Alegeți limba documentului dvs.:
- bg - български
- es - spaniolă
- cs - čeština
- da - dansk
- de - Deutsch
- et - eesti keel
- el - ελληνικά
- en - engleză
- fr - français
- ga - Gaeilge
- hr - croată
- it - italian
- lv - limba letonă
- lt - lietuvių kalba
- hu - maghiară
- mt - Malta
- nl - Olanda
- pl - polski
- pt - portugheză
- ro - română
- sk - slovacă (selectat)
- sl - slovacă
- fi - finlandeză
- sv - svenska
- având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948, la care Uganda este semnatară,
- având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE (Acordul de la Cotonou), în special articolul 8 alineatul (2), 4 privind interzicerea discriminării,
- având în vedere Constituția Republicii Uganda,
- având în vedere Convenția internațională privind drepturile copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989, în special articolele 2 și 6, care prevăd în mod explicit dreptul la viață și principiul nediscriminării, inclusiv nediscriminarea motive de handicap,
- având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată în 2006, în special articolul 32, care prevede că toate părțile implicate vor include dizabilitățile și persoanele cu dizabilități în eforturile lor de cooperare internațională;,
- având în vedere cele mai recente rezoluții ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului privind drepturile omului persoanelor cu dizabilități din 14 aprilie 2014 și 14 iulie 2014,
- având în vedere articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 14 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care interzic toate formele de discriminare și articolele 21 și 26 din Convenție handicap,
- având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE privind includerea persoanelor cu dizabilități în țările în curs de dezvoltare, adoptată la 23 noiembrie 2011,
- având în vedere Raportul privind dizabilitățile mondiale, publicat de Organizația Mondială a Sănătății a OMS și de Banca Mondială în iunie 2011,
- având în vedere raportul Biroului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului din 8 aprilie 2016 intitulat „Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilități” examinează raportul privind Uganda,
- având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 65/186 și nr. 64/131 privind realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului pentru persoanele cu dizabilități până în 2015 și ulterior,
- având în vedere Orientările UE cu privire la dizabilități și dezvoltare pentru delegațiile și serviciile UE,
- având în vedere Agenda pentru dezvoltare durabilă 2030 și Obiectivele de dezvoltare durabilă, adoptate la 25 septembrie 2015 la New York,
- având în vedere Raportul de revizuire din 1 iulie 2016 privind Uganda și punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă intitulată „Asigurați-vă că nimeni nu este uitat”, prezentat la Forumul politic la nivel înalt al ONU de la New York,
- având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2006 (1) privind dizabilitatea și dezvoltarea,
- având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Uganda,
- având în vedere articolul 135 alineatul (2) din Tratatul CE, 5 a článok 123 ods. 4 din Regulamentul de procedură,
A. întrucât în Uganda, uciderea prin milă este un obicei prin care părinții omoară un copil cu dizabilități, îl lasă să moară de foame sau să-i ofere îngrijiri medicale, considerând că ar fi mai bine ca un astfel de copil să nu trăiască decât să suporte un handicap dureros și incurabil;
B. întrucât Uganda nu este singura țară care se luptă cu această problemă; întrucât multe țări în curs de dezvoltare au înregistrat progrese semnificative - deși parțiale - în integrarea persoanelor cu dizabilități în proiectele de dezvoltare;
C. întrucât unii părinți recunosc că uciderea prin milă este necesară pentru a proteja copiii cu dizabilități de suferința cruntă de-a lungul vieții; întrucât, în ciuda mărturiei unor mame sau supraviețuitori, această practică rămâne tabu;
D. întrucât stigmatul social din Uganda este atât de puternic, încât societatea îi respinge atât pe mamă, cât și pe copil, punându-i într-o poziție socială scăzută, care împiedică participarea lor deplină în societate; întrucât mama este supusă presiunii de a-și ucide propriul copil după ani de muncă grea și de sacrificii pentru a îngriji un copil cu dizabilități;
E. întrucât credința dominantă expune copiii născuți cu dizabilități la un risc mai mare de violență și crimă decât copiii fără dizabilități; întrucât copiii cu dizabilități sunt expuși în mod constant la diferite forme de violență, discriminare și marginalizare ca urmare a atitudinilor negative, a superstițiilor, a neglijenței și a normelor și practicilor societății; întrucât cea mai mare amenințare pentru copiii cu dizabilități este credința înșelătoare în starea lor, precum și faptul că prezența unui astfel de copil va însemna doar mai mulți copii cu dizabilități;
