Blažíček Pavel 1.2

niveluri

Departamentul de Chimie, Biochimie Clinică și Medicină de Laborator al Facultății de Medicină SZU Bratislava 1

Lucrare publicată de Raabe

Rezumat:

Cuvinte cheie: homocisteină, S-adenosilmetionină, S-adenosilhomocisteină, vitamina B9 (acid folic), vitamina B12, vitamina B6 (piridoxină), dietă sănătoasă

Rezumat:

Cuvinte cheie: homocisteină, S-adenosilmetionină, S-adenosilhomocisteină, acid folic, vitamina B12, vitamina B6, alimente sănătoase

Vârstă: creșterea nivelului de homocisteină odată cu vârsta.

Gen: mai mică la femei (Krivošíková și colab., 2009).

Sarcina: femeile gravide au niveluri mai scăzute dacă homocisteina este ridicată = sarcină cu risc ridicat.

Nivelurile crescute de homocisteină sunt coresponsabile pentru malformațiile fetale. Într-un studiu olandez realizat de Kirke și colab. 2004) la femeile care au născut un copil cu un sistem nervos malformat (de exemplu, coloana vertebrală despicată), s-a constatat că o treime dintre ele aveau niveluri de homocisteină crescute din punct de vedere patologic și această creștere s-ar putea datora conversiei sale insuficiente la metionină cu metionină sintetaza și Activitatea acestei enzime este cauzată de lipsa vitaminelor B6, B12 și B9.

Alimente: dependent indirect de folat, B6, B12 (Šebeková și colab., 2003; Krajčovičová și Blažíček, 2002; Krajčovičová și colab., 2000; Krajčovičová și colab., 2000.).

Stil de viata: consum crescut de cantități excesive de alcool, fumat, cafea, sedentarism.

Geografic/ diferențe etnice în valorile medii ale homocisteinei plasmatice: niveluri minime de homocisteină 6-7 µmol/l în Japonia, Franța și Spania, nivel maxim de homocisteină> 13 µmol/l în Africa de Sud.

regiune mediteraneana: Nivelurile de homocisteină sunt mai mici decât în ​​majoritatea țărilor din lumea occidentală, acest lucru se corelează și cu o incidență mai mică a bolilor cardiovasculare.

Ce trebuie știut atunci când se evaluează concentrațiile plasmatice totale de homocisteină?

Când este necesar să se țină sub control nivelurile de homocisteină? Dacă pacientul are un factor de risc, ar trebui determinată și homocisteina. Este păcat că nu există încă nicio recomandare universală pentru controlul nivelurilor de homocisteină. Testul, deși nu este scump, nu este disponibil în mod obișnuit, iar companiile de asigurări rareori plătesc excesiv pentru test. Efectele nocive ale homocisteinei pot fi prevenite? Dacă pacientul are un nivel ridicat de homocisteină, medicul de familie trebuie să-l sfătuiască cu privire la modul de a-și schimba dieta și stilul de viață și, dacă este necesar, să recomande suplimente nutritive cu vitamina B9, vitamina B12, vitamina B6. Un supliment nutritiv cu vitamina B12 este necesar atât pentru vegani, cât și pentru vegetarieni.

Concluzie:

Hiperhomocisteinemia este un factor de risc, ale cărui consecințe toxice provin din grupul foarte reactiv -SH-. Efectele sale se manifestă simultan și nespecific în multe organe și sunt foarte diverse. Se manifestă în funcție de structura genetică a individului, vârsta, dieta și mai ales alte influențe ale mediului. Deși folatul sau vitamina B12 este probabil principalul jucător metabolic în tulburările de metilare, homocisteina este un marker evident care ne va conduce la etiologia corectă. (Hyánek et al. 2009): Suplimentarea cu vitaminele B6, B12 și acid folic poate îmbunătăți funcția cognitivă la vârstnici cu insuficiență cognitivă ușoară.

Examinarea homocisteinei este recomandată mai ales în aceste cazuri:

  1. a) în caz de deficit preconizat sau neclar de vitamine B, în special la vegetarieni și vegani.
  2. b) în caz de risc crescut de boală cardiovasculară în prevenirea secundară la pacienții fără markeri de risc tipici pozitivi sau constatări de hiperlipidemie sau în caz de eșec al tratamentului medicamentos.
  3. c) în boli cronice neclare asociate cu o tulburare alimentară
  4. d) în caz de disertilitate persistentă și morbiditate perinatală crescută (avorturi, abruptie, gestoză)
  5. e) în caz de tromboză etiologică neclară sau recombantă embolică, tromboembolică
  6. f) în osteoporoză inexplicabilă, fragilitate osoasă crescută și displazie osoasă
  7. (g) la pacienții cu habitat marfanoid, ectopie a lentilei, retard mental, distrofie, neexplicată de macrocite sau anemie megaloblastică;
  8. h) la monitorizarea tratamentului cu antiepileptice, metotrexat și alte antifolitice.