SUNTHRN CARACTERISTICI ALE MEDICAMENTULUI
Acest medicament este supus unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite obținerea rapidă a noilor informații de siguranță. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată. Vezi pct. 4.8 pentru informații despre cum să raportezi reacțiile adverse.
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Forxiga 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține dapagliflozin propandiol monohidrat echivalent cu 10 mg dapagliflozin (dapagliflozin).
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conține 50 mg lactoză anhidră. Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat (comprimat).
Comprimate filmate de culoare galbenă, biconvexă, de aproximativ 1,1 x 0,8 cm, în formă de diamant, gravate cu „10” pe o parte și „1428” pe cealaltă parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Forxiga este indicat la pacienții adulți cu vârsta de 18 ani și peste cu diabet zaharat de tip 2 pentru a îmbunătăți controlul glicemic, cum ar fi:
Când dieta și activitatea fizică singure nu asigură un control glicemic adecvat la pacienții la care metformina este considerată inadecvată din cauza intoleranței.
Terapie combinată suplimentară
În asociere cu alte medicamente care scad glucoza, inclusiv insulina, atunci când acestea, împreună cu dieta și activitatea fizică, nu asigură un control glicemic adecvat (vezi pct. 4.4, 4.5 și 5.1 pentru datele disponibile privind diferitele combinații).
4.2 Doze și mod de administrare
Monoterapie și terapie combinată adjuvantă
Doza recomandată este de 10 mg dapagliflozin o dată pe zi ca monoterapie și în asociere cu alte medicamente care scad glucoza, inclusiv insulină. Când dapagliflozin este utilizat în asociere cu insulină sau un agent antidiabetic, cum ar fi o sulfoniluree, poate fi luată în considerare o doză mai mică de insulină sau agent antidiabetic pentru a reduce riscul de hipoglicemie (vezi pct. 4.5 și 4.8).
Grupuri speciale de pacienți
Insuficiență renală
Eficacitatea dapagliflozinului depinde de funcția renală și este redusă la pacienții cu insuficiență renală moderată și este probabil să fie insuficientă la pacienții cu insuficiență renală severă. Forxiga nu este recomandat pentru utilizare la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (pacienții cu clearance-ul creatininei [CrCl] 55% au fost raportați la 1,3% dintre subiecții tratați cu dapagliflozin 10 mg comparativ cu 0,4% la subiecții tratați cu placebo.
hVariația procentuală medie față de valoarea inițială pentru dapagliflozin 10 mg față de placebo a fost, respectiv: colesterol total 2,5% față de 0,0%; Colesterol HDL 6,0% vs. 2,7%; Colesterol LDL 2,9% față de -1,0%; trigliceride -2,7% vs. -0,7%.
* Raportat la ≥ 2% dintre subiecți și ≥ 1% mai frecvent și la cel puțin alți 3 subiecți tratați cu dapagliflozin 10 mg comparativ cu placebo.
** Raportat de investigator ca posibil legat, posibil legat de sau legat de tratamentul de studiu și raportat la ≥0,2% dintre subiecți și ≥ 0,1% mai frecvent și cel puțin la mai mult de 3 subiecți tratați cu dapagliflozin 10 mg comparativ cu placebo.
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Frecvența hipoglicemiei a depins de tipul de tratament primar utilizat în fiecare studiu.
În studiile cu monoterapie cu dapagliflozin după adăugarea la metformină sau după adăugarea la sitagliptin (cu sau fără metformină), frecvența episoadelor minore de hipoglicemie în grupurile de tratament, inclusiv placebo, a fost similară (de 1400 de ori mai selectivă pentru SGTL2 decât pentru SGTL1, transportor în intestin responsabil de absorbția glucozei.