F. întrucât clanurile și întreaga familie extinsă exercită o presiune enormă asupra mamelor pentru a găsi cauzele dizabilității și a le responsabiliza pe mame; întrucât, în mai multe cazuri, mama a fost expulzată din reședința soțului pentru că a născut un copil cu handicap;
G. întrucât medicii și profesioniștii din domeniul sănătății nu sunt în măsură să înțeleagă sau să explice natura și cauza slăbiciunii copilului și întrucât sistemul de sănătate nu are resurse suficiente pentru a diagnostica și trata multe tipuri de dizabilități care ar putea fi reduse la minimum sau chiar eliminate.; întrucât copiilor cu dizabilități li se refuză drepturile fundamentale, cum ar fi accesul la asistență medicală, educație, sprijin și reabilitare, care reprezintă un obstacol serios în calea capacității lor de a-și atinge potențialul maxim;
H. întrucât Uganda este unul dintre cele 162 de state care sunt părți la Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități; întrucât, la 25 septembrie 2008, Uganda a ratificat fără rezerve această convenție și protocolul său opțional; întrucât Uganda s-a angajat să egalizeze persoanele cu dizabilități cu toți ceilalți cetățeni;
I. întrucât, în aprilie 2016, Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități a analizat istoria Ugandei în ceea ce privește punerea în aplicare a Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități și a făcut observații și recomandări de încheiere, potrivit cărora „Comitetul ia act cu îngrijorare că legislația și politicile nu asigură protecția drepturilor omului; copiii cu dizabilități "și" este, de asemenea, îngrijorat de lipsa de informații cu privire la situația copiilor surzi și surdo-muți și cu privire la măsurile care să le asigure protecția și integrarea în societate ";
J. întrucât guvernul ugandez a adoptat o serie de legi și politici generale care includ dispoziții privind dizabilitățile; întrucât țara respectivă a adoptat legislație specifică cu privire la dizabilități; întrucât handicapul poate fi definit diferit în diferite acte legislative;
K. întrucât invizibilitatea și atitudinea negativă a persoanelor cu dizabilități sunt cele mai mari două obstacole în calea integrării persoanelor cu dizabilități în Uganda; întrucât un copil cu dizabilități este o cauză de excludere socială pentru familie și, în special, pentru mamă, deoarece copiii cu dizabilități sunt percepuți ca o rușine și o slăbiciune a familiei;
L. întrucât există doar câteva facilități de sprijin de stat pentru părinții copiilor cu dizabilități în zonele rurale din Uganda și, prin urmare, este adesea dificil pentru familii, în special pentru mame singure, să ofere îngrijire adecvată copiilor lor cu dizabilități;
M. întrucât nu există date oficiale, întrucât nici poliția, nici sistemul judiciar din Uganda nu abordează acest fenomen; întrucât combaterea obiceiului de a fi ucis de milă este o provocare din cauza lipsei de date;
N. întrucât activitatea grupurilor societății civile și a apărătorilor drepturilor omului este crucială pentru garantarea drepturilor grupurilor marginalizate și vulnerabile; întrucât ONG-urile din Uganda se confruntă cu o serie de dificultăți și obstacole în furnizarea de servicii copiilor cu dizabilități și părinților acestora; întrucât o serie de concepții greșite cu privire la copiii cu dizabilități reprezintă o provocare pentru eforturile de dezvoltare și activitatea observatorilor drepturilor omului din Uganda;
O. întrucât asociațiile pentru persoanele cu dizabilități joacă un rol special în reprezentarea intereselor specifice ale persoanelor cu dizabilități și în comunicarea cu politicienii și cu publicul larg; întrucât există o lipsă de informații disponibile pentru a sensibiliza publicul larg asupra practicilor culturale care stigmatizează și restricționează dezvoltarea persoanelor cu dizabilități și exercitarea de către aceștia a acelorași drepturi ca toți ceilalți din societate;
1. condamnă cu tărie uciderea nejustificată și inumană a copiilor și a nou-născuților cu dizabilități; Își exprimă profunda îngrijorare cu privire la uciderea copiilor cu dizabilități de „milă” în Uganda și în toate țările în cauză; solicită încetarea acestor acte de violență, cruzime și tortură a copiilor;
2. invită autoritățile din Uganda și din toate țările în care copiii sunt uciși pentru „milă” și din motive rituale să se angajeze să abordeze superstițiile dăunătoare pentru care copiii sunt încă vizați;
3. reamintește că rolul principal al statului este de a-și proteja cetățenii, inclusiv grupurile vulnerabile; reamintește autorităților ugandeze obligația lor de a respecta constituția țării lor, în special articolele 21 și 32 și articolul 35 alineatul (2); 1, care prevede că persoanele cu dizabilități au dreptul la respect și demnitate umană și că statul și societatea sunt obligate să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că își pot realiza pe deplin potențialul mental și fizic;
