Anxietatea și depresia sunt două dintre cele mai frecvente probleme de sănătate mintală în societatea actuală. Nu sunt identice, dar apar adesea împreună și sunt resimțite ca un complex de dificultăți emoționale și funcționale. Ambii sunt considerați un factor de risc pentru aderența scăzută la tratament, creșterea mortalității și utilizarea crescută a asistenței medicale în bolile cronice. Prin urmare, screening-ul mai eficient pentru anxietate și depresie poate ajuta la dezvoltarea unor programe de tratament pentru prevenirea acestor factori de risc.
Anxietatea poate fi un răspuns normal la stres și servește drept stimulent pentru a face față situațiilor complexe. Cu toate acestea, atunci când anxietatea devine excesivă, aceasta poate intra sub clasificarea unei tulburări nevrotice. Potrivit ereticilor, putem defini anxietatea ca pe o stare de spirit neplăcută, o emoție negativă care este însoțită de o premoniție a amenințării. Este o emoție difuză greu de verbalizat, legată de inconștient și mai orientată spre viitor. Simptomele anxietății includ sentimentele de epuizare, oboseală ușoară, tensiune musculară, probleme de somn și, mai ales, anxietate și suferință dificil de controlat. În zona mentală, pe lângă sentimentele de oboseală și epuizare, anxietatea este asociată și cu tensiunea mentală crescută sau cu modificări ale activității și performanței.
Anxietatea induce, de asemenea, o serie de modificări fiziologice vegetative, cum ar fi modificări ale respirației, tensiune arterială crescută, palpitații, transpirație crescută, gură uscată și tulburări metabolice. Din acest motiv, joacă un rol important în originea și evoluția bolilor psihosomatice. Astfel, anxietatea poate afecta sănătatea. Prezența unei tulburări nevrotice poate crește riscul de probleme de sănătate. Eforturile de gestionare a anxietății sunt, prin urmare, strâns legate de îngrijirea sănătății. Anxietatea este o stare emoțională actuală care are un rol semnificativ de jucat în supraviețuirea bolii, în special în timpul debutului acesteia, tratamentului ulterior și recuperării timpurii. Anxietatea semnificativă încetinește adesea revenirea la viața normală, reduce eficacitatea reabilitării, afectează cooperarea pacientului cu medicul și, nu în ultimul rând, reduce calitatea generală a vieții pacientului. Anxietatea și anxietatea sunt considerate a fi factori care pot influența fixarea cronicității bolii.
Când vine vorba de depresie, este mai mult decât un sentiment de tristețe și se caracterizează de obicei prin lipsa de energie, starea de spirit înrăutățită, stima de sine scăzută, pierderea interesului și plăcerea din activitățile de rutină. Include mai multe simptome, inclusiv probleme de concentrare, memorie și luarea deciziilor, sentimente de oboseală și lipsă de energie, sentimente de vinovăție, inutilitate, neajutorare, disperare, iritabilitate, probleme de somn, durere, crampe sau probleme digestive, tulburări alimentare, tristețe sau anxietate, gânduri de sinucidere la tentative de sinucidere. Nu toate simptomele pot apărea împreună, imaginea simptomelor este individuală. Acum există tratamente eficiente pentru depresie, dar oamenii își neagă adesea problemele, iar depresia rămâne ascunsă și netratată.
Relația dintre depresie, anxietate și boli cronice
Boala fizică este un eveniment grav din viață, afectează stilul de viață al pacientului și întregul spectru de zone ale funcționării sale zilnice și, prin urmare, este un factor de risc pentru depresie, care la rândul său are un impact semnificativ asupra tratamentului acestei boli. De asemenea, starea mentală și comportamentul unei persoane interacționează între ele, ceea ce poate duce la schimbări biomedicale sau la dezvoltarea unei boli cronice. Anxietatea și depresia sunt, prin urmare, considerate a fi factori psihologici importanți care influențează debutul și evoluția bolii. Mai mulți autori sunt de acord că pacienții cu boli cronice prezintă un risc crescut de a dezvolta depresie și anxietate cu consecințe negative semnificative asupra sănătății. Cu toate acestea, simptomele depresiei sunt relativ răspândite în populația generală, aproximativ 5-17% dintre adulți dezvoltă tulburări depresive, la adolescenți prevalența este similară, la copiii mai mici. Depresia este mai frecventă la pacienții cu boli cronice, cu o prevalență cuprinsă între 17 și 50%. Unii autori raportează, de asemenea, o prevalență mai mare a depresiei la pacienții cu CF. Mai multe descoperiri de cercetare indică faptul că simptomele de anxietate la pacienții cu boli cronice nu sunt la fel de frecvente ca simptomele depresiei, dar sunt, de asemenea, răspândite.
Putem presupune că există o relație bidirecțională între depresie și boli cronice. Pe de o parte, schimbările psihobiologice și comportamentele de risc adverse asociate cu depresia cresc riscul de a dezvolta boli cronice. De exemplu, există dovezi că depresia, izolarea socială sau un sprijin social slab duc direct la probleme cardiovasculare, independent de impactul mediator al comportamentului. Pe de altă parte, modificările biologice, complicațiile și solicitările asociate bolilor cronice pot duce la episoade depresive.