22 rezultate găsite (1 pagină)
fierbinte 1. foarte cald: baie fierbinte, mâncare fierbinte • fierbinte • fierbinte • încălzită • încălzită: bebelușul este fierbinte, fierbinte, fierbinte sau cuptor; asfalt încălzit, fierbinte • fierbere • apel. fierbinte (care a atins un punct de fierbere care fierbe; de obicei despre lichide): fierbere, supă fierbinte • fierbinte • fierbinte (care arde): soare fierbinte, arzător • tropical (fierbinte ca la tropice): zi tropicală • expr.: aprins • strălucitor: buze aprinse, strălucitoare, vară • carte. învechit.: žarký (Hviezdoslav) • înțepător (Kukučín)
2. p. fierbinte 3. urgent 2; enervant
gâlgâind care gâlgâie, scoate un sunet ca un al care curge. apă clocotită • clocotită • expr. lent: gâlgâit, clocotit, nămol vindecător lent • gâlgâit • gâlgâit • diluat. ursuz • expr. sacadat: torent ursuz, morocănos, morocănos; curent de apă care clocotește • strălucitor • strălucitor • expr. ciripit (gâlgâit regulat și ușor; strălucitor): strălucitor, sclipitor, pipi borcan • expr.: stropire • stropire; fredonare: fredonare cascadă • fierbere • expr. frustrantă: a scos din sobă un terci fierbinte și frustrant
ocupat plin de trafic, zgomot, neliniște, mișcare (op. liniște, liniște) • zgomotos • plin de viață: ocupat, zgomotos, discuție plină de viață; coridorul este aglomerat, zgomotos, plin de viață în timpul pauzei • ocupat (care are o frecvență ridicată): intersecție aglomerată • neliniștită • furtunoasă • furtunoasă • turbulentă • expr.: fermentat • fierbere: viață neliniștită, tumultuoasă; timpul supărat, turbulent, fermentat • carte. în mișcare: timpuri în mișcare • învechit. entuziasmat • poet. captivant
fierbere care fierbe • apelul. fierbinte: bea fierbere, ceai fierbinte • învechit. fierbere: ceara de fierbere (Schelet) • fierbinte (foarte): supă fierbinte
fluturând expr. care emite un sunet asemănător cu o undă • expr. sclipire: zgomot strălucitor, sclipitor al unui curent • mormăit • gâlgâit • expr.: trosnit • trosnit • diluat. ronronare: râuri de munte ronronitoare, ronțăitoare • gâlgâială • clocotitoare (care face un sunet ca apa clocotită): gâlgâială, clocotitoare izvor • clocotire • expr.: dolofan • prost • frustrant: fierbinte, supă frustrantă
strălucitor 1. foarte cald • fierbinte • strălucitor: cărbuni strălucitori, fierbinți; vatră strălucitoare, fierbinte • fierbere • apel. cald (care a atins punctul de fierbere; de obicei despre lichide): apă clocotită, supă fierbinte • fierbinte: vară aprinsă • caldă • fierbinte (care arde): soare fierbinte, arzător • tropical (ca la tropice): era o zi tropicală • carte. strălucitor: raze strălucitoare, flăcări
2. p. ascuțit 2, puternic 2, chinuitor 3. p. urgent 2
ulcer p. eczemă
erupție cutanată modificată al. mucoasă: mâncărime erupție cutanată, corp acoperit cu erupție cutanată • coș • coș • anghilă: au coșuri, coșuri, coșuri pe față • ulcer • descărcare (erupție cutanată minoră): descărcare pediatrică • eczeme • lichen (boală contagioasă a pielii) • lek.: erupție • erupție cutanată • lek. acnee (inflamație purulentă a glandelor sebacee ale pielii, cel mai adesea pe față)
striga 1. scoate un sunet puternic, pătrunzător, sună (despre creaturi vii, în special despre oameni) • sună (anunță ceva): strigă la noi de la distanță, strigă • strigă (Tatarka, Timrava) • strigă: copii în curte strigă, strigă • strigă • strigă • cheamă (cu pauze): au strigat mult timp în spatele nostru, au strigat • au strigat • s-au diluat. striga (intermitent): striga la jucatori • expr.: vuiet • vuiet • vuiet • țipă • țipă • țipă • țipă: hohote, țipă la noi din gât plin; maimuțe țipătoare • expr.: țipă • țipă (țipă) • expr. beep (supărat, supărat) • pejor.: țipă • țipă • țipă • țipă • țipă (neplăcut ca un animal): țipă de teroare; Nu plânge la mine! • expr.: urlă • scârțâie • țipă • mână (remorcher): țipă de durere • expr. scoarță • scoarță (furios): latrau unul la altul • expr.: striga • striga • striga (neplacut): striga, striga la copii • expr. tunet (țipăt cu voce tunet) • expr.: hartusiť • luašiť (îngrijorare pentru țipat) • nár.: zăngănit • scâncete • țipă • ierburi