4. reamintește rolul special al Parlamentului ugandez față de persoanele cu dizabilități, astfel cum este consacrat la articolul 35 alineatul (2); 2 din Constituție, pe baza căruia Parlamentul ar trebui să adopte legi pentru protecția persoanelor cu dizabilități; invită guvernul ugandez să sprijine toate măsurile luate pentru îmbunătățirea drepturilor civile și umane ale persoanelor cu dizabilități;
5. solicită sprijinul familiilor persoanelor cu dizabilități pentru a-și putea crește copiii acasă; Invită Guvernul Ugandei să dezvolte servicii de sprijin de calitate pentru familiile cu copii cu dizabilități din toată țara, inclusiv sprijin financiar suficient și beneficii pentru familii, astfel încât copiii lor cu dizabilități să poată fi îngrijiți bine;
6. invită autoritățile să ofere conștientizare socială și informații cu privire la situația persoanelor cu dizabilități și cursuri educaționale pentru a oferi sprijin, informații și consiliere părinților și îngrijitorilor copiilor cu dizabilități pentru a facilita participarea lor în societate;
7. solicită guvernului Ugandei să se asigure că medicii care intră în contact direct cu persoanele cu dizabilități și cu problemele lor de sănătate sunt instruiți în mod corespunzător și sunt sensibili la nevoile acestor pacienți;
8. salută legea de instituire a Comisiei pentru șanse egale din 2007 pentru a promova șanse egale pentru grupurile marginalizate, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități;
9. salută înființarea Comisiei ugandeze pentru drepturile omului pe baza Constituției Republicii Uganda din 1995; reamintește rolul său, printre altele, în crearea și promovarea conștientizării în societate a dispozițiilor Constituției ca lege fundamentală a poporului ugandez și a monitorizării respectării de către guvern a obligațiilor internaționale privind drepturile omului;
10. solicită Comisiei ugandeze pentru drepturile omului să elaboreze un plan național concret pentru a-și orienta funcția de monitorizare și pentru a promova o interacțiune mai bine organizată și instituționalizată cu toate organizațiile de persoane cu dizabilități din țară;
11. îndeamnă autoritățile să asigure înregistrarea tuturor copiilor la naștere, inclusiv a copiilor cu dizabilități;
12. invită autoritățile ugandeze să își intensifice eforturile pentru a sensibiliza cu privire la drepturile și demnitatea copiilor cu dizabilități din Uganda; subliniază, în acest sens, rolul important al educației în combaterea stigmatizării; Subliniază rolul cheie al asociațiilor pentru persoanele cu dizabilități în creșterea gradului de conștientizare a incluziunii persoanelor cu dizabilități și a provocărilor cu care se confruntă;
13. subliniază faptul că mass-media ar trebui să joace un rol mai activ în descompunerea stereotipurilor și promovarea incluziunii; invită factorii de decizie la nivel internațional, național și local să asigure și să promoveze sensibilizarea prin intermediul mass-media, politicilor educaționale și campaniilor publice;
14. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la numărul tot mai mare de cazuri de atacuri fizice împotriva apărătorilor drepturilor omului și a grupurilor societății civile, precum Forumul de conștientizare și promovare a drepturilor omului; îndeamnă autoritățile ugandeze să garanteze securitatea apărătorilor drepturilor omului, să judece atacurile împotriva lor și să le permită să își desfășoare activitatea fără amenințări și obstacole;
15. invită Comisia și statele membre să sprijine eforturile guvernului, ONG-urilor și societății civile din Uganda în formularea și punerea în aplicare a politicilor care abordează nevoile și drepturile persoanelor cu dizabilități, bazate pe nediscriminare, incluziune socială și egalitate acces la asistență medicală; alte servicii sociale;
16. solicită schimbul de bune practici între țările în curs de dezvoltare și cele dezvoltate; Invită Comisia, împreună cu alți donatori internaționali, să creeze o platformă pentru schimbul de bune practici în domeniul incluziunii copiilor cu dizabilități; Invită Comisia să își îndeplinească pe deplin obligațiile care îi revin în temeiul articolului 32 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități;
17. invită UE să utilizeze influența politică a programelor de ajutor pentru dezvoltare, în special a programelor de sprijin bugetar, pentru a consolida protecția și promovarea drepturilor omului în Uganda; Solicită Comisiei să examineze dacă se poate oferi o asistență mai bună, fie prin finanțare, fie prin coordonare cu autoritățile locale, pentru a îmbunătăți asistența medicală pentru copiii cu dizabilități, pentru a oferi sprijinul atât de necesar familiilor lor;
18. subliniază că politicile de incluziune ar trebui promovate în toate forurile relevante ale ONU și internaționale, întrucât problema dizabilității lipsește în prezent în multe dialoguri internaționale la nivel înalt și trebuie să fie pe primul loc pe agenda politică;
19. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Președintelui Republicii Uganda, Președintelui Parlamentului ugandez și Uniunea Africană și instituțiile sale.