duce la erori de diagnostic și terapeutice.
Sertralină și clorochină/proguanil:
Aceste substanțe reduc eficacitatea levotiroxinei și cresc nivelurile serice de TSH. Se recomandă monitorizarea nivelului sanguin al hormonilor tiroidieni. Poate fi necesară ajustarea dozei de L-tiroxină 100 Berlin-Chemie (vezi și pct. 4.4).
Medicamente care induc activitate enzimatică:
Barbituricele, rifampicina, carbamazepina, fenitoina și alte medicamente cu efect inductor asupra enzimelor hepatice pot crește clearance-ul hepatic al levotiroxinei și pot duce la scăderea nivelului plasmatic.
Eficacitatea scăzută a levotiroxinei a fost observată în timpul tratamentului concomitent cu levotiroxină și lopinavir/ritonavir. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a simptomelor clinice și a funcției tiroidiene în timpul tratamentului concomitent cu levotiroxină și inhibitori de protează. Hormonul stimulator tiroidian (TSH) trebuie monitorizat la pacienții tratați cu levotiroxină cel puțin prima lună după inițierea și/sau întreruperea tratamentului cu ritonavir.
Inhibitorii tirozin kinazei (de exemplu, imatinib, sunitinib, sorafenib, motesanib) pot reduce eficacitatea levotiroxinei. Prin urmare, se recomandă monitorizarea funcției tiroidiene la pacienți. Doza de levotiroxină trebuie ajustată dacă este necesar.
Produsele care conțin soia pot reduce absorbția intestinală a levotiroxinei. O creștere a TSH seric a fost observată la copiii tratați cu levotiroxină pentru hipotiroidism congenital și pe o dietă cu soia. Pentru a atinge nivelurile serice normale de T4 și TSH pot fi necesare doze neobișnuit de mari de levotiroxină. Monitorizarea atentă a nivelurilor serice de T4 și TSH este esențială în timpul și după dieta cu soia; Poate fi necesară ajustarea dozei de levotiroxină.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina și alăptarea
Terapia cu hormoni tiroidieni trebuie să fie consecventă, în special în timpul sarcinii și alăptării. Nivelurile normale de hormoni tiroidieni sunt importante pentru a asigura o sănătate maternă și fetală optimă. În ciuda utilizării lor pe scară largă în timpul sarcinii, efectele adverse ale levotiroxinei asupra evoluției sarcinii sau asupra sănătății fătului sau a nou-născutului nu sunt încă cunoscute. Cantitatea de hormoni tiroidieni excretați în laptele matern în timpul alăptării, chiar și cu doze mari de levotiroxină, nu atinge un nivel care să ducă la hipertiroidism sau la suprimarea secreției de TSH la nou-născut.
În timpul sarcinii, necesitatea crescută de levotiroxină se poate datora nivelului de estrogen. Prin urmare, funcția tiroidiană trebuie monitorizată în timpul și după sarcină, iar doza de hormoni tiroidieni trebuie ajustată, dacă este necesar.
Utilizarea levotiroxinei ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului cu tirostatice este contraindicată în timpul sarcinii din cauza necesității de a utiliza tirostatice la doze mai mari. Tirostaticele, spre deosebire de levotiroxină, pot traversa bariera placentară la o doză eficientă și pot provoca hipotiroidism fetal. Dacă o femeie însărcinată este diagnosticată cu hipertiroidism, poate fi utilizată monoterapie tirostatică cu doze mici.
Un test de supresie nu trebuie efectuat în timpul sarcinii și alăptării.
Nu sunt disponibile date din cercetările privind afectarea fertilității masculine sau feminine. De asemenea, nu există suspiciuni sau indicii ale unui astfel de efect.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Dacă, în cazuri rare, pacientul nu tolerează un anumit nivel de doză sau a survenit un supradozaj, în special cu creșterea foarte rapidă a dozei la începutul tratamentului, atunci pot apărea simptome tipice de hipertiroidism, de ex. palpitații, aritmii, în special tahicardie, tulburări asemănătoare anginei pectorale, slăbiciune musculară și crampe, senzații de căldură, hiperhidroză, tremor, neliniște internă, insomnie, diaree, scădere în greutate, cefalee, tulburări menstruale. Febra, vărsăturile și, de asemenea, pseudotumorul cerebral (în special la copii) pot apărea ca simptome atipice. În acest caz, doza zilnică trebuie redusă sau tratamentul trebuie oprit pentru câteva zile. Se recomandă reluarea tratamentului de îndată ce reacțiile adverse se rezolvă, dar trebuie acordată o atenție sporită dozării.
În caz de hipersensibilitate la levotiroxină sau la oricare dintre excipienții L-tiroxinei 100 Berlin-Chemie, pot apărea reacții alergice la nivelul pielii (de exemplu erupții cutanate, urticarie) sau ale sistemului respirator.
Șocul anafilactic a fost raportat numai în cazuri izolate. În acest caz, tratamentul trebuie întrerupt.
Tabelul reacțiilor adverse Tabelul de mai jos prezintă reacțiile adverse - calculate din datele din literatură și din datele de după punerea pe piață din studiile clinice controlate cu placebo conform convenției de frecvență MedDRA. foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 la Contact Termeni și condiții de utilizare Ajutor Feedback Confidențialitate Cookie-uri