tbl flm 28x550 mg (blis.PVC/PE/PVDC/Al)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Text aprobat pentru decizia privind autorizația de introducere pe piață a medicamentului, ev. Nr.: 2011/06330-REG
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
REFERO 550 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține rifaximină 550 mg.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate rotunde, rotunde, biconvexe, de 10 mm x 19 mm, marcate cu „RX” pe o față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
REFERO este indicat pentru reducerea episoadelor recurente de encefalopatie hepatică marcată la pacienții cu vârsta de 18 ani și peste (vezi pct. 5.1).
În studiul pilot, 91% dintre pacienți luau lactuloză concomitent.
Trebuie luată în considerare îndrumările oficiale privind utilizarea adecvată a agenților antibacterieni.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza recomandată: 550 mg de două ori pe zi. Beneficiul clinic a fost determinat dintr-un studiu controlat în care pacienții au fost tratați timp de 6 luni. Tratamentul pentru mai mult de 6 luni ar trebui să ia în considerare un echilibru individual de beneficii și riscuri, inclusiv cele asociate cu progresia disfuncției hepatice (vezi pct. 4.4, 5.1 și 5.2).
REFERO poate fi luat cu sau fără alimente.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea REFERO la copii și adolescenți (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost stabilite.
Nu este necesară ajustarea dozei, deoarece datele de siguranță și eficacitate cu REFERO nu au evidențiat diferențe între pacienții vârstnici și cei mai tineri.
Insuficiență hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.4).
Insuficiență renală
Nu se anticipează ajustarea dozei, dar trebuie acordată precauție la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 5.2).
Pe cale orală, beți un pahar cu apă.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la rifaximină, derivați ai rifamicinei sau la oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1.
Cazuri de obstrucție intestinală.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Diareea cu Clostridium difficile (CDAD) a fost raportată la aproape toți agenții antibacterieni, inclusiv rifaximin. O asociere potențială între tratamentul cu rifaximină și CDAD și colita psedomembranoasă (PMC) nu poate fi exclusă.
Datorită datelor insuficiente și a potențialelor tulburări grave ale florei intestinale cu consecințe necunoscute, nu se recomandă administrarea concomitentă de rifaximin cu alte rifamicine.
Pacienții trebuie informați că, în ciuda absorbției neglijabile a produsului (mai puțin de 1%), rifaximin, la fel ca toți derivații de rifamicină, poate face ca urina să devină roșie.
Insuficiență hepatică: utilizați cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică severă (clasa C Child-Pugh) și la pacienții cu un scor MELD (Model pentru boala hepatică în stadiul final)> 25 (vezi pct. 5.2).
Datorită efectelor asupra florei intestinale, eficacitatea contraceptivelor estrogenice orale poate fi redusă după administrarea rifaximinului. Cu toate acestea, aceste interacțiuni nu au fost raportate frecvent. Se recomandă alte metode contraceptive, mai ales dacă conținutul de estrogen al contraceptivelor orale este mai mic de 50 mg (vezi și pct. 4.5).
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Nu există experiență cu utilizarea rifaximinului la pacienții care iau un alt medicament antibacterian rifamicină pentru tratamentul infecției bacteriene sistemice.
Datele in vitro indică faptul că rifaximinul nu a inhibat enzimele majore ale citocromului P-450 (CYP) care metabolizează medicamentele (CYPs1A2, 2A6, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 și 3A4). În studiile de inducție in vitro, rifaximinul nu a activat CYP1A2 și CYP2B6, ci a fost un activator mai slab al CYP3A4.
La subiecții sănătoși, studiile clinice de interacțiune medicamentoasă au arătat că rifaximin nu a afectat semnificativ farmacocinetica substraturilor CYP3A4, dar la pacienții cu insuficiență hepatică nu se poate exclude faptul că rifaximinul poate reduce expunerea la substraturi CYP3A4 administrate concomitent (de exemplu, warfarină, medicamente antifungice, datorită expunerii sistemice mai mari comparativ cu subiecții sănătoși.
Un studiu in vitro a indicat faptul că rifaximinul este un substrat ușor al glicoproteinei P (P-gp) și este metabolizat de CYP3A4. Nu se știe dacă medicamentele administrate concomitent care inhibă P-gp și/sau CYP3A4 pot crește expunerea sistemică la rifaximină.
Potențialul interacțiunilor medicament-medicament la nivelul sistemului de transport a fost evaluat in vitro și aceste studii sugerează că este puțin probabilă o interacțiune clinică între rifaximină și alți compuși care suferă eflux prin P-gp și alte proteine de transport (MDR1, MRP2, MRP4, BCRP și BSEP).
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Nu există sau există o cantitate limitată de date privind utilizarea rifaximinului la femeile gravide.
Studiile la animale au arătat efecte tranzitorii asupra osificării și modificărilor scheletului fetal (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauție, nu se recomandă utilizarea rifaximinului în timpul sarcinii.
Nu se știe dacă rifaximin/metaboliții sunt excretați în laptele uman.
Nu poate fi exclus un risc pentru sugari.
O decizie cu privire la întreruperea alăptării sau la întreruperea/abținerea tratamentului cu rifaximin ar trebui luată luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul terapiei pentru femeie.
Studiile la animale nu indică efecte directe sau indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere la bărbați sau femele.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Amețeli au fost raportate în studii controlate. Cu toate acestea, rifaximin are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Siguranța rifaximinului la pacienții cu remisie de encefalopatie hepatică (HE) a fost evaluată în două studii, III. faza studiului randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, RFHE3001 și în studiul pe termen lung, deschis, RFHE3002.
Studiul RFHE3001 a comparat 140 de pacienți tratați cu rifaximină (550 mg de două ori pe zi timp de 6 luni) cu 159 pacienți tratați cu placebo, în timp ce studiul RFHE3002 a examinat 322 de pacienți, dintre care 152 au fost din studiul RFHE3001 tratați cu rifaximină 550 mg de două ori pe zi timp de 12 luni (66% dintre pacienți) și timp de 24 de luni (39% dintre pacienți), cu o expunere mediană de 512,5 zile.
În plus, în trei studii de susținere, 152 de pacienți cu HE au fost tratați cu diferite doze de rifaximină de la 600 mg la 2400 mg pe zi, timp de până la 14 zile.
Toate reacțiile adverse care au apărut la pacienții tratați cu rifaximin cu o frecvență ≥ 5% și o incidență mai mare (≥ 1%) decât la pacienții cu placebo din studiul RFHE3001 sunt prezentate în tabelul de mai jos.
tabelul 1: Reacții adverse care au apărut la ≥ 5% dintre pacienții cărora li s-a administrat rifaximin și cu o frecvență mai mare decât la pacienții cărora li s-a administrat placebo în studiul RFHE3001