Text aprobat pentru decizia de modificare, ev. Nr.: 2018/07644-ZME
Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. nr.: 2018/05493-Z1B, 2019/00496-Z1B, 2019/01992-Z1A
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Perindopril Mylan 4 mg
Perindopril Mylan 8 mg
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Perindopril Mylan 4 mg: Fiecare comprimat conține 4 mg perindopril albumină, echivalent cu 3,338 mg perindopril.
Excipient cu efect cunoscut
Fiecare comprimat conține, de asemenea, 54,050 mg lactoză.
Perindopril Mylan 8 mg: Fiecare comprimat conține 8 mg perindopril-albumină, echivalent cu 6,676 mg perindopril.
Excipient cu efect cunoscut
Fiecare comprimat de 8 mg conține, de asemenea, 108,100 mg lactoză.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Perindopril Mylan 4 mg este comprimat verde capsulă, verde, crestat, marcat cu „PT4” pe o parte și „M” pe cealaltă. Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
Perindopril Mylan 8 mg sunt comprimate rotunde verzi, cu „PT8” gravat pe o parte și „M” pe cealaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul insuficienței cardiace simptomatice. (Numai Perindopril Mylan 4 mg)
Boală cardiacă ischemică stabilă:
Reducerea riscului de evenimente cardiace la pacienții cu antecedente de infarct miocardic și/sau revascularizare.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza trebuie individualizată în funcție de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) și de răspunsul tensiunii arteriale la tratament.
Perindoprilerbuminul poate fi utilizat singur sau în combinație cu agenți antihipertensivi ai altor grupuri (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 și 5.1).
Doza inițială recomandată este de 4 mg administrată o dată pe zi dimineața.
La pacienții cu un sistem puternic activat de renină angiotensină aldosteron (în principal cu hipertensiune renovasculară, depleție de sare și/sau volum, decompensare cardiacă sau hipertensiune arterială severă), poate apărea o scădere excesivă a tensiunii arteriale după doza inițială. La acești pacienți, se recomandă o doză inițială de 2 mg, iar tratamentul trebuie inițiat sub supraveghere medicală. După o lună de tratament, doza poate fi crescută la 8 mg o dată pe zi.
Hipotensiunea simptomatică poate apărea după inițierea terapiei cu perindoprilerbumină și este mai probabil să apară la pacienții care primesc terapie diuretică concomitentă. Prin urmare, se recomandă prudență, deoarece acești pacienți pot suferi de depleție de volum și/sau sare.
Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de începerea tratamentului cu perindoprilerbumină (vezi pct. 4.4).
La pacienții hipertensivi la care diureticele nu pot fi întrerupte, tratamentul cu perindoprilerbumină trebuie inițiat în doză de 2 mg. Funcția renală și potasiul seric trebuie monitorizate. Doza ulterioară de perindoprilerbumină trebuie ajustată în funcție de răspunsul tensiunii arteriale la tratament. Dacă este necesar, tratamentul diuretic poate fi continuat.
La pacienții vârstnici, tratamentul trebuie inițiat la o doză de 2 mg, care poate fi crescută treptat la 4 mg după o lună și apoi, dacă este necesar, la 8 mg în funcție de funcția renală (Tabelul 1 „Ajustarea dozei în cazul disfuncției rinichilor ", Vezi mai jos).
Insuficiență cardiacă simptomatică (numai Perindopril Mylan 4 mg)
Se recomandă ca tratamentul cu perindoprilerbumină, de obicei în combinație cu un diuretic care nu economisește potasiu și/sau digoxină și/sau un beta-blocant, să fie inițiat sub strictă supraveghere medicală la doza inițială recomandată de 2 mg administrată dimineața. Această doză poate fi crescută după 2 săptămâni până la o doză de 4 mg o dată pe zi, dacă această doză este tolerată.