Au fost raportate niveluri ridicate de glucoză în urină la subiecții sănătoși și la subiecții cu diabet zaharat de tip 2 după administrarea de dapagliflozin. La o doză de dapagliflozin 10 mg pe zi timp de 12 săptămâni la subiecții cu diabet zaharat de tip 2, aproximativ 70 g de glucoză au fost excretați în urină (corespunzând la 280 kcal/zi). Excreția susținută de glucoză a fost studiată la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 cărora li s-a administrat dapagliflozin 10 mg/zi timp de până la 2 ani.
Cu dapagliflozina, excreția urinară de glucoză a dus, de asemenea, la diureză osmotică și la creșterea volumului de urină la pacienții cu diabet zaharat de tip 2. Creșterea volumului de urină la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 tratați cu dapagliflozin 10 mg a fost menținută după 12 săptămâni și a fost de aproximativ 375 ml/zi. Creșterea volumului de urină a fost asociată cu o creștere mică și tranzitorie a excreției urinare de sodiu, care nu a fost legată de modificările concentrațiilor serice de sodiu.
Excreția urinară a acidului uric a crescut, de asemenea, temporar (3 până la 7 zile) și a fost însoțită de o scădere persistentă a acidului uric seric. După 24 de săptămâni, scăderea acidului uric seric a variat de la -48,3 la -18,3 micromoli/l (-0,87 până la -0,33 mg/dl).
Eficacitate și siguranță clinică
Pentru a evalua eficacitatea și siguranța Forxiga, au fost efectuate treisprezece studii clinice dublu-orb, randomizate, controlate la 6.362 subiecți cu diabet de tip 2; 4.273 de subiecți din aceste studii au fost tratați cu dapagliflozin. Durata tratamentului a fost de 24 de săptămâni în douăsprezece studii, a variat de la 24 la 80 de săptămâni în cele 8 studii pe termen lung (până la o durată totală a studiului de 104 săptămâni) și într-un studiu a fost de 52 de săptămâni cu o prelungire pe termen lung a 52 și 104 săptămâni (durata totală a studiului 208 săptămâni). Durata medie a tratamentului cu diabet zaharat a variat de la 1,4 la 16,9 ani. Cincizeci și două la sută (52%) au avut insuficiență renală ușoară și 11% au avut insuficiență renală moderată. Cincizeci și unu la sută (51%) dintre indivizi erau bărbați, 84% albi, 9% asiatici, 3% negri și 4% membri ai altor rase. Optzeci la sută (80%) dintre subiecți au avut un indice de masă corporală (IMC) ≥ 27. În plus, au fost efectuate două studii controlate cu placebo de 12 săptămâni la pacienții cu diabet de tip 2 și hipertensiune arterială slab controlate.
Pentru a evalua siguranța și eficacitatea monoterapiei cu Forxiga, pacienții cu diabet zaharat de tip 2 slab controlat au fost supuși unui studiu dublu orb, controlat cu placebo, care a durat 24 de săptămâni (cu adăugarea unei perioade de prelungire). Tratamentul cu dapagliflozin o dată pe zi a fost semnificativ statistic în comparație cu placebo (p 6,5% și ≤ 10%). Rezultatele comparativ cu glipizida au arătat o scădere medie similară a HbA1c de la momentul inițial până la săptămâna 52, demonstrând că tratamentul este echivalent (Tabelul 3). În săptămâna 104, modificarea medie față de valoarea inițială în HbA1c a fost de -0,32% pentru dapagliflozin și -0,14% pentru glipizidă. În săptămâna 208, modificarea medie față de valoarea inițială în HbA1c a fost de -0,10% pentru dapagliflozin și 0,20% pentru glipizidă. La 52, 104 și 208 săptămâni, cel puțin un episod de hipoglicemie a fost semnificativ mai mic în grupul cu dapagliflozin (3,5%, 4,3% și, respectiv, 5,0%) comparativ cu grupul cu glipizide (40,8%, 47% și respectiv 50,0%). În săptămânile 104 și 208, proporția subiecților rămași în studiu a fost de 56,2% și 39,7% pentru grupul cu dapagliflozin și 50,0% și 34,6% pentru grupul cu glipizide.