plângeți cu lacrimi și obișnuință. și cu sunete și suspine pentru a arăta sentimente de durere, tristețe, durere, furie etc. • lacrimă: plânge, lacrimă peste nenorocirea familiei • expr. plânge • carte.: lacrimi vărsate • lacrimi vărsate • expr. tulpina lacrimi: varsă, varsă lacrimi peste destinul tău • plâns • expr.: scâncete • scâncete (plânge cu inhalare intermitentă puternică a aerului) • poet. lkať • expr.: pipi • pipi • pejor. sopliť (sa): Nu s-au mai udat! Nu au mai dormit! • expr. suflă-ți nasul (plânge în timp ce acoperi aerul cu nasul): mulți oameni pufneau în timpul disciplinei impresionante • expr. mormăi (plânge ușor; despre bebeluș) • pren. peior.: mormăit • furnicături • scânceturi • scânceturi • îngropare • clocotit • gaujat • gawjat: copilul se încruntă, în sac, gaujalo întreaga noapte • expr. pata (Beňo) • sunați. expr.: a muzica • a cânta • a organiza: alături de cineva a plânge muzică, a cânta • a jeli (sedentar a plânge) • a urla (omniprezent, a plânge plânge) • expr. fum (Dobšinský) • expr.: vuiet • bubuit • bubuit • bubuit • mână • plânge (plânge tare) • sună. expr.: țipă • țipă • bip • țipă • claxonă • plâns • urlă (foarte tare, pătrunzător și de obicei plânge de furie) • plâns • expr.: evacuare • evocare • chemare. expr.: să plângă • să plângă • să plângă • să plângă (singur, să plângă continuu) • să plângă (uneori să plângă (de obicei să plângă în tăcere): în colț plânge după o jucărie pierdută
p. de asemenea a jeli, a jeli
țipăt făcând zgomote ascuțite și străpungătoare ale gâtului (despre animale); expr. țipă omniprezent, vorbește (despre oameni) • țipă • expr. lătrat: broaște, gauri țipând, țipând, țipând; copilul țipă furios • țipă • țipă: maimuțele țipă, țipă; alături de țipători invitați subțiri • expr.: beep • țipă • țipă (despre oameni): căscat, fluier pentru copii; de parcă l-ar fi sfâșiat
țipă 1. (despre animale) dă un țipăt, un țipăt • țipă: maimuțele țipă, țipă • țipă • țipă: țipă de poiană, hamster
2. expr. (despre oameni) a da o voce pătrunzătoare • expr.: țipă • țipă: stăpânul țipă, țipă la muncitori; țipând ca o nebunie • țipând • făcând țipete: copii țipând, țipând, făcând țipete • expr.: vuiet • strigă (strigă cu o voce mai profundă) • expr.: țipă • țipă • țipă (țipă sau țipă cu voce tare): țipă de durere • expr. beep (strigă supărat) • expr. tunet (țipăt cu voce tunet) • expr.: plâns • plâns • plâns • plâns (neplăcut ca un animal) • expr.: urlă • urlă • țipă • plânge (trage țipă): urlă de frică • expr.: scoarță • scârțâie • răcnește • zumzăie • zumzăie • țipă: Nu latra, nu țipa la mine! • expr.: hartusiť • takešiť • hurturt: Cine suferă aici? • nar.: armonizați • văicăriți • ierburiți
încercați să dați o voce pătrunzătoare, înaltă (de obicei din bucurie) • expr. striga: copilul a sărit, a sărit de bucurie • fluierat • wow (pentru a rosti interjecția új): dansatorii urlă, mustră • haháka (a pronunța interjecția hahá) • expr.: țipă • țipă • țipă • bip (înțepător, urlet inconfortabil, țipă): copii țipă, bip sub arcade • pejor. urlet (scoate un sunet pătrunzător, trăgător, neplăcut): urlă de bucurie
scârțâit care sună pătrunzător și neplăcut (despre sunet); ceea ce face zgomote ascuțite, intermitente, neplăcute • scârțâit • scârțâind: copilului îi este frică de vocea scârțâitoare, scârțâitoare a bătrânului; păsări de mare scârțâind, scârțâind • scârțâind (despre o corbă; pren. pejor. despre o voce umană): liniștea de iarnă a fost uneori tulburată de vocile șoaptelor de corbi și corbi; avea o voce fumată, care scârțâia • (despre un sunet pătrunzător și puternic; care scoate astfel de sunete): se auzea un țipăt de copii din curte; pescărușii care scârțâiau și-au executat zborul abrupt deasupra lacului • țipă • țipă (țipă și foarte tare): țipă, țipă cântând