Doza trebuie ajustată în funcție de răspunsul clinic al fiecărui pacient. (Numai Perindopril Mylan 4 mg)
La pacienții cu insuficiență cardiacă severă și la alți pacienți considerați a fi cu risc crescut (pacienți cu insuficiență renală și predispuși la tulburări electrolitice, pacienți tratați concomitent cu diuretice și/sau vasodilatatoare), tratamentul trebuie inițiat sub supraveghere atentă (vezi pct. 4.4) . (Numai Perindopril Mylan 4 mg)
La pacienții cu risc crescut de a dezvolta hipotensiune simptomatică, de ex. pacienților cu epuizare a sării cu sau fără hiponatremie, pacienților cu hipovolemie sau pacienților tratați cu terapie diuretică intensivă ar trebui să li se corecteze aceste condiții, dacă este posibil, înainte de a începe tratamentul cu perindoprilerbutamină. Tensiunea arterială, funcția renală și potasiul seric trebuie monitorizate îndeaproape înainte și în timpul tratamentului cu perindoprilerbumină (vezi pct. 4.4). (Numai Perindopril Mylan 4 mg)
Boală cardiacă ischemică stabilă
Tratamentul cu perindoprilerbumină trebuie inițiat la o doză de 4 mg o dată pe zi și crescut la 8 mg o dată pe zi după două săptămâni, în funcție de funcția renală și cu condiția ca doza de 4 mg să fie bine tolerată.
Pacienții vârstnici trebuie să ia 2 mg o dată pe zi timp de o săptămână, apoi 4 mg o dată pe zi timp de încă o săptămână înainte ca doza să crească la 8 mg o dată pe zi, în funcție de funcția renală (vezi Tabelul 1 de mai jos) „Ajustarea dozei pentru insuficiență renală”.
Doza trebuie crescută numai dacă doza anterioară mai mică este bine tolerată.
Grupuri speciale de pacienți
Insuficiență renală
Doza la pacienții cu insuficiență renală trebuie să se bazeze pe clearance-ul creatininei, după cum se arată în Tabelul 1 de mai jos:
Tabelul 1: Ajustarea dozei pentru insuficiență renală
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Boală cardiacă ischemică stabilă
Dacă apare un episod de angină pectorală instabilă (severă sau nu) în prima lună de tratament cu perindopril, trebuie efectuată o evaluare aprofundată a riscului-beneficiu înainte de continuarea tratamentului.
Inhibitorii ECA pot provoca scăderea tensiunii arteriale. Hipotensiunea simptomatică este rară la pacienții cu hipertensiune arterială necomplicată și este mai probabilă la pacienții cu hipovolemie datorită, de exemplu, terapiei diuretice, restricției dietetice a sării, dializei, diareei sau vărsăturilor, sau la pacienții cu hipertensiune arterială severă dependentă de renină (vezi pct. 4.5 și 4.8). Hipotensiunea simptomatică a fost observată la pacienții cu insuficiență cardiacă simptomatică, cu sau fără insuficiență renală asociată. Este cel mai probabil la pacienții cu insuficiență cardiacă mai severă care necesită doze mari de diuretice buclă, la pacienții cu hiponatremia sau insuficiență renală. La pacienții cu risc crescut de hipotensiune simptomatică, inițierea tratamentului și ajustarea dozei trebuie monitorizate îndeaproape (vezi pct. 4.2 și 4.8). Precauții similare se aplică și pacienților cu boli cardiace ischemice sau boli cerebrovasculare la care o scădere excesivă a tensiunii arteriale ar putea duce la infarct miocardic sau accident cerebrovascular.
Dacă apare hipotensiune, pacientul trebuie așezat în decubit dorsal și, dacă este necesar, i se administrează o perfuzie intravenoasă de soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). O reacție hipotensivă tranzitorie nu este o contraindicație pentru administrarea de doze suplimentare, care pot fi administrate de obicei fără dificultate atunci când tensiunea arterială crește după o creștere a volumului.
La unii pacienți cu insuficiență cardiacă congestivă care au tensiune arterială normală sau scăzută, poate exista o reducere suplimentară a tensiunii arteriale sistemice după administrarea de perindoprilerbumină. Un astfel de efect este de așteptat și de obicei nu este un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă hipotensiunea arterială devine simptomatică, poate fi necesară reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu perindoprilerbumină.
Stenoza valvei aortice și mitrale/cardiomiopatia hipertrofică
Ca și în cazul altor inhibitori ai ECA, perindoprilerbumină trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu stenoză a valvei mitrale și obstrucție a fluxului ventricular stâng, cum ar fi stenoza aortică sau cardiomiopatia hipertrofică.
Inhibarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (RAAS)
S-a demonstrat că utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului crește riscul de hipotensiune arterială, hiperkaliemie și insuficiență renală (inclusiv insuficiență renală acută). Prin urmare, nu este recomandată inhibarea dublă a RAAS prin utilizarea combinată a inhibitorilor ECA, blocanților receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 și 5.1). Dacă tratamentul cu inhibiție dublă este considerat absolut necesar, acesta trebuie administrat numai sub supravegherea unui specialist și monitorizarea frecventă și consecventă a pacientului a funcției renale, a electroliților și a tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA și blocanții receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizați concomitent la pacienții cu nefropatie diabetică.
Insuficiență renală
În cazul insuficienței renale (clearance-ul creatininei 30 ml/min/1,73 m 2, pacienții au primit perindopril la o doză medie de 0,07 mg/kg. Doza a fost ajustată individual în funcție de profilul pacientului și de răspunsul tensiunii arteriale până la o doză maximă de 0,135 mg/kg). kg/zi.
Cincizeci și nouă de pacienți au finalizat perioada de trei luni și 36 de pacienți au finalizat perioada de extindere a studiului, i. au fost urmăriți timp de cel puțin 24 de luni (durata medie a studiului: 44 luni).
La pacienții tratați deja cu alți agenți antihipertensivi, tensiunea arterială sistolică și diastolică nu s-a modificat de la intrarea în studiu până la ultima evaluare, în timp ce la pacienții fără tratament,.
Mai mult de 75% dintre copii au avut presiuni sanguine sistolice și diastolice sub percentila 95 a ultimei evaluări.
Siguranța a fost în concordanță cu profilul de siguranță cunoscut al perindoprilului.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
După administrarea orală, perindoprilul se absoarbe rapid și concentrațiile maxime sunt atinse în decurs de 1 oră.
Perindoprilul este un promedicament. 27% din perindoprilul administrat intră în fluxul sanguin ca perindoprilat, metabolitul activ. Pe lângă perindoprilatul activ, perindoprilul are alți cinci metaboliți inactivi. Concentrațiile plasmatice maxime ale perindoprilatului sunt atinse în decurs de 3 până la 4 ore.
Deoarece consumul de alimente încetinește conversia perindoprilului în perindoprilat și, prin urmare, biodisponibilitatea acestuia, perindoprilul trebuie administrat pe cale orală într-o singură doză zilnică, dimineața înainte de masă.
A fost demonstrată o relație liniară între doza de perindopril și expunerea sa la plasmă.
Volumul de distribuție al perindoprilatului nelegat este de aproximativ 0,2 l/kg. Legarea perindoprilatului de proteinele plasmatice este de 20%, în principal la enzima de conversie a angiotensinei, dar este dependentă de concentrație.
Perindoprilatul este excretat în urină, iar timpul de înjumătățire terminal al fracției nelegate este de aproximativ 17 ore, rezultând starea de echilibru în termen de 4 zile.
Grupuri speciale de pacienți
Eliminarea perindoprilatului este redusă la pacienții vârstnici, precum și la pacienții cu insuficiență cardiacă sau renală. În cazul insuficienței renale, doza este ajustată în funcție de gradul de insuficiență renală (clearance-ul creatininei).
Clearance-ul de dializă al perindoprilatului este de 70 ml/min.
La pacienții cu ciroză, cinetica perindoprilului este modificată: clearance-ul hepatic al moleculei părinte este redus la jumătate. Cu toate acestea, cantitatea de perindoprilat format nu este redusă și, prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.2 și 4.4).
5.3 Date preclinice de siguranță
În studiile de toxicitate orală cronică (șobolani și maimuțe), organul țintă a fost toxicitate renală cu reversibil.
Nu s-a observat mutagenitate în studiile in vitro sau in vivo.
Studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere (șobolani, șoareci, iepuri și maimuțe) nu au evidențiat nicio dovadă de embriotoxicitate sau teratogenitate. Cu toate acestea, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, ca grup, s-au dovedit a avea un efect negativ asupra dezvoltării fetale tardive la rozătoare și iepuri, rezultând moarte fetală și malformații congenitale. Au fost observate leziuni renale și creșterea mortalității perinatale și postnatale. Fertilitatea nu a fost afectată la șobolanii masculi sau femele.
Nu s-a observat carcinogenitate în studiile pe termen lung la șobolani și șoareci.
6. DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
dioxid de siliciu coloidal
lac de aluminiu al sării de sodiu a complexului de cupru al complexului de clorofilină (E141)