Scurt dicționar al limbii slovace
pren. expr. cu. Învinge-ți adversarul în mod convingător
2. suflați pentru a stinge: p. lampă, lumânare
3. expr. face în grabă (ambele nu superficial): într-o clipă dacă s
Regulile ortografiei slovace
-
Dicționar al limbii slovace (din 1959 - 1968) 1
1. (ce, cine) suflând pentru a scoate ceva de pe suprafața a ceva, a sufla, a sufla: Vântul suflă, suflă în jos. (Min.) M-am aruncat la etaj, nu m-a suflat bine (Min.) Am fost aproape suflat de vânt. Își suflă praful din palmă. (Tim.) A suflat vârful laptelui. (Gab.) A suflat de parcă ar fi vrut să-i arunce murdăria din nas. (Karv.);
pren. [Ucigașul] suflă din pământ vocile fanfarei (Mih.) Distruge.2. (co) suflare: p. lumânare, lampă, flacără;
Copilul suflă o bulă (Jégé) suflă în ea pentru a se prăbuși. Ce naiba a semănat căile ferate aici, femeile furman sau orice altceva a fost spulberat (Kuk.) S-a oprit. Ca și cum ar fi spulberat, după ce Polonia (Tat.) A fost rapid învinsă, ocupată.Al treilea apel. expr. (ce) să faci ceva repede, ușor, în grabă (de obicei superficial): „Mai bine faci rolele!” (Kuk.) Nu știu ce am face în acea jumătate de zi, l-am arunca în aer într-o oră. (Karv.) El a considerat „sfatul timid”, suflat peste noapte, ca fiind o bulă (Zab.) Formată cu grabă.