pagina

  • Despre constituție
  • Departamentele institutului
    • Departamentele institutului
    • Contacte
    • Schema de organizare
  • Publicații profesionale și științifice
    • Tendințe în industria alimentară
      • Volumul 24, 2019, nr. 1
      • Volumul 23, 2018, nr. 2
    • Journal of Food and Nutrition Research
    • Activitate de publicare
    • Mâncăruri tradiționale într-o bucătărie modernă
  • Bibliotecă
  • Alte documente
    • Rapoarte anuale
    • Pareri
    • Contracte
  • Baze de date
    • Banca alimentară dă
    • Baza de date online cu produse alimentare
  • Site-ul web NPPC


Metilmercur la pește

La a 36-a ședință a Comitetului Codex pentru aditivi și contaminanți alimentari (CC FAC), a fost înființat un grup de lucru (SC) pentru a pregăti un document de discuție privind metilmercurul din pești. Uniunii Europene i s-a încredințat conducerea PS, iar Australia, Canada, Franța, India, Italia, Japonia, Kenya, Africa de Sud și SUA au solicitat aderarea. Consumers International a colaborat, de asemenea, la document. Scopul documentului a fost clarificarea situației, care ar trebui să arate dacă este necesar să se revizuiască limitele orientative pentru metilmercur la pești sau dacă este posibil să se aleagă alte metode de gestionare a riscurilor. Scurt conținut al documentului:

În iunie 2003, Comitetul mixt FAO/OMS pentru aditivi alimentari (JECFA) a revizuit evaluarea riscului metilmercurului la pești. El a aprobat niveluri de admisie săptămânale tolerabile preliminare (PTWI) de 1,6 µg/kg greutate corporală, adică semnificativ mai mici de 3,3 µg/kg, care au fost nivelurile aprobate r. 2000. Au fost definite noi niveluri de aport, având în vedere potențialul de deteriorare a fătului în curs de dezvoltare, care poate prezenta un risc mai mare de efecte toxice.
Valorile ghidului codului pentru conținutul de metilmercur sunt: ​​1 mg/kg (pești mari pradă) și 0,5 mg/kg (alți pești). Datorită posibilității de a depăși ocazional PTWI la unele persoane (inclusiv femeile însărcinate și care alăptează), măsurile de gestionare a riscurilor trebuie reevaluate.
Mercurul de mediu se acumulează în componenta apoasă a lanțului trofic, inclusiv peștii și animalele marine, în principal sub formă de metilmercur, care este de interes toxicologic. Deși mercurul se găsește și în alte alimente, mai ales sub formă anorganică, nivelurile de metilmercur din ele tind să fie foarte scăzute. Mercurul anorganic din dietă nu ridică preocupările experților. Gestionarea riscurilor la pește și produse din pește este necesară pentru a reduce expunerea la mercur din dietă la mercur.

Apariția în alimente

Datele privind mercurul din pește se referă, în majoritatea cazurilor, la mercur total, mai degrabă decât la metilmercur. Pe de altă parte, știm că proporția de metilmercur în cantitatea totală de mercur este de aproximativ 90%, astfel încât conținutul total de mercur poate fi un indicator relativ bun al metilmercurului. Acumularea de metilmercur nu este aceeași la toate speciile de pești. Depinde de vârstă, dimensiune, mediu natural și surse de hrană. Peștii mai mari, cu viață lungă și prădători conțin mai mult metilmercur, dar rezultatele nu sunt de obicei specifice unor specii de pești specifice. Peștii care conțin mai mult metilmercur includ de ex. ton. Tonul conservat este mai sărac în metilmercur, probabil pentru că sunt selectate specii mai mici pentru conservare.

Conținutul total de mercur din pește (exemple)

STATELE UNITE ALE AMERICII: macrou (213 probe) - valoare medie 0,73 mg/kg, valoare maximă 1,67 mg/kg; rechin (351 probe) - valoare medie 0,99 mg/kg, valoare maximă 4,54 mg/kg; ton congelat (131 probe) - valoare medie 0,38 mg/kg, valoare maximă 1,3 mg/kg.

Canada: ton proaspăt și congelat - valoare medie 0,93 mg/kg, valoare maximă 2,12 mg/kg; ton conservat - valoare medie 0,15 mg/kg, valoare maximă 0,59 mg/kg; stridii - valoare medie 0,01 mg/kg.

Japonia: ton (123 probe) - valoare medie 0,73 mg/kg, valoare maximă 6,10 mg/kg; rechin (30 de probe) - valoare medie 0,54 mg/kg, valoare maximă 0,81 mg/kg.

Povara populației

JECFA a prelucrat date privind apariția mercurului și consumul de pește. El a estimat că, în unele cazuri, sarcina poate depăși o valoare PTWI definită. În cinci modele ale dietei regionale, sarcina săptămânală a fost estimată la 0,3 - 1,5/g/kg. Într-o serie de modele naționale de dietă, au fost estimate sarcini săptămânale cuprinse între 0,1 și 2,0 µg/kg greutate corporală.

