Scurt dicționar al limbii slovace
1. cine ascultă (radio, prelegere etc.): recitația a atras p-ov
2. universitate. student: p. filozofie, medicină;
public -a p. hrom. ascultători: trezește interesul lui p-a
auditoriu -rne b. sala de curs pentru mare. şcoală
ascultă -și nu doc. urmează ordine, instrucțiuni, fii ascultător, ascultă: copilul p-a părinți, p. sfatul medicului;
inima lui nu este bolnavă;
Regulile ortografiei slovace
poslucháč ‑a m.; ascultător -y -čok ž.; participarea elevilor și accesorii; publicul sa p.
Dicționar al limbii slovace (din 1959 - 1968) 1
1. cine ascultă ceva, ascultă ceva (de exemplu, prelegere, radio etc.): La mai mulți ascultători, discursul a lăsat o impresie profundă. (Jil.) A fluturat visele ascultătorilor care sunt extaziat de jocul ei. (O echipă.);
radio p-i, radio p-i;
negru p. (radio) care nu are concesie pentru receptor;
public, -un mijloc. hrom. studenți: universitate p.;
De partea ta sunt simpatiile publicului. (Kuk.)
auditoriu, -rne, -rní femei. r. sala de curs, în special la universități
1. (cui, ce, necondiționat, învechit și pentru ce) să asculți ordinul cuiva, să urmeze dorințele cuiva, să fie ascultător: copilul ascultă de părinți;
Svoreň, pe care tot satul l-a ascultat ca tată (Tal.) De bunăvoie;
O asculți ca pe o sfântă. (Tim.) Ea a ascultat necondiționat cuvântul soțului ei (Tat.). Puțini i-au ascultat sfaturile. (Vaj.);
orb p. cineva fără să se gândească, necritic;
pren.: Picioarele nu ascultă (Vaj.) E greu să mergi. Voia să sară din divan, dar membrele ei nu ascultau (Vaj.) Nu se putea mișca;
o armă care ascultă bine (Ráz.-Mart.) funcționează;
El nu ascultă (inima) de nicio poruncă (Vaj.) Sentimentele sale nu pot fi influențate
● p. vocea inimii (voastre) ghidată de emoție;
2. învechit. (pe care, chiar direct) să-l perceapă conștient prin auzire, ascultare. Cu gura deschisă, aude fiecare cuvânt al profesorilor. (Pr. King) Doamna ascultă cu atenție, mărturisește aici și aici. (Kuk.);