țipăt care sună foarte tare, înțepător și ascuțit; ceea ce face zgomote enervante ascuțite • țipă • țipă: o voce care țipă, țipă; maimuțe țipătoare, țipătoare • scârțâituri • scârțâituri • scârțâituri: țipete, scârțâituri, scârțâituri; scârțâit, scârțâind păsări • scârțâit • scârțâit (despre un sunet pătrunzător și puternic; care scoate astfel de sunete): țipete țipătoare, scârțâitoare ale copiilor; pescăruși scârțâitori, găini scârțâite • strâmb (despre o corbă; pren. pejor. despre o voce umană): voci strâmbe de corbi; bătrâna avea o voce strâmbă
țipăt p. a striga
striga să emită (într-o perioadă scurtă de timp) o voce puternică, pătrunzătoare; într-o astfel de voce a avertiza pe cineva de ceva, a anunța ceva • a suna: a striga, a suna de la distanță, în cealaltă parte a străzii • a striga • a striga • a striga • a striga (scurt): ( s) a striga, a striga din durere • expr.: strigă • țipă • țipă • țipă • țipă • țipă • țipă • țipă • țipă • țipă • țipă: furios din (a) revale, țipă, țipă la noi să ne mișcăm • să țipăm • să țipăm • să țipăm expr.: zumzet • zumzet • zumzet • zumzet • zumzet • zumzet • zumzet (zgomot puternic, tare, de obicei dur și necultivat) • expr. dilua. fluier (Mináč) • expr.: mormăi • mormăi • mormăi • mormăie (strigă puternic, cu voce profundă) • expr.: țipă • țipă • garantează • anulează • țipă • țipă • țipă (da o voce nearticulată) • expr.: mârâit • mârâit (de obicei strigă supărat) • peior.: a țipa • a țipa • a țipa • a plânge • a plânge • a plânge • a plânge • a plânge (inconfortabil al. expr.: a răni • a îngroșa (cuiva cu furie, viguros etc.): a șuiera pe cineva din nimic, a răni cuiva, a îngroșa • a suna (striga pentru cineva): un tată supărat ne-a numit altceva
gâlgâit 1. scoate un sunet clocotitor tipic formării bulelor, fluxului de apă • clocotit • budincă: apă într-o oală klokoce, buble, dudle • expr. mormăi • mormăi • mormăi • murmură • murmură (aproximativ un șuvoi de apă): șuvițe de șuvoi, gurgulie • expr.: pipi • pipi (aproximativ un șuvoi subțire de apă): pipă apa dintr-o sticlă • zumzet (aproximativ un sunet mai puternic): cascadă hukoce • fierbe • gurgle (despre apă clocotită) • expr.: frflať • frfotať (despre lichidul fierbinte gros): terci frfle, frfoce
fierbe 1. prin creșterea volumului (de obicei în timpul fierberii) pentru a depăși marginea recipientului: laptele, supa fierbe • fierbe • revărsare: șampania fierbe, fierbe; cursă strălucitoare (din cupă)
2. a fi în mișcare, a arăta semnificativ • expr. fierbe • revărsare: pe străzi fierbe, fierbe viață; furia fierbe în ea • fermentează • revoltă: totul fermentează în ea, revoltă • răcnește (despre mare)
3. a avea abundență • a revărsa • a abundă: burlacul fierbe, revarsă, abundă în sănătate • expr. șuierat (se referă la calități mentale, emoții): tăcere cu optimism, bucurie • scuipat • scânteie: suliță, scânteie cu glume • a fi distins (a avea ca trăsătură caracteristică): a fi activ
a găti 1. a fi fiert • a fierbe: supa fierbe, fierbe • a fierbe • a îngenunchea (a arunca) • a arunca gargare (a fierbe viguros): apa este fiartă, a fi fiertă • a fi înfundată • a face bule • a bule (scoate un sunet): bule de apă • fierbe • fierbe (curge din recipient în același timp): laptele fierbe
fierbe 1. fii în fierbere • fierbe: apa fierbe, apa fierbe • fierbe: laptele fierbe • îngenunchează • aruncă gâtul • fierbe cangur (fierbe violent și formează bule mari): cangur supă • gurgul • bul • expr. bule (scoate un sunet): nămol cu bule • fierbere • fierbere (curge din recipient în același timp)
2. expr. (despre sentimente) a exprima violent, violent • a fierbe: furia fierbe în el, fierbe • a se revolta • a fermenta (sa): toate sentimentele ei sunt revolte; mânia se fermentează în ea • expr. a se certa: sângele îi fierbe din furie • cărți. revărsare
3. expr. fii foarte ocupat • fierbe • carte. revărsare: strada fierbe, fierbe, revarsă de viață