Opțiuni de gestionare a riscurilor

Strategia de gestionare a riscurilor trebuie să se concentreze pe reducerea expunerii potențiale din consumul de pește. Acestea includ definirea nivelurilor maxime de metilmercur, furnizarea de consiliere consumatorilor și activitățile de mediu care vizează reducerea contaminării.

Niveluri maxime

Limite de orientare Codex pentru conținutul total de mercur: 1 mg/kg (pești mari pradă) și 0,5 mg/kg (alte specii de pești). Cu toate acestea, nu este clar ce specii aparțin categoriei peștilor mari de pradă.

Legislația UE definește nivelurile maxime de mercur în produsele pescărești, cu 1 mg/kg aplicabil peștilor enumerați și 0,5 mg/kg altor pești și produse pescărești. Având în vedere nivelurile de mercur determinate analitic la pești, se ia în considerare o reducere a limitelor. Se aplică reglementări similare de ex. în Australia și Noua Zeelandă. În Canada, se aplică o limită orientativă pentru conținutul total de mercur în mușchiul de pește de 0,5 mg/kg. Se aplică tuturor peștilor comercializați, cu excepția a trei specii de pești prădători: rechin, pește-spadă, ton proaspăt sau înghețat (dar nu conservat). În Japonia, pentru anumite specii de pești este definită o valoare limită provizorie pentru un conținut total de mercur de 0,4 mg/kg (0,3 mg/kg calculat pe metilmercur). Dacă această valoare este depășită, peștele trebuie retras din circulație.

Sfaturi pentru consumatori

În SUA, sfaturile se concentrează pe femeile care pot rămâne însărcinate, femeile însărcinate, mamele care alăptează și copiii. Că suntem sfătuiți să nu: a/consumăm specii specifice de pești; (b) să nu consume mai mult de 340 g pe săptămână de pești și specii marine care conțin mai puțin mercur (de exemplu creveți, conserve de ton, somon, somn); c/urmați recomandările autorităților responsabile cu privire la peștii de apă dulce locali (dacă nu există recomandări locale, trebuie să aveți grijă ca consumul total săptămânal al oricărui pește să nu depășească 340 g). Recomandări similare se aplică copiilor, dar aceștia ar trebui să aibă porțiuni mai mici. Recomandările se aplică și speciilor individuale de ton. Tonul alb are mai mult mercur, deci nu este recomandat să consumăm mai mult de 170 g pe săptămână, în timp ce tonul „ușor” conservat poate fi consumat la 340 g pe săptămână.

Conform recomandărilor Uniunii Europene, populațiile vulnerabile (așa cum s-a menționat mai sus pentru SUA) nu ar trebui să consume mai mult de o porție mică de pești prădători (mai puțin de 100 g) pe săptămână și, în acest caz, nu ar trebui să consume alți pești. De asemenea, se recomandă copiilor să nu consume ton mai mult de două ori pe săptămână. În mod similar, UE recomandă să se acorde atenție recomandărilor autorităților naționale.

În caz de consum neadecvat, amenințarea nu se referă doar la grupuri foarte sensibile, ci și la populația generală. Recomandările internaționale ar putea ajuta la gestionarea riscurilor pentru consumatori, dar este esențial să se monitorizeze în special informațiile autorităților naționale responsabile.

Măsuri de mediu

Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM) dezvoltă în prezent un program de reducere a emisiilor de mercur. Reducerile globale ale emisiilor ar contribui la reducerea prezenței mercurului în sistemele acvatice, astfel încât s-ar acumula mai puțin în pești.

Recomandări

  1. Actualizați limitele ghidului de metil mercur, ceea ce înseamnă
    • mențineți 0,5 mg/kg pentru pești în general și 1,0 mg/kg pentru speciile de pești selectați (enumerate în anexa la document),
    • specificați lista speciilor de pești cărora li s-ar aplica o valoare limită de 1,0 mg/kg.
  2. Obțineți date pentru a compara concentrațiile de metilmercur cu concentrațiile totale de mercur la diferite specii de pești. Dezvoltarea în continuare a metodelor analitice pentru determinarea metilmercurului, în special în ceea ce privește reducerea preconizată a limitelor totale de mercur la anumite specii de pești.
  3. Solicitați JECFA să clarifice în continuare riscul pentru populațiile vulnerabile pentru a determina măsura în care acestea ar putea fi autorizate să depășească valorile PTWI.
  4. Explorează posibilitatea recomandărilor internaționale de risc și a comunicării în acest domeniu. De asemenea, luați în considerare crearea unei liste de pești despre care se știe că conține mai puțin metilmercur, ceea ce ar ajuta consumatorii să facă alegeri în cunoștință de cauză. Un model general ar permite autorităților naționale să facă recomandări mai specifice pentru o anumită regiune.
  5. Organizați un atelier care vizează dezvoltarea unei strategii pentru acest domeniu. Comparați riscul și beneficiile.
  6. Încurajați statele membre să ia măsuri pentru a reduce poluarea cu mercur.

CX/FAC 05/37/35 Document de discuții despre metilmercur la pește.
Programul comun FAO/OMS pentru standarde alimentare, Comitetul Codex pentru aditivi și contaminanți alimentari, a 37-a sesiune, 2005, 14 pagini.