Tabelul 3. Rezultatele săptămânii 52 (LOCFα) ale unui studiu activ controlat care a comparat dapagliflozin cu glipizidă în terapia adjuvantă cu metformină
| Pointer | Dapagliflozin + metformin | Glipizid + metformin |
| Nb | 400 | 401 |
| HbA1c (%) | ||
| Linia de bază (medie) | 7,69 | 7.74 |
| Schimbați de la linia de bază | -0,52 | -0,52 |
| Diferență față de glipizid + metformin | 0,00d | |
| (95% IS) | (-0,11; 0,11) | |
| Greutate corporală (kg) | ||
| Linia de bază (medie) | 88,44 | 87,6 |
| Schimbați din starea implicită | -3.22 | 1,44 |
| Diferență față de glipizid + metformin | -4,65 * | |
| (95% IS) | (-5,14; -4,17) |
aLOCF: O analiză care folosește cea mai recentă evaluare din studiu
b Subiecții randomizați și tratați măsurați la momentul inițial și cel puțin o dată după evaluarea inițială a eficacității
c Cea mai mică pătrată medie ajustată la valoarea inițială
d Echivalent cu combinația de glipizid + metformin * valoarea p 70 de ani.
Copii și adolescenți
Farmacocinetica nu a fost studiată la copii și adolescenți.
AUCss medie la femei a fost estimată a fi cu 22% mai mare decât la bărbați.
Nu există diferențe semnificative clinic în expunerea sistemică între caucazieni, negri și asiatici.
S-a constatat că expunerea la dapagliflozină scade odată cu creșterea greutății. Prin urmare, pacienții cu greutate redusă pot avea o expunere ușor mai mare, iar pacienții cu greutate mai mare pot avea o expunere ușor mai mică. Diferențele de expunere nu sunt considerate relevante din punct de vedere clinic.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale de siguranță farmacologică, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, potențial cancerigen și fertilitate. Dapagliflozin nu a indus tumori nici la șoareci, nici la șobolani la niciuna dintre dozele evaluate în studii de carcinogenitate de doi ani.
Toxicitate pentru reproducere și dezvoltare
Administrarea directă de dapagliflozin la puii de șobolan care alăptează și expunerea indirectă în timpul sarcinii avansate (în perioada corespunzătoare celui de-al doilea și al treilea trimestru de sarcină din cauza maturării renale la om) și alăptării sunt asociate cu o incidență crescută și/sau severitatea dilatației pelvine renale și dilatarea tubulară la descendenți.
Într-un studiu de toxicitate juvenilă în care dapagliflozin a fost administrat direct șobolanilor tineri din ziua 21 până în ziua 90 postpartum, s-a observat dilatarea pelvisului și a tubilor renali la toate nivelurile de doză, iar expunerea puilor la cea mai mică doză testată a fost ≥ 15 ori doza recomandată la oameni. Aceste constatări au fost legate de o creștere dependentă de doză a greutății renale și de creșterea macroscopică a rinichilor observată la toate dozele. Dilatarea pelvisului și a tubulilor renali observată la pui în aproximativ 1 lună de recuperare nu s-a inversat complet.
În studiile ulterioare privind dezvoltarea embrion-fetală la șobolani și iepuri, dapagliflozin a fost administrat în perioadele reprezentând perioade majore de organogeneză la fiecare specie. La nici o doză testată nu au existat dovezi de toxicitate pentru iepurii femele însărcinate sau de toxicitate care să afecteze dezvoltarea iepurilor; cea mai mare doză testată este legată de expunerea sistemică la aproximativ 1191 ori doza maximă recomandată la om. La șobolani, dapagliflozin nu a prezentat efecte embrioletale sau teratogene la expuneri de până la 1441 de ori doza maximă recomandată la om.