• Pagina principală
  • Catalog de piese
  • Despre proiect
  • Întrebări frecvente
  • Manual de digitalizare
  • Alăturați-ne
  • Blogul proiectului
  • Discuție despre proiect

regele


Fondul de aur pentru IMM-uri este înființat în cooperare cu Institutul de Literatură Slovacă al Academiei Slovace de Științe



Ieșire RSS a lucrărilor Fondului de Aur (Mai multe informații)

Descărcați Hamlet ca o carte electronică

William Shakespeare:
Hamlet, regele Danemarcei

Iti place aceasta lucrare? Votează-l, deoarece a votat deja 195 cititori

Primul act

Scena 1.

Elsinor. Terasa din fața castelului. Francisco de gardă. A vorbit Bernardo.

BERNARDO: Cine este? FRANȚA: Nu, răspunzi! Ridică-te și fă-te cunoscut! BERNARDO: Trăiască regele! FRANȚA: Bernardo? BERNARDO: Aproape. FRANȚA: Ești prea vigilent pentru timp. BERNARDO: Doisprezece tocmai au lovit. Du-te la culcare, Francisco. FRANȚA: Vă mulțumesc foarte mult pentru efort; aproape că îngheață, îmi fac cu ochiul în jurul inimii. BERNARDO: Ce, ai avut o poartă calmă? FRANȚA: Șoricelul nu s-a mișcat. BERNARDO: Noapte bună, tu. - Dacă Horatia și Marcela se întâlnesc unde vor să fie tovarășii mei aici de gardă, le predică, s-ar grăbi. FRANȚA: Cred că îi aud - Oprește-te! Cine e?

(Horatio și Marcel vor vorbi.)

HORATIO: Prietenii acelei țări. MARCEL: Și subiecți danezi. FRANȚA: Vă doresc o noapte bună. O, cu Dumnezeu, bunule soldat! Și cine te-a răsplătit? FRANȚA: Bernardo mi-a luat locul. Ei bine, noapte bună pentru tine. (Pleacă.) MARCEL: Whoa! Bernardo! BERNARDO: Ei bine, ce? Este Horatio aici? HORATIO: Deci o bucată din ea. BERNARDO: Salut, Horatio; Bună, bun Marcel. MARCEL: Cum? A apărut din nou în seara asta? BERNARDO: Nu am văzut nimic. MARCEL: Asta spune Horatio, se presupune că este doar invenția noastră și nu vrea să lase credința sa în fantomă să fie cumplită, lucru pe care l-am văzut de două ori. Așa că l-am implorat, el va petrece timp cu noi în noaptea aceea și, dacă revelația va veni din nou, lăsați-ne ochii să aprobe previzualizarea lor și el se va adresa. HORATIO: Hopa! Dar nu se va arăta. BERNARDO: Ei bine, așează-te puțin și hai să auzim din nou auzul tău, împărțit împotriva basmului nostru, pe care l-am văzut de două nopți. HORATIO: Nu-mi pasă, să ne așezăm și să ascultăm raportul lui Bernard despre asta. BERNARDO: Ei bine, noaptea trecută, când o anumită stea henten, la vest de stâlp, ar fi întors deja cercul, ar lumina partea cerului în care albina este o prostie, aici Marcel și eu, apoi clopotul care sună unul - MARCEL: Simțiți-vă, opriți-vă; vezi, acolo vine din nou!

BERNARDO: Sub forma unui rege mort, pentru totdeauna. MARCEL: Ești școlar, așa că vorbește cu el, Horatio. BERNARDO: Nu este rege? Scuze, Horatio. HORATIO: Destul: Voi fi sălbatic. BERNARDO: Vrea să fie abordat. MARCEL: Tu, Horatio, întreabă-l. HORATIO: Ce ești tu, noaptea în care abuzezi, împreună cu caracterul somnorosului și al militantului, în care Dan, îngropat Majestate, a umblat totul? Rai, te blestem, cheamă! MARCEL: Se pare că ești. BERNARDO: O, întinde mâna! HORATIO: Oprește, sună, sună! Te blestem, sună!

(Fantoma va apărea din nou.)

Îl voi reprezenta cu o cruce, deși mă va copleși. - Oprește-te, preludiu! Dacă aveți o voce acră, exersați în vorbire, dați-mi un răspuns; dacă este bine să faci ceea ce este bine pentru tine și să mă salvezi, dă-mi un răspuns; dacă știi destinul țării tale, ce, cunoscându-l din timp, evită fericit minciunile, oh, răspunde-mi! Sau dacă ai fi viu de comorile în care s-a acumulat în sânul pământului, pentru care, după cum se spune, duhurile plâng adesea aici după moarte: (Cockerel.) Vorbește despre el - stai și vorbește! - Stai, Marcel, el! MARCEL: Ar trebui să-l lovesc cu o alabardă? HORATIO: Lovit când nu vrea să stea în picioare. BERNARDO: Așa este! HORATIO: Ești tu!

Scena 2.

Acolo. Sala Tronului. Vorbitori: Rege, Regină, Hamlet, Polonius, Laert, Voltimand, Cornelius, domni și procesiune.

(Toată lumea pleacă în afară de Hamlet.)

(Vor vorbi Horatio, Bernardo și Marcel)

Scena 3.

E în casa lui Poloni. Laert și Ofelia vor cânta.

Scena 4.

Terasă. Vor cânta Hamlet, Horatio și Marcel.

HAMLET: Coruri angelice, toți slujitori miloși, ne apără! - Fie spiritul mântuirii, fie el zeul osândirii, baia paradisiacă sau micul sufocare se sufocă cu minuni, fie că este intenția ta ticăloasă, fie bunătatea ta, vii într-o formă atât de misterioasă pentru mine, încât trebuie să te adresez ție. Te provoc, Hamlet, tu, Rege, Tată, Dan prinții: O, răspunde-mi! Nu mă lăsa să mă rup, dar anunță-mă de ce oasele tale, sfințite, dar ascunse în moarte, le-au sfâșiat poveștile despre ghicire? Care este motivul, mormântul în care te-am văzut depozitat, că ea a rupt greutatea fălcilor de marmură pentru a te expulza din nou? Ce înseamnă că tu, mort și murdar, peste tot din oțel, vizitezi din nou razele în fiecare lună, făcând noaptea plictisitoare, iar proștii naturii se cutremură de frică la temelia apartamentului cu gânduri care ajung dincolo de tărâm a spiritului nostru? Rec, de ce să nu facem ceea ce facem noi?

(Fantoma dă din cap către Hamlet.)

(Fantoma și Hamlet pleacă.)

HORATIO: În ea, furia crește odată cu imagini. MARCEL: Să urmăm; cel puțin să-l ascultați în acest caz nu este recomandabil. HORATIO: Hei, în spatele lui. - Ce va fi? MARCEL: E cam putred în statul danez. HORATIO: Doamne ferește să o repare. MARCEL: Ei bine, hai să mergem după el.

Scena 5.

Partea mai îndepărtată a terasei. Fantoma și Hamlet din spatele lui.

(Horatio și Marcel vor vorbi.)